Mihaela Ionescu

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor colegi,

Vã aduc la cunoºtinþã cã întotdeauna iarna este ca iarna. În timp ce vara e cald, iarna e frig. Vara e soare, iarna e zãpadã. Aceste truisme elementare, cunoscute încã dinaintea desluºirii paginilor abecedarului, par a fi an de an o noutate cu caracter ºtiinþific, eveniment cu totul imprevizibil, pânã în momentul impactului.

Iarna e frig, ninge, e polei, vântul viscoleºte zãpada, omul are nevoie de cãldurã în casã, la locul de muncã, în ºcoli, în universitãþi, în spitale ºi orfelinate, în magazine ºi în mijloacele de transport urban ºi interurban. Gripa e inevitabilã, organismul are nevoie de o hranã mai consistentã decât cartofii ºi varza, de un aport suplimentar de vitamine ºi grãsimi.

În plus, copiii au nevoie de haine groase, reînnoite în fiecare iarnã, deoarece ei cresc, de încãlþãminte de piele, rezistentã la umezealã ºi frig. Încãlþãmintea trebuie, ºi ea, reînnoitã anual.

Mijloacele de transport au nevoie de lanþuri, lopeþi, antigel, baterii bune ºi mai ales de combustibil.

Lista e lungã, dar rãmâne un adevãr de bun-simþ doar pentru omul de rând, locuitor obiºnuit al oraºelor ºi satelor. Pentru guvernanþi, pentru administraþie, totul nu este decât ceva atât de nou, atât de neaºteptat, încât singura soluþie pare a fi apariþia pe ecranele televizoarelor, pentru a ne asigura, _Urbi et orbi_ , cã totul va fi bine, nu ni se spune când ºi nu ni se spune unde.

Studenþii din Ploieºti au aflat de mult cã a venit frigul, pentru cã au fãcut grevã din cauza temperaturii din sãlile de curs. De asemenea, elevii din multe localitãþi din Moldova au fost trimiºi acasã din cauza frigului, pentru a recupera probabil cursurile în timpul vacanþei de Crãciun.

Miniºtrii care, în marea lor majoritate, sunt ºi parlamentari se preocupã de starea vremii numai când pleacã în delegaþii, pentru a afla, de pe Internet, temperatura aeroportului de destinaþie.

Primarii din oraºe ºi sate, ca ºi cei din sectoarele Bucureºtiului, au fost în schimburi de experienþã la primãriile din marile capitale ale Europei, chiar ºi în þãrile nordice, unde iarna e lungã.

Toþi cei care sunt obligaþi sã vegheze la buna desfãºurare a activitãþilor economico-sociale se mirã cã iarna e ca iarna, adicã ninge, e frig, viscoleºte, ziua e scurtã ºi deci creºte consumul de energie electricã, pavajul îngheaþã, crapã, carosabilul devine impracticabil. Iarna e ca iarna, dar numai la noi îºi poate permite o înaltã oficialitate guvernamentalã sã anunþe la televizor cã deszãpezirea va începe dupã ce se va opri viscolul. ªi dacã el þine, precum în þãrile nordice, pânã la primãvarã?

Degeaba au strãbãtut lumea în lung ºi în lat, dacã nu au observat, pe unde au colindat, cã utilajele de deszãpezire, din cele mai diverse, pornesc în numãr mare pe ºosele de îndatã ce începe sã cadã primul fulg, pentru a-l culege, pentru a spulbera zãpada, pentru a fluidiza traficul. Drumuri întrerupte, localitãþi izolate, fãrã curent electric ori legãturi telefonice creeazã o realitate ce þine de romanul apocaliptic.