Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 6 iulie 2002 · monitorul.ai

”Raport asupra proiectului de Lege privind graþierea unor pedepse ºi înlãturarea unor mãsuri ºi sancþiuni.

Cu adresa nr.419/2002 din 4 aprilie 2002, Comisia juridicã, de disciplinã ºi imunitãþi a fost sesizatã cu proiectul de Lege privind graþierea unor pedepse ºi înlãturarea unor mãsuri ºi sancþiuni spre dezbatere, în fond, în vederea reexaminãrii.

Proiectul de lege are ca obiect reglementarea graþierii unor pedepse ºi înlãturarea unor sancþiuni contravenþionale, acordând posibilitatea persoanelor condamnate care au sãvârºit infracþiuni ce nu prezintã un grad de pericol social ridicat ºi care în timpul executãrii pedepselor au dat dovezi temeinice de îndreptare sã beneficieze de clemenþã în sensul graþierii pedepselor aplicate de instanþa de judecatã.

Acest proiect de lege a fost o datã adoptat de Camera Deputaþilor în ºedinþa din 18 decembrie 2001 ºi înaintat Senatului în vederea dezbaterii ºi adoptãrii. În ºedinþa din 28 martie 2002, Senatul a respins proiectul de lege ºi, în conformitate cu prevederile art. 75 din Constituþia României, l-a restituit Camerei Deputaþilor spre o nouã dezbatere.

În raport de obiectul ºi conþinutul sãu, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. La comisie au fost depuse în termen ºi înregistrate amendamente la proiectul de lege formulate de domnii deputaþi: Emil Boc, Grupul parlamentar al P.D., Octavian Dumitru Mitu ºi Cornel Bãdoiu, Grupul parlmentar al P.S.D.

În conformitate cu prevederile art. 60 din Regulamentul Camerei Deputaþilor, Comisia juridicã, de disciplinã ºi imunitãþi a reexaminat proiectul de lege menþionat mai sus finalizând dezbaterile în ºedinþa din 18 iunie 2002.

La dezbaterea proiectului de lege au participat ca invitaþi, în conformitate cu prevederile art. 51 ºi 52 din Regulamentul Camerei Deputaþilor, domnul ministru Costache Alexe Ivanov, secretar de stat la Ministerul Justiþiei, precum ºi doamna Nicoleta Iliescu, director general la acelaºi minister.

La discutarea articolelor asupra cãrora s-au formulat amendamente au luat cuvântul, pentru a-ºi exprima punctele de vedere, autorii amendamentelor, ceilalþi membri ai comisiei ºi reprezentanþii ministrului justiþiei. Supuse la vot, toate amendamentele au fost respinse.

La lucrãrile comisiei au fost prezenþi 20 de deputaþi din totalul de 23 de membri ai comisiei.

Ca urmare a punctelor de vedere exprimate de cãtre membrii Comisiei juridice, s-a hotãrât cu majoritate de voturi, 12 pentru, 4 împotrivã ºi o abþinere, ca proiectul de Lege privind graþierea unor pedepse ºi înlãturarea unor mãsuri ºi sancþiuni sã fie supus spre dezbatere ºi adoptare Camerei Deputaþilor, în forma votatã de plenul acestei Camere la 18 decembrie 2001.

Amendamentele respinse sunt prevãzute în anexa la prezentul raportÒ.

Vã mulþumesc.

Emil Boc

#8358

Domnule preºedinte,

Grupul parlamentar al Partidului Democrat apreciazã cã actul de graþiere este un act firesc care face parte din logica juridicã ºi constituþionalã, numai cã el trebuie sã fie exercitat în conformitate cu aceastã logicã juridicã. Obiecþiile Partidului Democrat cu privire la acest proiect de lege sunt de naturã juridicã ºi, în primul rând, obiecteazã faptul cã nu sunt precizate ºi n-au fost precizate de cãtre Ministerul Justiþiei mãsurile de reintegrare socialã a infractorilor care urmeazã a fi eliberaþi pe baza acestui act de graþiere.

2. În actul de graþiere se menþioneazã faptul, ºi chiar în expunerea de motive, cã vor beneficia de actul de graþiere acele persoane care au dat dovezi temeinice de îndreptare pe parcursul executãrii pedepsei.

Din nefericire, în conþinutul proiectului de lege nu gãsim nici un indiciu, n-avem nici un criteriu, n-avem nici un fel de referire la modul în care sunt evaluate aceste dovezi temeinice de îndreptare. ªi, pe bunã dreptate, ne întrebãm: care sunt aceste dovezi care vor sta la baza aplicãrii actului de graþiere.

În al treilea rând, în cursul dezbaterilor din Comisia juridicã, amendamentele Grupului Partidului Democrat care vizau îmbunãtãþirea acestui proiect de lege au fost respinse. ªi mã refer aici la douã dintre ele, ºi anume, este vorba de o propunere a Partidului Democrat potrivit cãreia persoanele graþiate care în decurs de 3 ani, cu rea-credinþã, nu au acoperit prejudiciul sau despãgubirile la care au fost obligate, sã execute pedeapsa ce le-a fost graþiatã. Era o mãsurã prin care urmãream sã asigurãm nu numai protecþia ºi favorizarea aceluia care iese din închisoare, ci ºi protecþia celui vãtãmat, persoanei vãtãmate care a suferit un prejudiciu.

ªi, nu în ultimul rând, atât de mult disputata problemã a intrãrii în vigoare a acestei legi. Noi am spus-o de la început, încã de la dezbaterile din luna decembrie, cã nu se poate ca un act de graþiere sã se aplice doar hotãrârilor judecãtoreºti definitive, pentru cã asta compromite logica juridicã a actului de graþiere încãlcând flagrant atât un principiu constituþional, menþionat de colegul meu, art. 16 alin. (2), cât ºi o normã ºi o regulã fundamentalã a dreptului procesual penal, acea regulã potrivit cãreia nimeni nu-ºi poate agrava situaþia în propria lui cale de atac.

