ªtefan Baban

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

”Blocajul financiar, ghilotina economiei româneºti.Ò

Blocajul financiar Ñ ale cãrui origini nu mai are rost sã le enumerãm ºi apoi sã le comentãm, reprezintã un pericol imens, datoritã dimensiunilor la care a ajuns. Cunoaºtem cauzele, cunoaºtem efectele, stabilim strategii ºi politici de eliminare a acestui fenomen, dar nimic nu pare a se constitui în soluþia idealã pentru înlãturarea lui.

Deblocarea relaþiilor financiare dintre creditori ºi debitori, încercatã de câteva ori în ultimii ani, se dovedeºte a fi o misiune sinucigaºã, dacã nu sunt luate în calcul toate consecinþele posibile ce ar rezulta în urma acestui demers. Nu este vorba de un blocaj financiar la nivel macroeconomic, ci de un blocaj financiar rezultat ca asumare a tuturor blocajelor existente în domeniile economice ºi sociale.

Iar cel mai recent exemplu îl reprezintã sãnãtatea, unde, deºi experþii considerã cã sunt destui bani strânºi de la contribuabili, spitalele ºi serviciile auxiliare sunt de 2-3 ani într-un colaps total. ªi nu cred cã mãsurile dure pe care le-a prezentat ministrul de finanþe pot rezolva rapid ºi eficient aceastã problemã spinoasã a sãnãtãþii.

Cel mai sensibil domeniu în care blocajul financiar este inoperabil îl reprezintã sistemul energetic. Peste 200

de societãþi mari consumatoare de energie electricã au o datorie imensã faþã de ELECTRICA, datorie care provine din mai multe exerciþii financiare anterioare ºi care are o structurã destul de complexã: datorie principalã, majorãri de tarif, penalitãþi ºi litigii juridice pentru obþinerea banilor datoraþi. O treime din aceste societãþi sunt încã în proprietatea statului, ele având o datorie de aproape 32% din total.

În consecinþã, iatã cea mai dificilã parte a blocajului financiar în care au intrat furnizorii de servicii ºi energia în general. Din capul locului se exclude executarea silitã sau transformarea în acþiuni a datoriilor pe care le au aceste societãþi faþã de ELECTRICA, deoarece, prin aceste proceduri s-ar muta hârtiile de la un birou la altul.

De fapt, la ora actualã nu existã decât douã soluþii: ori se închide imediat robinetul energiei electrice ºi se bagã în faliment unitãþile respective, ori se merge pânã la capãt cu analiza, pentru a se vedea ce urmãri ar avea o asemenea decizie, dupã care sã se aleagã soluþia cea mai bunã.

Indiferent de cifrele care vor fi vehiculate prin aplicarea celor douã metode, cifre care se referã la costul social, la încasãrile Societãþii ELECTRICA, la efortul investiþional pentru crearea de noi locuri de muncã, statul român are datoria ºi obligaþia de a convinge societãþile din portofoliul sãu cã sunt viabile, bine gestionate ºi rentabile, având perspective certe de a-ºi plãti datoriile. În caz contrar, ºi acest ultim pas în politica ofensivã de eliminare a blocajului financiar va fi sortit din start eºecului.