Iosif ªtefan Drãgulescu

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor colegi,

Sigur cã suntem în faþa unei dileme ºi eu o spun ca om care în vremea când a fost votatã Legea asigurãrilor sociale de sãnãtate eram ministrul sãnãtãþii ºi eram cu toþii fericiþi cã, în sfârºit, asistãm la descentralizarea sistemului, la eficientizarea sistemului, la libertatea bolnavului

de a-ºi alege medicul ºi la finanþarea ºi plata medicului în funcþie de cantitatea ºi calitatea muncii prestate. În timp, au apãrut o serie de disfuncþionalitãþi ºi incoerenþe. Una dintre primele disfuncþionalitãþi a fost lipsa de coerenþã în ceea ce priveºte politica de sãnãtate, de colaborare între cele douã instituþii principale: Ministerul Sãnãtãþii ºi Casa Naþionalã de Asigurãri Sociale de Sãnãtate. Datoritã acestui fapt, o serie de finanþãri s-au dublat sau o serie de finanþãri au fost omise. Exemplul de notorietate este lipsa de salarizare a rezidenþilor, care au fost lãsaþi pe dinafarã ºi de Ministerul Sãnãtãþii ºi de Casa Naþionalã de Asigurãri Sociale de Sãnãtate.

Revenind la problema ordonanþei pe care o discutãm, sigur cã este ideal sã acordãm teritoriului autonomie, descentralizare ºi analizare a situaþiei în teritoriu, astfel ca între Casele judeþene sã aparã o competiþie ºi noi sã vedem cã, într-adevãr, într-un teritoriu situaþia este mai bunã decât în celãlalt. Din pãcate, trãim în România, România Ñ cu mentalitãþile feudale ºi balcanice, ºi de multe ori acest sistem de descentralizare nu poate fi aplicat prin faptul cã în administraþie ºi în consiliile de administraþie au intrat oameni care habar nu au de reformã. ªi asta o spun cu toatã responsabilitatea, cã, din pãcate, în perioada când eram ministrul sãnãtãþii am fost de multe ori punctat cu bilã neagrã pentru faptul cã am nominalizat oameni numai pe criterii profesionale. Deci, prima defecþiune Ñ care este ºi cea fundamentalã Ñ este criteriul uman. Criteriul uman este cel care poate sã dea competenþãÉ ªi de aplicare a descentralizãrii.

Sigur cã apar o serie de ordonanþe, uneori, care vor sã corecteze ºi sã controleze banul public, banul public pe care îl dã cetãþeanul pentru a i se asigura o asistenþã medicalã corespunzãtoare. ªi de aici vine dilema. Ce facem, mergem în continuare pe principiile bine cunoscute în Uniunea Europeanã, de autonomie, descentralizare ºi eficienþã, sau mergem pe un sistem de recentralizare, controlat de un numãr restrâns de oameni? ªi atunci ne punem întrebarea: care dintre aceste sisteme sunt mai bune? Cel controlat, îndepãrtându-ne de idealul pe care toþi îl dorim, de descentralizare, de autonomie ºi de eficienþã, sau revenim la vechiul concept, de control foarte brutal al unor oameni care uneori pot sã fie mai competenþi ºi mai puþin competenþi? În concluzie, pledez pentru descentralizare, pentru autonomie, dar ºi pentru competenþã ºi pentru responsabilitate. ªi în aceastã direcþie sigur cã voi vota pentru aceastã ordonanþã de urgenþã.