Nu în ultimul rând, vrem sã subliniem bâlbâiala cu care Guvernul a gestionat acest proiect de lege. În mod normal, un act de graþiere nu se discutã un an de zile, aºa cum s-a întâmplat acum, proiectul a fost anunþat de cãtre Guvern în 26 iulie 2001 ºi, uitaþi, suntem aproape la 1 iulie 2002 ºi proiectul se aflã în dezbatere, proiect care în mod normal poate, de data aceasta, s-ar fi justificat sã fie promovat printr-o ordonanþã de urgenþã, precis pentru a nu crea în penitenciare dezbateri, probleme ºi alte complicaþii. Este o bâlbâialã nepermisã care a indus în opinia publicã, în penitenciare, ºi, în general, în societate, un curent de nesiguranþã ºi de instabilitate.

Vreau sã mai menþionez cã niciodatã pânã acum nici un act de graþiere nu a fost aplicat pedepselor definitive ºi mã refer la ultima lege de graþiere din 1997 care se aplica faptelor sãvârºite pânã la o anumitã datã. Aceasta a fost logica tuturor actelor de graþiere aplicate pânã în prezent în România.

În consecinþã, sub rezerva acestor amendamente formulate de Partidul Democrat, ne vom preciza poziþia finalã în funcþie de dezbaterile din acest moment din Camera Deputaþilor.

Vã mulþumesc.

SzŽkely Ervin-Zolt‡n

#12025

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Graþierea unor pedepse este un demers legislativ constituþional ºi reglementat în legislaþia noastrã ºi Grupul parlamentar U.D.M.R. este de acord cu adoptarea acestei mãsuri.

În ceea ce priveºte noutatea acestui proiect de lege faþã de celelalte este aceea pe care colegii mei au menþionat-o, ºi anume, cã leagã momentul sau aplicabilitatea actului de graþiere de hotãrârile judecãtoreºti definitive ºi nu de o datã fixã care a fost pânã acum în practica în aceastã materie.

Noi credem cã aceste observaþii ºi aceste temeri ale reprezentanþilor opoziþiei sunt justificate ºi trebuie analizate cu maximã atenþie de cãtre corpurile legiuitoare.

Pe de altã parte, nu credem cã o poziþie partizanã, în acest caz, ar fi de bun augur pentru cã trebuie sã menþionez cã, în condiþiile în care intenþia Guvernului de a graþia anumite pedepse a fost intens mediatizatã, este foarte dificil a alege o datã dupã care efectul graþierii sã fie valabil ºi care sã nu fi fost posibil speculatã de unii infractori.

Credem cã riscul de a aplica mãsuri sancþionatorii diferite pentru aceeaºi faptã este real dar, în aceeaºi mãsurã, este real ºi un alt risc de a alege o datã nepotrivitã de la care actul de graþiere sã fie aplicabil.

Credem cã nu sunt douã soluþii legislative care se pot aºeza pe o scarã a valorilor ºi una sã fie mai bunã decât cealaltã. Ambele variante comportã anumite avantaje ºi ambele variante comportã anumite riscuri. De aceea, noi sperãm cã în Camera Deputaþilor, în plenul Camerei Deputaþilor, va avea loc un dialog real ºi de substanþã între Majoritate ºi Opoziþie ºi, pânã la urmã, vom gãsi o soluþie care nu este politicianistã, care nu este manifestare a dreptului forþei, ci va fi una raþionalã.

Credem cã soluþia pentru care a optat iniþiatorul are anumite avantaje, mai ales din punct de vedere teoretic ºi acest lucru ar trebui sã cântãrim în ceea ce priveºte alegerea noastrã sau opþiunea noastrã între cele douã variante.

În fine, credem cã excepþiile formulate în art. 4, în ceea ce priveºte infracþiunile faþã de care nu se aplicã actul graþierii, sunt totuºi limitative. S-ar putea ca aceste excepþii sã conþinã ºi alte infracþiuni care, prin pericolul social deosebit pe care îl au, nu ar trebui sã beneficieze de clemenþa legiuitorului.

Având în vedere aceste aspecte, Grupul parlamentar al U.D.M.R. va vota favorabil proiectul de lege privind graþierea unor pedepse. Vã mulþumesc.

Emil Boc

#14947

Domnule preºedinte,

La art. 5, la punctul 3 din cadrul amendamentelor respinse din raport figureazã un amendament al Grupului parlamentar al Partidului Democrat ºi care constituie, practic, punctul nevralgic al acestei legi.

Aºa cum a fost menþionatã aceastã problemã ºi în cadrul dezbaterilor generale, noi trebuie sã decidem aici, cum, cui Ð am stabilit Ð cum aplicãm acest act de graþiere. Aplicãm actul de graþiere doar sentinþelor rãmase definitive la data publicãrii în **Monitorul Oficial** a acestei legi sau aplicãm actul de graþiere faptelor sãvârºite pânã la o anumitã datã? ªi o sã încerc pe scurt sã vã prezint ambele variante.

În varianta iniþialã înaintatã de cãtre Guvern în 26 iulie 2001, actul de graþiere se aplica faptelor sãvârºite pânã la data de 26 iulie 2001. Aºa era în forma iniþialã a proiectului de lege. În cadrul dezbaterilor din Comisia juridicã din toamna anului trecut. Ministerul Justiþiei a revenit cu un amendament ºi a modificat aceastã opticã spunând cã nu trebuie sã se mai aplice actul de graþiere faptelor sãvârºite pânã la o anumitã datã, ci sã se aplice numai hotãrârilor judecãtoreºti rãmase definitive.

Schimbarea de opticã îi aparþine Ministerului Justiþiei. Noi ne menþinem punctul de vedere cã varianta iniþialã este cea mai bunã ºi sub raport juridic ºi sub raportul oportunitãþii. Juridic, este pentru prima datã în România când un act de graþiere se aplicã, dupã ºtiinþa noastrã, hotãrârilor judecãtoreºti rãmase definitive.

