ªtefan Baban

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

## Bunã dimineaþa!

Intervenþia mea de astãzi are un titlu cât se poate la modã: ”Sãrãcia, singurul lucru care prosperã la români!Ò

Singurul lucru care are o dinamicã foarte certã în ultimii 12 ani în România este sãrãcia. Pe seama acestei sãrãcii, instituþiile internaþionale de prestigiu se întrec în a întocmi tot felul de rapoarte ºi a patrona simpozioane care se rezumã la a reflecta starea de fapt din România ºi a emite tot felul de recomandãri pentru oficialitãþi.

Dimensiunea sãrãciei în România a atins cote alarmante. În ultimii zece ani, numãrul românilor sãraci a crescut de 8 ori, rata sãrãciei reprezentând 44% din populaþia þãrii, în timp ce numai puþin de 17% din populaþie se zbate într-o sãrãcie extremã. Mai sãraci decât noi în Europa sunt doar albanezii, ruºii ºi moldovenii de peste Prut. Grav este cã aceastã sãrãcie se accentueazã pe fondul raportãrii unor date statistice economice tot mai roz sau cel puþin dãtãtoare de mari speranþe. Cauzele înrãutãþirii vieþii românilor sunt reprezentate de starea de decãdere a economiei, lipsa unor programe autentice pe planul protecþiei sociale, slaba activitate a organismelor locale care, deºi au la dispoziþie fonduri importante, au fost incapabile sã rezolve problemele sociale ale populaþiei.

Preocuparea guvernanþilor pentru diminuarea pânã la eradicare a sãrãciei în România constituie un act temerar. Rãu este cã în România s-a creat un fel de psihozã a sãrãciei, iar toatã lumea plânge de starea celor flãmânzi. Combaterea sãrãciei în aceastã þarã nu se rezolvã prin adoptarea unor programe care sã stimuleze nemunca, lenea. România este prea sãracã pentru a-ºi permite sã dea bani de pomanã persoanelor în putere de muncã, or, se încurajeazã legea venitului minim global nu atât pentru cei amãrâþi ºi fãrã putere de muncã, pentru aceºtia din urmã statul având obligaþia sã le asigure cu adevãrat un trai decent. Nu aºa trebuie procedat ºi în cazul celor ce trândãvesc. Ei trebuie obligaþi sã munceascã nu apelând la metode administrative sau opresive, ci punând în aplicare programe de investiþii care sã scoatã satele din sãrãcie, sã ofere locuri de muncã pentru sutele de mii de oameni daþi afarã din serviciu.

Desigur, nu este uºor sã se rezolve în câteva luni sau într-un an ceea ce s-a stricat pânã acum. Ceea ce îmi permit sã sugerez actualilor guvernanþi este sã coboare cu picioarele pe pãmânt ºi sã nu-i mai amãgeascã pe cei nevoiaºi cu tot felul de acte caritabile. Astfel de acte au fost abandonate chiar ºi de acele state care au experimentat tot felul de metode cu uz filantropic.

Vã mulþumesc.