Ioan Alexandru

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Credem cã nu existã suficiente argumente pentru a modifica textul iniþial, din urmãtoarele motive. În primul rând, vã rog sã observaþi cã art. 7 deja condiþioneazã, deci stabileºte cã: ”Persoanele graþiate care, în decurs de 3 ani sãvârºesc cu intenþie o infracþiune vor executa, pe lângã pedeapsa stabilitã, ºi restul de pedeapsãÒ.

Propunerea de a se adãuga un nou alineat ar însemna sã repetãm, deoarece, substanþial, se repetã aceeaºi condiþie, ºi anume cã: ”Persoanele graþiate care în decurs de 3 ani, cu rea-credinþã, nu au acoperit prejudiciul...Ò. Se introduce numai conceptul de ”rea-credinþãÒ.

În opinia noastrã este un termen vag, care ar crea mari posibilitãþi de arbitrat în activitatea de justiþie. Este recomandabil ca în actele normative sã fie evitate asemenea sintagme, care ar deruta. Ce înseamnã ”reaua credinþãÒ, cum poate fi stabilitã? Avem experienþa buneicredinþe în unele procese de pe Legea nr. 10 ºi rezultatele care s-au consemnat acolo.

Prin urmare, cred cã ar trebui evitate asemenea precizãri, care nu ar fi benefice pentru un act normativ solid. Mulþumesc.