Care sunt avantajele ºi dezavantajele fiecãrei soluþii? Dacã mergem pe varianta actualã propusã de cãtre Guvern hotãrârilor judecãtoreºti rãmase definitive, este posibil ca douã persoane care au sãvârºit aceeaºi faptã, sã zicem fapta care sã intre sub incidenþa graþierii, o lovire simplã sau un furt simplu, sãvârºesc aceeaºi faptã dar sunt judecate în locuri diferite, o persoanã sã fie judecatã la Cluj ºi una la Bucureºti, dacã persoana de la Cluj a avut beneficiul ca rolul instanþei de acolo sã nu fie foarte aglomerat ºi sã parcurgã toate cãile de atac Ð judecãtorie, tribunal, curte de apel Ð ºi sentinþa sã fi rãmas definitivã, va beneficia de actul de graþiere, iar cea care a sãvârºit aceeaºi faptã, dar a sãvârºit-o la Bucureºti, ºi a intrat pe rolul instanþelor de la Bucureºti unde, sã spunem cã este mai aglomerat rolul instanþelor, termenele fiind mai lungi s-ar putea, cu foarte multã siguranþã ca aci, la Bucureºti, sentinþa sã nu fi parcurs cele trei cãi de atac. Sã fie, sã zicem, în faza la Curtea de Apel. Ei! Acestei persoane care are termen, sã spunem, dupã data publicãrii în **Monitorul Oficial** a acestei legi, aceastã persoanã nu va benefica de actul de graþiere.

ªi, atunci, se pune pe bunã dreptate întrebarea: nu încãlcãm principiul egalitãþii în drepturi a cetãþenilor? Adicã, cetãþenii, faþã de aceeaºi situaþie, trebuie sã beneficieze de acelaºi tratament. E vorba de principiul egalitãþii de tratament. Acesta este viciul major al actualei formule propuse de ministrul justiþiei. Deci, este posibil ca, pentru aceeaºi faptã, cu aceeaºi încadrare juridicã, sãvârºitã în locuri diferite ºi judecatã în locuri diferite, o persoanã sã beneficieze de actul de graþiere, iar alta sã nu beneficieze de actul de graþiere.

Formula pe care am propus-o în cadrul comisiei se referea, aºa cum a fãcut-o iniþial Guvernul, sã aplicãm actul de graþiere faptelor sãvârºite pânã la o anumitã datã. Evident cã aici începe discuþia. Pânã la ce datã? Nu putem lãsa data de 26 iulie, aºa cum a fost în forma iniþialã a Guvernului. Eu am propus, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, sã avem în vedere

data de 18 decembrie 2001, datã la care acest proiect de lege a trecut prin Camera Deputaþilor, când lumea ºtia de existenþa lui cã a trecut. ªi, cu alte cuvinte, pânã la acea datã sã avem în vedere faptele sãvârºite de cãtre persoanele ce vor intra sub incidenþa actului de graþiere.

Mai existã un amendament al colegului Bãdoiu pe care, la fel de bine, aº fi dispus sã-l susþin; tot cu privire la acest subiect, dânsul propune ca actul de graþiere sã se aplice acelor fapte sãvârºite pânã la data de 31 mai 2002. Cu alte cuvinte, pânã când urma sã reintre în dezbaterea Camerei Deputaþilor acest proiect de lege.

Personal, sunt de acord cu ambele formule, atât cu a mea, evident, cât ºi cu cea propusã de domnul Cornel Bãdoiu. Ideea este cã trebuie sã stabilim un termen fix la care sã raportãm actul de graþiere. A menþine formula amendatã de cãtre Ministerul Justiþiei va crea mari probleme în practicã, va crea mari disfuncþionalitãþi, va produce inegalitãþi de tratament ºi, chiar dacã mai repet o datã, încalcã acel principiu fundamental al dreptului procesual penal, potrivit cãruia o persoanã nu-ºi poate agrava propria situaþie în calea lui de atac.

Cu alte cuvinte, dacã o persoanã exercitã calea de atac, recurs, atunci el va putea sã nu intre sub incidenþa actului de graþiere. Or, este cunoscut faptul cã unei persoanã care-ºi exercitã o cale de atac nu i se poate înrãutãþi propria ei situaþie în propria ei cale de atac.

Având în vedere aceste argumente, vã propunem dumneavoastrã sã acceptaþi ºi amendamentul 18 decembrie 2001, fie cel cu 31 mai 2002, ºi poate, domnule preºedinte, ar trebui sã tranºãm problema în primul rând principial. Dacã suntem de acord cu varianta Ministerului Justiþiei de a merge pe hotãrâri definitive, sau varianta de a merge pe un termen fix ºi dacã se va decide sã mergem pe un termen fix putem discuta atunci dacã rãmânem pe 31 mai sau rãmânem pe 18 decembrie, pentru operativitatea desfãºurãrii lucrãrilor.

Dar credem noi cã aceste argumente ar fi susþinute de logica juridicã pe care v-am prezentat-o. Vã mulþumesc.

Emil Boc

#23625

## Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Toatã aprecierea pentru distinsul meu coleg Timiº, pe care ºtie dânsul cã-l apreciez profesional pentru ceea ce face, dar, de data aceasta, a folosit câteva subterfugii, a încercat sã foloseascã câteva chichiþe avocãþeºti, ca sã mã exprima aºa, ºi câteva argumente de oportunitate care nu rezistã în cadrul dezbaterii de faþã.

În primul rând, tergiversarea acestui proiect de lege nu se datoreazã opoziþiei, ci se datoreazã faptului cã majoritatea parlamentarã nu a reuºit la Senat sã se mobilizeze pentru a trece acest proiect de lege.

Deci, nici într-un caz nu este vina opoziþiei sau a altcuiva. Pur ºi simplu este problema Puterii!

În al doilea rând, s-a menþionat aici faptul cã, dacã am lãsa proiectul de lege cu amendamentul pe care l-am formulat, infractorul va decide când ºi cum sã i se aplice actul de graþiere. Nimic mai fals decât aceasta!

