Cristian Dumitrescu

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor colegi,

Se încheie un ciclu astãzi, început în urmã cu 10 ani, tot de la aceastã tribunã. Astãzi s-a vorbit despre 20 mai 1990, despre un deceniu, s-a vorbit foarte mult despre neîmpliniri, s-a vorbit ºi despre unele realizãri. Iatã cã sfârºitul acesta de zi ne oferã posibilitatea, cred eu, sã-l încheiem în mod pozitiv ca ºi modul în care cred eu cã trebuie sã privim ciclul acesta de 10 ani care a trecut din 1990 pânã în prezent.

Iatã cã cel puþin într-un domeniu atât de sensibil ºi atât de aproape de fiecare dintre noi ºi cu atât mai mult de noi, parlamentarii, cum este învãþãmântul, iniþiativa privatã a reuºit, cu multe dificultãþi, cu greutãþi, cu o investiþie de muncã, energie financiarã foarte mare, dar a reuºit, pentru cã dacã astãzi învãþãmântul privat a devenit o alternativã pentru învãþãmântul de stat, ºi acest lucru nu este rãu pentru cã concurenþa genereazã calitate, acest lucru se datoreazã, dacã vreþi, ºi acestor câteva universitãþi pe care noi astãzi le învestim ºi pentru care o parte a ciclului iniþial se încheie. Cred cã trebuie sã ne întoarcem în aceste momente cu multã atenþie ºi grijã cãtre cei care au fãcut eforturi, care au crezut în aceastã idee, ºi sã recunoaºtem cã în cei 10 ani de tranziþie, care ne-au adus atâtea bucurii dar, mai ales, atâtea necazuri, atunci când vine momentul sã putem aprecia ºi reuºitele, sã o facem din toatã inima.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat, aºa cum a fãcut-o ºi în 1990, în timpul guvernãrii Roman, aºa cum a fãcut-o ºi în perioada guvernãrii P.D.S.R., la iniþiativa antevorbitorului meu, domnul ministru Maior, am susþinut iniþiativa învãþãmântului universitar privat, aºa cum am avut ºi eu onoarea, ºi rãmâne un lucru important în cariera mea politicã, de a susþine un proiect de lege de amendare, în mod pozitiv, cred eu, a Legii acreditãrii universitare. Deci Grupul parlamentar al Partidului Democrat, ca dintotdeauna ºi ca mereu în cei 10 ani, susþine ºi va vota acest proiect de lege.

Vã mulþumesc.

Anul acesta, an de referinþã, anul 2000, se înfiinþeazã, pentru prima datã în învãþãmântul românesc, instituþii de învãþãmânt superior privat. Se înfiinþeazã prin lege. Este un an de cotiturã, sperãm spre bine în învãþãmântul românesc.

Pânã în 1990 nu a fost posibil în România pentru cã legislaþia nu permitea, nici chiar în perioada interbelicã, înfiinþarea de universitãþi de tip privat. Au fost câteva unitãþi de învãþãmânt preuniversitar. Din 1990, 1991, 1992 a fost un an de explozie, de apariþii explozive de universitãþi atât de stat cât ºi particulare în România. Avem la ora actualã aproape sau în jur de 140 de universitãþi de stat ºi private. Avem la stat 49 de universitãþi civile ºi 7 în uniformã, iar în învãþãmântul privat avem aproximativ 76 sau 79 de universitãþi care au autorizare provizorie de funcþionare, în afarã de cele care funcþioneazã în ilegalitate, ca sã spunem aºa. Este un an de referinþã pentru cã apare în sistemul naþional de învãþãmânt o a doua formulã, pe lângã cea de stat, ºi cea privatã. În Europa suntem cam pe primul loc, ne ”certãmÒ cu Ucraina, care sã aibã universitãþi private mai multe. Nu este o caracteristicã, nu este o particularitate a învãþãmântului european învãþãmântul universitar privat, este o particularitate a statelor bogate, de peste ocean, Canada, Statele Unite, Australia, Japonia. Noi suntem deocamdatã în concurenþã cu acestea, deºi suntem un stat cu posibilitãþi financiare reduse. Sã sperãm însã cã activitatea pe care a realizato Consiliul Naþional de Evaluare ºi Acreditare Academicã, activitatea pe care a desfãºurat-o comisia timp de un an ºi ceva, mergând în universitãþile respective, vãzându-le, vizitându-le, va fi beneficã, pentru cã absolut toþi rectorii ºi toate universitãþile private pe care le luãm astãzi în discuþie au acceptat intrarea în sistemul naþional de învãþãmânt, supuºenie totalã la legile statului ºi la reglementãrile care sunt în vigoare. E foarte important acest lucru, pentru cã învãþãmântul privat are alte posibilitãþi, posibilitãþi de management, posibilitãþi de inginerie financiarã, ca sã le numesc aºa, un management mai elastic al sistemului de învãþãmânt. Pot sã introducã în procesul instructiv ºi discipline care nu sunt la stat, în proporþie de aproximativ 20%. Deci, acest învãþãmânt privat, prin posibilitãþile pe care le are, în special financiare ºi de gospodãrire, poate ºi trebuie sã devinã un învãþãmânt de calitate care sã fie, în acelaºi timp, ºi elementul de referinþã pentru învãþãmântul de stat, aºa cum este în þãrile la care ne refeream, în Statele Unite, în Japonia, în Canada. Noi, comisia, ºi vorbesc ºi în numele comisiei, ºi în numele Partidului Naþional Þãrãnesc Creºtin ºi Democrat, suntem pentru înfiinþarea acestor instituþii de învãþãmânt superior care sã fie pivotul spre bine al dezvoltãrii învãþãmântului din România.