Nicolae Popa

Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor colegi,

Sã intrãm puþin în aceastã..., sã nu mai dezvoltãm ºi, din acest motiv vã cer ca dumneavoastrã sã limitaþi dezbaterile, pentru cã este vorba de o ordonanþã de urgenþã care priveºte o donaþie. Donaþia este a noastrã, fãrã valoare Ñ vorba vine o donaþie Ñ, cãtre cineva care o acceptã. Deci, muzeul acesta din Franþa a acceptat aceste bunuri. Vor sã le expunã, este muzeul lor nu este muzeul nostru. Din donaþia aceasta acceptarea fãcutã de cãtre francezi este cea mai importantã. Noi putem sã spunem: nu vã donãm sau vã donãm, sã acceptãm aceastã lege sau sã nu o acceptãm. Dacã noi nu am accepta-o ar fi un semn foarte clar cã nu mai þinem minte ce ruºinoasã vreme am trãit ºi cã nu vrem sã arãtãm aceste mostre de cult care exemplificã cultul personalitãþii. E o donaþie, cel care primeºte nu poate sã fie obligat sã primeascã altceva. Nu putem sã modificãm obiectul donaþiei ºi, ca atare, haideþi sã trecem la obiect ºi sã vedem, le dãm acele lucruri sau nu le dãm? Asta este toatã problema. Nu putem sã modificãm dorinþa ºi textul ordonanþei respective.