Am spus-o ºi în cadrul Comisiei juridice, oricum, chiar ºi în cazul în care vom stabili o datã pânã la care se va aplica actul de graþiere, sentinþa se va aplica tot hotãrârilor judecãtoreºti rãmase definitive. Acest lucru nu s-a înþeles de cãtre Ministerul Justiþiei ºi de aici sunt de acord cu domnul deputat ªtirbeþ, care a pus punctul pe i.

Este vorba de un orgoliu personal al ministrului justiþiei care doreºte, spunând elegant, sã revoluþioneze instituþia graþierii, dându-i pentru prima datã o altã conotaþie în România.

În fapt, ce se întâmplã? ªi în cazul în care fixãm o datã precisã, 31 mai, sã spunem, pentru aplicarea actului de graþiere, judecata continuã. Nu se opreºte acolo judecata procesului, ea merge, se duce pânã la forma finalã. ªi când suntem în prezenþa hotârârii judecãtoreºti, judecãtorul va aprecia: intrã sau nu pedeapsa aplicatã sub incidenþa actului de graþiere? Dacã intrã sub incidenþa actului de graþiere, va aplica actul de graþiere, dacã nu, persoana în cauzã va executa pedeapsa penalã.

Deci, încã o datã vrem sã menþionãm ºi sã accentuãm un lucru: noutatea ministrului justiþiei nu este o noutate. ªi în cazul în care vom fixa o datã, actul de graþiere se aplicã hotãrârilor judecãtoreºti definitive, numai cã judecata trebuie sã continue. În cazul în care noi mergem pe formula actualã, rãmân în discuþie numai acele hotãrâri judecãtoreºti definitive care sunt definitive la data publicãrii în **Monitorul Oficial** al legii. Noi mergem pe ideea cã se aplicã faptelor sãvârºite pânã la o anumitã datã, judecata continuã în cazul acestor fapte sãvârºite, iar judecãtorul, dupã ce aplicã pedeapsa datã de Codul penal, se va uita în actul de graþiere: intrã sau nu intrã sub incidenþa actului de graþiere? Este vorba de o pedeapsã de pânã la 5 ani? Nu este cumva vorba de o infracþiune pentru care nu se aplicã actul de graþiere? ªi dacã ajungem la concluzia cã se aplicã actul de graþiere, atunci el aplicã, în consecinþã, actul de graþiere.

Îmi cer scuze pentru aceste precizãri, dar pentru corecta informare a dumneavoastrã trebuie sã ºtiþi cã întotdeauna actul de graþiere s-a aplicat faptelor, infracþiunilor sãvârºite pânã la o anumitã datã ºi nu infracþiunilor rãmase prin hotãrâri judecãtoreºti definitive, la data publicãrii în **Monitorul Oficial** al legii de graþiere.

În consecinþã, vã solicitãm dumneavoastrã sã votaþi pentru egalitate de tratament, pentru a evita greutãþile aplicãrii acestei legi de cãtre instanþele judecãtoreºti ºi pentru a rãspunde unui imperativ social, anume acela al egalitãþii în drepturi a tuturor cetãþenilor.

Ioan Alexandru

#30631

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Sã încercãm sã ieºim din dilemele care pare cã ne terorizeazã în anumite momente.

Aº vrea sã fac douã precizãri prealabile, ºi anume: în primul rând cã acest proiect de lege a mai fost încuviinþat ºi aprobat de Camera Deputaþilor; în al doilea rând, cã au fost discuþii ample, teoretice, la nivelul Comisiei juridice ºi cã toate aceste amendamente au fost respinse de cãtre Comisia juridicã, pe baza unor argumentãri juridice corecte.

Sã încerc sã rãspund la câteva din aceste chestiuni. În primul rând, este de observat cã întrebarea ºi chestiu-

nea principalã se învârte în jurul problemei dacã noi graþiem fapte sau pedepse.

Potrivit art. 120 din Codul penal, în vigoare, acesta este actul normativ în vigoare la acest moment, graþierea are ca efect înlãturarea în total sau în parte a executãrii pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uºoarã. Prin urmare, putem ieºi din aceastã nedumerire fãcând apel la textul din Codul penal ºi care ne clarificã.

Existã, însã, ºi argumente de politicã penalã, dacã vreþi, argumente de logicã care ne-ar împiedica sã gãsim o soluþie de tipul sã graþiem în acest moment, sub o asemenea reglementare, faptele ºi nu pedepsele.

În primul rând, este vorba, de fapt, de un aspect care ar dãuna, sã zicem, proceselor în curs. Vã daþi seama ce presiune s-ar exercita asupra instanþelor de judecatã pentru a se obþine pedepse sub 5 ani, în situaþia în care ar apãrea un act normativ care ar statua cã tot ce este sub 5 ani va fi graþiat?

În al doilea rând, este de observat ºi consecinþa. ªi anume, cã s-ar înscrie în acest perimetru un numãr mult mai mare de persoane, ceea ce poate ar crea o reacþie negativã din partea societãþii, mai ales datoritã faptului cã nu ºtim care este gravitatea ºi soluþia finalã în proces.

De altfel, cred cã s-ar ajunge la situaþii paradoxale. De exemplu, sã graþiem o persoanã care urmeazã sã fie achitatã, ceea ce ar contrazice orice logicã juridicã ºi care nu cred cã ar fi un punct de laudã, sã zicem, pentru noi.

Orgoliile nu intrã în practica Ministerului Justiþiei, ci încercãri reuºite sau mai puþin reuºite de a face o politicã penalã corespunzãtoare etapei pe care noi o parcurgem.

Aº mai vrea sã mai fac o precizare în legãturã cu pregãtirile pe care le-am fãcut, în vederea aplicãrii acestui act normativ.

