Emil Rus

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Declaraþia mea politicã de astãzi stã sub semnul îngrijorãrii pentru semenii noºtri aflaþi în marile disponibilizãri din unitãþi industriale moºtenite, fãcute în numele reformei, al privatizãrii, al economiei de piaþã ºi al cerinþelor aderãrii la Uniunea Europeanã etc.

Disponibilizãrile sunt cum nu se poate mai dure asupra celor care se abat, ºi aceºtia nu mai gãsesc înþelegere nici la social-democraþie, cã nu au cum Ñ ea este la putere, ea decide Ñ, nici la sindicatele ai cãror lideri îºi vãd de afacerile ºi de traiul lor liniºtit, mulþumiþi cã au negociat cu Guvernul ºi Guvernul cu ei ºi cã au ºanse, unii, sã-ºi prelungeascã mandatul parlamentar, alþii, sã-l câºtige la alegerile ce urmeazã. ªi disponibilizaþii rãmân cu niºte salarii date, ca sã nu mai lucreze, sã nu protesteze ºi ca mâine, dupã ce-ºi vor termina banii, sã facã ce-i ajutã Dumnezeu. Foarte puþini reuºesc sã facã afaceri, alþii se îneacã în alcool, se sinucid, unii îºi vând totul pe rând ºi îngroaºã rândul boschetarilor, alþii intrã în rândul infractorilor, pentru cã penitenciarele oferã condiþii de cazare ºi masã gratis, mai bune decât multe din cãminele studenþeºti ºi internatele ºcolare.

Social-democraþia care e la putere, ºi care e socialdemocraþie, ºi care a promis în campania electoralã mii de locuri de muncã ar trebui ca pentru aceºti aºa-zis disponibilizaþi sã fi încurajatã crearea unor noi locuri de muncã ºi trecerea de la o stare la alta sã se fi fãcut mai omeneºte, pentru cã toþi oamenii înþeleg cã multe unitãþi trebuie oprite, întrucât ne ruineazã. Ceea ce nu înþelege lumea este de ce acele unitãþi industriale care au mers bine înainte ºi dupã Revoluþie ºi care au adus þãrii valutã, ani de-a rândul, tocmai ele trebuie privatizate ºi distruse.

E uºor unui ministru cum e Ovidiu Muºetescu sã afirme, zilele trecute, cã ”locuri de muncã se gãsesc peste tot, în România, dar nu în faþa bloculuiÒ ºi cã ”oamenii sã-ºi caute de lucru prin þarãÒ.

Domnule ministru, nu vã daþi seama ce vorbiþi! Oamenii nu se pot strãmuta la comandã, au locuinþã, au copii, unii lucreazã, au pãrinþi de îngrijit, au tot felul de probleme. Serviciile sugerate ar trebui sã fie plãtite cu niºte salarii mari, care sã acopere toate renunþãrile.

Chiar pe vremea comuniºtilor, oamenii din zona Ardealului erau atraºi la Hunedoara, pe Valea Jiului, la Braºov sau la Cugir, pentru cã erau servicii bine plãtite. Un miner, în 10-12 ani, reuºea sã trimitã, în localitatea de unde a plecat, bani pentru a cumpãra o casã ºi asta e altceva. E drept cã din cauza bolilor profesionale nu trãiau mult, dar le lãsau ceva urmaºilor.

La Bistriþa, când s-a fãcut industrializarea în 10-15 ani, atât a durat, au fost aduºi cei plecaþi la renumitele uzine din þarã ºi li s-au dat locuinþe imediat, iar salariul unui muncitor cu vechime depãºea cu mult salariul unui inginer. Oricum, domnule ministru, atunci, în acea direcþie aºa cum a fost, s-a lucrat cu cap ºi nimeni n-a gândit cu picioarele, aºa, ca cei de astãzi, care invitã lumea la bejenie.