Lazãr Lãdariu

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

De mai bine de 7 ani nu contenesc sã atrag atenþia parlamentarilor români ºi þãrii, prin dovezile inatacabile aduse din judeþele Harghita, Covasna ºi Mureº, cã iredentismul maghiar, prin înºelãtoarea ºi adormitoarea strategie a paºilor mãrunþi, loveºte sistematic ºi fãrã milã în România.

Când atrãgeam atenþia cã acel martie negru de la Târgu Mureº, de la care în curând se împlinesc 10 ani, n-a fost întâmplãtor, ci derulat sub un scenariu abil al iredentismului maghiar, când românii îºi apãrau drepturile în propria þarã, când aduceam ca argument raportul ”Harghita Ð CovasnaÒ cu toate crimele din secuime, unii au întors capul de la un adevãr incontestabil.

Când forumurile cetãþeneºti de pe la Cernat, Valea lui Mihai, Miercurea Nirajului deveneau câmp de desfãºurare pentru iredentiºtii care doreau neapãrat înãlþat la Arad, pe pãmânt românesc, monumentul Ungariei Mari, guvernanþii închideau ochii la o realitate îngrijorãtoare.

Când Coloman Gabor clama cu obrãznicia-i ºtiutã cã în þinutul secuiesc nu va cãlca picior de român care nu vorbeºte maghiara, când Sasi Enei, primarul celui mai unguresc oraº din România, cum îi place sã spunã,

schimbã la Odorheiul Secuiesc strada ”1 decembrie 1918Ò cu ”Strada InsuleiÒ, ºi ”HoreaÒ cu ”AttilaÒ, guvernanþii se fac cã nu aud ºi nu vãd nimic.

Iatã cã, dupã o tãcere strategicã, evenimentele se precipitã din nou, iar adepþii lui Toma necredinciosul culeg roadele. Confundând România cu þara lui Papurã Vodã, grupuri de presiune conduse de preotul reformat pun pe fugã medicii români din Luna de Sus, aducând în locul lor doctori din Harghita. Decizia samavolnicã se petrecea cam în acelaºi timp în care geamurile ambasadei României de la Budapesta erau fãcute zob cu conserve de peºte congelat.

În acest timp, pe la Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Gheorgheni, Cristuru Secuiesc, pe la forumurile U.D.M.R.-iste, secretarul de stat ungar Jolt Nemen anunþã noi consulate la Mircurea Ciuc ºi Constanþa.

Tot în acest timp, tot mai departe situându-se de adevãr, de apãrarea idealurilor naþionale, în starea de cancer generalizat ajunsã, Puterea a scãpat de sub control acte intrate pe fãgaºul absurdului.

În faþa noilor provocãri care stârnesc irascibilitate ºi îngrijorare în Ardeal, acum, când se apropie un alt 15 martie, prin aceste locuri, atrag atenþia cã, dacã nu va fi gãsit ac de cojocul celor care încalcã Constituþia, legile ºi bunul-simþ, va veni o vreme când guvernanþii vor regreta amarnic aceastã stare de condamnabilã lâncezealã, numai cã atunci va fi prea târziu. Vã mulþumesc.