S-a afirmat cã nu existã asemenea pregãtiri. Existã un ordin al ministrului justiþiei în legãturã cu acest lucru, prin care se prevãd mãsurile care trebuie luate în vederea aplicãrii legii privind graþierea unor pedepse ºi sprijinirea persoanelor eliberate în vederea resocializãrii.

Existã un plan de mãsuri pentru aplicarea acestor prevederi, s-au luat mãsurile de logisticã ºi absolut toate mãsurile necesare pentru a întâmpina un asemenea eveniment.

Am credinþa cã va fi votat proiectul de lege în formula în care a fost prezentatã de iniþiator. Vã mulþumesc.

Cornel Bãdoiu

#35073

## Stimaþi colegi,

De fapt, amendamentul meu vizeazã acelaºi principiu, ºi anume, cã acest act de clemenþã sã fie aplicat tuturor faptelor care sunt comise pânã la o anumitã datã ºi nu numai celor care au rãmas definitiv condamnaþi. Îmi permit sã spun cã dacã veþi fi de altã pãrere, comiteþi douã greºeli: una referitor la echitate ºi care intrã în conflict cu prevederile constituþionale potrivit cãrora legea este egalã pentru toþi ºi se aplicã deopotrivã tuturor. ªi o a doua, care, dupã pãrerea mea, se poate exprima prin aberaþie juridicã. Pentru cã nu poate fi taxatã altcumva decât o aberaþie juridicã.

Ce exemple sã vã mai dau, decât cã este foarte posibil ca doi infractori sã fie judecaþi, nu concomitent pentru aceeaºi faptã, ci în mod diferit, datoritã intervenþiei mecanismului juridic referitor la cãile de atac sau pentru cã anumite organe de urmãrire penalã sau instanþe de judecatã mai puþin aglomerate sã dea verdictul, deci sã rãmânã definitivã hotãrârea pentru aceeaºi faptã, acelaºi gen de faptã, iar o alta, vezi cea din Bucureºti, sã dea un verdict dupã 2 ani.

Întrebarea este: e drept, dacã pentru aceeaºi faptã persoane cu situaþii juridice identice nu pot beneficia de clemenþa legiuitorului?

Teoria expusã astãzi, aici, de domnul ministru-adjunct, pe care-l respect, ºi ºtie foarte bine, cum cã ar fi o avalanºã de condamnaþi care vor rãbufni din închisorile României ºi prin aceasta s-ar crea un pericol public, nu rezistã. De ce? Pentru cã, în primul rând, cei care vor fi în curs de judecatã ºi vor rãmâne condamnaþi dupã aceea nu vor mai intra în puºcãrii, prin aplicarea decretului de graþiere, ºi vã rog sã reþineþi ce vã spun acum, ºi 2) cei care deja sunt acolo vor beneficia în proporþia propusã de Ministerul de Justiþie.

De fapt ºi la urma urmei, dacã aþi urmãrit presa, televiziunile, radioul, aþi aflat ºi dumneavoastrã cã în mai multe puºcãrii din România condiþiile sunt neomeneºti, total neregulamentare, pe metru pãtrat sunt 10 Ð 15 deþinuþi. Nu ºtiu dacã este omeneºte, dacã este uman, chiar dacã aceºti oameni au încãlcat legea, sã-i tratãm de aceastã manierã.

Vã rog sã reþineþi ºi opinia organismelor internaþionale, vizavi de condiþiile de deþinere.

De fapt, dacã vã veþi fi uitat în expunerea de motive, aþi fi aflat cã acest act de clemenþã se dã tocmai în ideea de a depopula sau descongestiona puºcãriile care sunt supraaglomerate.

Deci, haideþi sã lãsãm deoparte considerentele de ordin politic care, dupã mine, sunt greºite, determinânduvã sã votaþi împotriva acestor amendamente ºi, de fapt, sã constataþi cã logic este, firesc este ca aceastã lege sã se aplice deopotrivã tuturor celor care sunt în situaþii asemãnãtoare sau chiar identice. Vã mulþumesc.

Emil Boc

#38344

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Vreau sã spun din start cã susþin amendamentul domnului deputat Cornel Bãdoiu.

În al doilea rând, aº vrea cu ocazia aceasta sã corectez, probabil, o scãpare ºi nu altceva din partea domnului ministru, din partea reprezentantului Ministerului Justiþiei, care ne spunea cã dacã am accepta amendamentul acesta, precum ºi acela care a fost respins, am putea ajunge în situaþia în care vom avea de-a face cu graþierea unei persoane achitate.

## Domnule ministru,

Eu am fãcut o facultate de drept, am mai citit niºte manuale, dar asemenea ”revoluþiiÒ în domeniul dreptului nu am auzit: ca un act de graþiere sã se aplice unei persoane achitate. Prin excelenþã, un act de graþiere înseamnã cã se aplicã pentru o pedeapsã aplicatã, pentru o infracþiune sãvârºitã ºi condamnatã definitiv de cãtre o instanþã de judecatã. O persoanã achitatã nu este condamnatã, domnule ministru! Cum ne putem permite sã facem asemenea afirmaþii care pot induce în minte colegilor, care nu sunt specialiºti juriºti, inconsistenþa argumentelor ºi amendamentelor noastre. O persoanã achitatã este o persoanã nevinovatã. În schimb, o persoanã care beneficiazã de graþiere a fost condamnatã ºi urmeazã sã i se graþieze o parte din pedeapsã sau în întregime pedeapsa. Deci, credeam cã este necesar sã facem aceastã corecturã.

