Constanþa Popa

## Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

De 11 ani asistãm la o degradare continuã a vieþii sociale în România.

Victime ale acestei degradãri sunt, din nefericire, ºi din ce în ce mai mult, copiii. Familia, cea care trebuie sã le asigure condiþii decente de trai, de învãþãturã ºi de cãldurã pãrinteascã, a suferit numeroase transformãri. S-au înmulþit familiile monoparentale, familiile ºomere care nu au nici o sursã de venituri, a crescut numãrul tinerilor care au copii în afara cãsãtoriei. Mizeria, în toate formele ei, îi determinã pe mulþi copii sã prefere strada unui cãmin care nu le oferã condiþiile de care au nevoie.

Presa semnaleazã cazuri de copii bãtuþi cu bestialitate de fraþi sau pãrinþi, dacã-i mai putem numi aºa, de cele mai multe ori pe fondul consumului exagerat de alcool.

Din cauza lipsei unei politici naþionale de sãnãtate a reproducerii, coerente ºi consecvente, mame tinere îºi aruncã nou-nãscuþii la gunoi, îi abandoneazã sau îi interneazã în cãmine.

Într-o lume a computerelor, a sateliþilor ºi a imaginilor video apar chipuri de copii descongestionate, transformate în adevãrate stafii datoritã pãrinþilor care le-au dat viaþã ºi unei societãþi din ce în ce mai indiferente la problemele lor.

Toate acestea se întâmplã în România mileniului III, deºi România în 1990 a adoptat, alãturi de alte 158 de state, o Declaraþie mondialã în favoarea copilului ºi un plan de acþiune pentru punerea în aplicare a acesteia.

Declaraþia-angajament semnatã prevede printre altele cã vom susþine respectarea rolului familiei, eforturile fãcute de pãrinþi, colectivitãþi ºi de toþi cei care se ocupã de copii ºi care le acordã îngrijire din primele clipe ale vieþii ºi pânã la sfârºitul adolescenþei. În plus, recunoaºtem nevoile specifice ale copiilor despãrþiþi de familie.

Printre recomandãrile pe care Comitetul pentru drepturile omului le-a adresat României se regãsesc ºi cele privind reconsiderarea rolului familiei în societate ºi reducerea numãrului de copii instituþionalizaþi.

Toate guvernele din 1990 ºi pânã în prezent, chiar dacã au declarat cã sunt preocupate de problemele familiei ºi ale copiilor, nu au reuºit nici mãcar sã diminueze numãrul copiilor care trãiesc în afara familiilor biologice. Din ce în ce mai mulþi copii au luat drumul strãzii, în România, ºi tot mai frecvent cad pradã pieþei sexului. Aceastã piaþã, sesizatã în ultima vreme tot mai frecvent de presã, dã posibilitatea de a câºtiga mulþi bani ºi de aceea atrage atenþia organizaþiilor criminale. Se petrec asemenea fapte situate sub limita legii tocmai datoritã lipsei unor reglementãri legislative adecvate, ca ºi a politicii de coordonare dintre acestea ºi autoritãþile îndrituite sã acþioneze.

Avem datoria, ca reprezentanþi aleºi în puterea legislativã, sã nu mai fim indiferenþi la problemele copiilor ºi mai ales ale celor fãrã familie. Vã mulþumesc.