În al doilea rând, în susþinerea amendamentului domnului deputat Bãdoiu, m-aº adresa dumneavoastrã, domnilor deputaþi, cu urmãtoarea întrebare: ce le veþi rãspunde acelor oameni care vor veni la birourile dumneavoastrã parlamentare, ºi fiþi convinºi cã vor fi mulþi, ºi vã vor întreba: eu de ce nu beneficiez de actul de graþiere, pentru cã Vãsãlie, care a sãvârºit aceeaºi faptã, condamnatã ... unde s-a aplicat de cãtre instanþa de judecatã aceeaºi pedeapsã, de 3 ani de zile, la judecãtorie, are acelaºi grad de pericol social, de ce lui i s-a aplicat actul de graþiere ºi mie nu mi s-a aplicat actul de graþiere? Ce veþi rãspunde, domnilor colegi, ce le veþi rãspunde acelor oameni care vor veni la birourile dumneavoastrã parlamentare ºi vã vor spune asemenea probleme? Ce legi faceþi dumneavoastrã în Parlamentul României? Adicã, pentru unii mumã, pentru alþii ciumã, nu?!

Gândiþi-vã, pentru cã noi mergem în teritoriu ºi nu ministrul justiþiei sã dea faþã cu cei care vin la birourile noastre parlamentare ºi ne cer rãspunsuri precise la legile pe care le adoptãm aici.

Gândiþi-vã cã vor veni acei oameni ºi care vor spune: sunt la judecãtorie, nu este definitivã sentinþa, dar nu ºtiu ce înseamnã aceasta sã fie definitivã! Tot 3 ani am luat ºi eu ca ºi celãlalt coleg de-al meu, Ionescu, sã nu mai avem probleme?! El de ce sã beneficieze ºi eu nu de actul de graþiere? Este vorba de aceeaºi faptã: furt simplu, cu acelaºi grad de pericol social. Ce sunt eu de vinã cã judecãtorul a fost în concediu ºi nu mi-a pus cauza pe rol ca sã ajung la sentinþa definitivã? Care este vina mea? Ð îmi va spune cetãþeanul. ªi eu ce o sã-i rãspund? O sã-i rãspund cã aºa a decis ministrul justiþiei. Acesta va fi rãspunsul pe care îl voi da, dacã dumneavoastrã veþi accepta amendamentul domnului deputat Bãdoiu.

Vã mulþumesc.

Titu-Nicolae Gheorghiof

#41586

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Rar mi-a fost dat sã aud motivaþiile care s-au spus astãzi pentru un act de clemenþã; dacã este un act de clemenþã graþierea. Pentru cã m-am întors în trecut, în Õ78, atotputernicul legiuitor a încercat ºi el sã revoluþioneze instituþia graþierii ºi instituþia amnistiei, dacã bine îmi amintesc, domnule ministru. Atunci era cât peaci, de fapt, s-a ºi împlinit, printr-o voinþã unicã ºi de neluat atunci în considerare ºi ca sã poatã fi criticatã. Dar astãzi, aici, printr-un act de clemenþã, în motivaþie, ni s-a spus în felul urmãtor: graþierea este un act de clemenþã pentru oamenii care se comportã frumos, bãieþi cuminþi în puºcãrie. Graþierea noi trebuie sã o dãm, acest act de graþiere, pentru cã sunt suprapopulate. Monitorul european vine ºi ne spune: ce faceþi voi? În puºcãrii sunt oameni care trãiesc în condiþii inumane. Este adevãrat, condamnarea înseamnã privare de libertate. Luãm libertatea omului ºi nu-l ducem la o condiþie subumanã, aºa cum se petrece astãzi în România.

Dacã aceste douã motive sunt motivele care au împins iniþiatorul sã solicite Parlamentului României un act de graþiere, atunci nu vãd de ce acum, când noi vrem sã facem un act de clemenþã, când noi vrem sã nu mai fie aglomerate, supraaglomerate ºi duºi oamenii la un tratament inuman ºi numai sã-i privãm de libertate, noi rãmânem cantonaþi acum un an ºi jumãtate sau un an în urmã, de un an ne chinuim sã dãm un act de clemenþã, noi, care suntem, practic, legiuitorii acestei þãri.

S-a mai pus ºi o problemã: cum sã lãsãm un om care poate sã i se achite fapta pe care a fãcut-o ºi sã i se aplice, practic, un act de clemenþã care este graþierea?

ªi atunci, mã întreb ºi eu, oare nu cumva omul acela, care ar fi achitat pentru faptã, ar prefera sã intre în puºcãrie, poate sã fie graþiat pentru cã în puºcãrie este mai bine decât afarã?!

Vã mulþumesc.

Emil Boc

#50578

Atunci toate lucrurile s-ar rezolva. De ce sã nu aibã ºi Camera Deputaþilor, la fel ca la Senat, vot electronic? ## Domnule preºedinte,

La punctul 5 din cadrul amendamentelor respinse, la art. 7, existã un amendament formulat de Grupul parlamentar al Partidului Democrat ºi, chiar dacã este la un alt articol, mai existã un amendament pe aceeaºi linie al domnului deputat Cornel Bãdoiu.

La art. 7, dupã alin. 1, noi am propus un nou text care sã sune în felul urmãtor: ”Persoanele graþiate care, în decurs de 3 ani, cu rea-credinþã nu au acoperit prejudiciul sau despãgubirile la care au fost obligate, vor executa pedepsele ce le-au fost stabiliteÒ.

Acest amendament urmãreºte sã dea satisfacþie ºi persoanei vãtãmate ºi nu numai infractorului, prin actul de graþiere. O persoanã, când este condamnatã, are prin sentinþã, de cele mai multe ori, obligaþia de a repara un prejudiciu pe care l-a produs prin sãvârºirea infracþiunii.

Vom avea urmãtoarea situaþie: un infractor a fost condamnat la 3 ani de închisoare, a produs un prejudiciu de 100 de milioane de lei. Dupã publicarea în **Monitorul Oficial** a acestei legi, el va ieºi din închisoare ºi se va întâlni pe stradã cu acela cãruia i-a produs prejudiciul de 100 de milioane de lei ºi va spune: ”Ei, ai vãzut cum este legea? Ai vãzut cã nu conteazã prejudiciul pe care þi l-am produs?Ò ªi, etalând faptul cã nu va putea sã recupereze prejudiciul, el va fi bine-mersi în libertate ºi va sfida în continuare cetãþeanul cinstit, plãtitor de impozite ºi taxe. Îl va sfida pur ºi simplu!

ªi atunci, nu este, oare, corect ca ºi celui care beneficiazã de clemenþa statului, de clemenþa noastrã, nemenþinându-l în închisoare, sã-i dãm ºi o obligaþie corelativã, ºi anume, ca în decurs de 3 ani de zile sã recupereze prejudiciul? Am spus ”cu rea-credinþãÒ, dacã nu recupereazã prejudiciul, cã s-ar putea sã fie o persoanã, într-adevãr, în imposibilitate, materialã, fizicã, cum doriþi, sã recupereze prejudiciul, nu cu acele persoane ne batem noi, ci cu acelea care, cu rea-credinþã, într-un termen de 3 ani de zile, nu vor recupera prejudiciul pe care l-au produs pãrþii vãtãmate.

Credem noi cã actul acesta de graþiere, dincolo de faptul cã este un act politic, trebuie sã fie ºi un act moral, de a introduce o _minima moralia_ în aceastã activitate legatã de graþiere. ªi sã-i creãm ºi o obligaþie aceluia cãruia îi dãm un drept, pe lângã dreptul de a fi graþiat, sã-i dãm ºi o obligaþie corelativã, dreptul de a-l despãgubi pe acela pe care l-a pãgubit.

În speranþa cã veþi accepta amendamentul nostru, sub rezerva celor prezentate, vã mulþumesc.

Cornel Bãdoiu

#55672

## **Domnul Cornel Bãdoiu:**

ªi vã promit cã nu am sã mai iau cuvântul la amendamentul de la art. 8 alin. 1 ºi 2.

## Domnilor colegi ºi stimate colege,

Trebuie sã ºtiþi cã procesul penal are douã componente: aspectul penal ºi latura civilã. Vã amintesc cã, încet-Încet, în România se instaureazã economia de piaþã. Deci, cu alte cuvinte, componenta materialã, latura civilã a procesului penal capãtã o importanþã deosebitã.

Dacã pânã astãzi aspectul penal avea prioritate, apoi, trebuie sã fiþi de acord cu mine cã în egalã mãsurã trebuie sã-i dãm importanþã ºi celui referitor la repararea pagubei. Pentru cã, stimaþi colegi, pe cel care a fost prejudiciat, la urma urmei, îl intereseazã mai puþin dacã respectivul executã sau nu executã pedeapsa, pe el îl intereseazã sã recupereze paguba. Gândiþi-vã inclusiv la marii, cât ºi la micii întreprinzãtori, ce se întâmplã dacã într-o perioadã deÉ nu vor recupera acest prejudiciu?

Povestea cã, vezi, Doamne, în legislaþia româneascã nu sunt definite cu mai multã exactitate criteriile dupã care putem stabili dacã a existat sau nu rea-credinþã... Îi combat pe colegii mei din Executiv, pentru cã expresia ”cu rea-credinþãÒ este întâlnitã în toatã legislaþia româneascã ºi nimeni nu s-a mai legat de aspectul cã nu sunt criteriile bine precizate.

Pãi, domnilor colegi, treaba aceasta e la latitudinea judecãtorului, nu a Politicului. Se stabileºte dacã cu rea- credinþã nu a acoperit prejudiciul ºi, în acest context, e firesc ºi normal dacã în decurs de 3 ani Ð poftim, eu am zis 2, revin ºi spun 3 Ð nu acoperã paguba, firesc este sã execute pedeapsa.

Ce satisfacþie moralã, pânã la urma urmei, are cel prejudiciat? Dacã scapã de pedeapsã, fiind iertat, ºi pe parcursul a ani ºi ani de zile trage de acoperirea acestui prejudiciu?

ªi, apoi, stimaþi colegi din Executiv, câþi au furat din patrimoniul acesta al României? Oare nu trebuie sã gãsim un mijloc juridic prin care sã-i determinãm pe aceºti oameni, care au scãpat într-un fel sau altul de executarea pedepsei, sã acopere mãcar pagubele create? Atât! Vã mulþumesc.

Cornel Bãdoiu

#68741

## **Domnul Cornel Bãdoiu:**

În primul rând, aº vrea sã fac o precizare: eu vorbesc ca specialist în domeniu; nu am în vedere nici un fel de criteriu politic. Aceasta sã fie clar pentru toatã lumea!

În al doilea rând, sunt foarte multe persoane prejudiciate care nu aleg calea acþiunii în comercial sau în civil, ci pe cea din penal, pentru cã, potrivit legii penale, lucrurile se rezolvã cu mai multã celeritate. ªi atunci îi întreb eu pe domnii colegi: dacã nu am pune condiþia vizatã de mine ºi de domnul Boc prin acel amendament Ð cum cã, dacã în 3 ani, cu rea-credinþã, nu acoperã prejudiciul, reintrã de unde a plecat, atunci îmi pun ºi eu o întrebare: nu credeþi cã acest om nu ar mai fi meritat clemenþa, iertarea de executarea pedepsei? Pãi, domnilor, cu atât mai mult, scopul pe care l-aþi învederat în expunerea de motive s-ar împlini prin acceptarea acestui amendament, pentru cã cel care a ieºit din puºcãrie ºi care a fost iertat sã nu mai execute pedeapsa va ºti cã, dacã trage de timp cu rea-credinþã, este pasibil sã reintre la închisoare.

Deci nu îmi faceþi trimire la executorul judecãtoresc, stimaþi colegi, pentru cã aceasta înseamnã bani pentru persoana prejudiciatã. Deci acesta, odatã, a fost furat, dupã aceea trebuie sã facã faþã la n procese (vezi: contestaþie la executare, strãmutãri etc.), într-un final ajunge la un executor judecãtoresc care îi ia 10%, baºca Vlaºca ºi Teleormanul, ca sã facã evaziune fiscalã, ºi pune în executare hotãrârea. Dupã câþi ani? Dupã 10-15 ani, adicã dupã ce acela a reuºit sã plece sau sã ajungã bãtrân ºi sã nu mai aibã ce lua de la el.

În al treilea rând, domnule ministru Gaspar, îmi pare rãu cã aici nu aþi explicat plenului cã prin legea-cadru privind procedura graþierii iniþiatã de dumneavoastrã, trecutã prin cele douã Camere, aflatã la promulgare, restituitã pentru nimica toatã, dar nu pentru ce vã spun acum, ºi anume cã graþierea urmeazã sã se aplice nu numai condamnaþilor definitiv, ci ºi celor în curs de urmãrire sau judecatã care au comis fapte pânã la o anumitã datã.

**Domnul Acsinte Gaspar**

Emil Boc

#73512

## Domnule preºedinte,

Dumneavoastrã, care sunteþi un eminent jurist ºi un fin observator al vieþii juridice, ºtiþi cã la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului judecãþile de valoare nu pot fi sancþionate. Eu am emis o judecatã de valoare cu care puteþi fi de acord sau nu puteþi fi de acord. Aceasta este esenþa dezbaterii democratice.

Am vrut numai sã spun cã este o constatare, bazându-ne pe voturile care au stat în faþa voturilor dumneavoastrã. Repet: o pozã cu care nu ne putem mândri, spunem noi, în acest moment. Revenind la amendamentul formulat, acesta se leagã de ultimul articol din lege: ”În forma amendatã de cãtre Guvern, urmeazã ca dispoziþiile prezentei legi sã fie aplicate hotãrârilor judecãtoreºti definitive pronunþate pânã la data publicãrii în Monitorul Oficial al României a prezentei legi.Ò

La art. 5 vorbeam de sancþiunile contravenþionale. Acum, la art. 8, vorbim de pedepse, de mãsuri ºi sancþiuni aplicate de cãtre instanþele judecãtoreºti. Vorbim de tot, de ansamblu. Problema este aceeaºi ca la art. 5: aplicãm în totalitate prevederile prezentei legi doar la hotãrârile judecãtoreºti rãmase definitive sau le aplicãm faptelor sãvârºite pânã la o anumitã datã?

Un singur argument mai trebuie adãugat aici: ºi într-un caz ºi în celãlalt, graþierea se realizeazã ºi se aplicã pedepselor stabilite ºi aplicate de instanþa de judecatã. ªi în cazul în care vom aplica actul de graþiere faptelor pânã la o anumitã datã, tot va continua judecata, se va aplica o pedeapsã de cãtre instanþa de judecatã ºi dupã aceea va fi avut în vedere actul de graþiere. Ce doriþi sau de ce nu dorim sã înþelegem acest lucru?

Domnul ministru Gaspar ne spunea cã actul de graþiere este un act politic. Da, este un act politic de clemenþã al legiuitorului, dar el nu poate fi în contradicþie cu textul Constituþiei, cu normele fundamentale ale dreptului.

S-a subliniat de nenumãrate ori de la acest microfon cã, în aceastã formã, acest act politic de clemenþã al Parlamentului este contrar art. 16 din Constituþia României, care încalcã principiul egalitãþii în drepturi a cetãþenilor, ºi nu mai reiau argumentaþia.

Oricât am dori sã facem acte politice, ele trebuie sã se subsumeze actului suprem fundamental care ne coordoneazã Ð Constituþia României.

Iatã de ce acum, în ceasul al doisprezecelea, avem ocazia sã îndreptãm erorile pe care le-am fãcut pânã acum ºi sã aplicãm actul de graþiere faptelor sãvârºite pânã la o anumitã datã, în cazul de faþã 18 decembrie 2001.

Vã mulþumesc.

Napoleon Pop

#84685

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

În legãturã cu acest proiect de Lege privind agenþii comerciali permanenþi, Grupul parlamentar al P.N.L. ar vrea sã sublinieze faptul cã aceastã lege este necesarã nu numai din punct de vedere al armonizãrii noastre cu _acquis_ -ul comunitar, ci este o lege absolut necesarã pentru o economie de piaþã funcþionalã, întrucât ea vine sã defineascã un nou actor pe piaþa bunurilor, raporturile juridice ale acesteia concomitent ºi, evident, uºureazã foarte mult soluþionarea contenciosului în domeniu.

Trebuie sã arãtãm, de asemenea, cã aceastã lege vine, practic, sã completeze, în teoria economiei de piaþã, intermediarul aºezat pe canalele de distribuþie, atunci când sunt vehiculate în special bunuri, sfera serviciilor fiind cuprinsã ºi reglementatã într-un alt domeniu ºi trebuie de reþinut douã elemente, ºi anume cã acest intermediar, care a fost denumit agent comercial permanent, acþioneazã exclusiv în numele comitentului, fie în sensul negocierii, fie în sensul negocierii ºi încheierii unui contract între un comitent ºi terþ, iar lucrul cel mai important este faptul cã remuneraþia principalã constã în comision. Se introduce astfel, prin legislaþia noastrã, aceastã noþiune de comision, aducându-se o remuneraþie de acest tip în legalitate ºi în transparenþã. În plus, apreciem cã legea vine sã uºureze foarte mult practica tribunalelor comerciale, întrucât definiþiile utilizate fac o legãturã consistentã între prevederile Codului comercial ºi practica comercialã modernã, asigurând celeritatea unui proces privind un contencios legat de acest tip de contract de agent. Din acest punct de vedere, Grupul parlamentar al P.N.L. susþine aceastã lege, o va vota ºi aº încheia menþionând cã Comisia economicã ºi-a fãcut un titlu de glorie, prin modul conºtiincios, serios ºi aprofundat prin care a analizat acest proiect de lege.

Vã mulþumesc pentru atenþie.

Cuprins

Stenograma

Dezbaterea proiectului de Lege privind graþierea unor pedepse ºi înlãturarea unor mãsuri ºi sancþiuni. (Amânarea votului final.)

Dezbaterea proiectului de Lege privind agenþii comerciali permanenþi. (Amânarea votului final.)