Lazãr Lãdariu

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Din capul locului, mã simt dator, obligat chiar, cu o precizare absolut necesarã, pentru a nu lãsa loc interpretãrilor inutile, strâmbãturilor simandicoase din nas, obiºnuite de la o vreme încoace în astfel de situaþii.

Dreptul de a spune ºi de a aduce în faþa Parlamentului României ºi a întregii þãri a celor ce urmeazã, mi-l conferã, iar acest lucru poate fi uºor verificat oricând, având fiºele de prezenþã ºi stenogramele la îndemânã, faptul cã, pe durata legislaturilor 1992-1996 ºi 1996-2000, vreme de 8 ani deci, nu am avut nici o absenþã nemotivatã de la lucrãrile Camerei Deputaþilor.

Pentru a nu pune la încercare rãbdarea unor posibil grãbiþi nevricoºi, voi preciza cã mã voi referi la situaþia cu totul intolerabilã, ruºinoasã de-a dreptul, penibilã, care ne pune într-o posturã neplãcutã în faþa electoratului, contribuind ºi mai mult, astfel, la deprecierea substanþialã a imaginii Parlamentului, ºi aºa destul de ºifonatã, creatã marþea ºi miercurea trecute.

Este de-a dreptul jenant, domnilor, în faþa unui electorat care ne-a votat ºi ne-a trimis în Parlament sã-i apãrãm interesele ºi sã dãm þãrii legile pe care le aºteaptã ºi de care are atâta nevoie, sã constaþi cã desconsiderarea ºi sfidarea iau chipul unei sãli goale.

Este ruºinos cã parlamentari care cu sãptãmânile nu mai sunt zãriþi prin Camera Deputaþilor, dar cu

semnãturile de prezenþã sunt la zi, îºi iau, bine-mersi, indemnizaþiile de ºedinþã. În rest, flendurealã ºi vâjâialã de campanie în stil dâmboviþean.

Este umilitor sã constaþi cã marþea trecutã nu s-a gãsit, culmea ironiei!, un preºedinte de ºedinþã pentru a continua lucrãrile Camerei Deputaþilor. Este cu totul regretabil cã, repetându-se povestea, miercurea trecutã, cu tot apelul adresat liderilor grupurilor parlamentare pentru a aduce deputaþii în salã, lucrãrile au fost sistate încã înainte de a începe. Este jenant faptul cã, din tot _sfaff_ -ul Camerei Deputaþilor, la apel rãspundeau doar domnii Vasile Miclãuº, Ion Diaconescu, Bogdan Niculescu-Duvãz, Gazi Gherasim ºi Corneliu Ciontu.

Este o ruºine cã nici mãcar coaliþia parlamentarã, aflatã încã la putere, nu-ºi asigurã, conform uzanþelor, cvorumul necesar în astfel de cazuri, pentru votarea propriilor legi. Este, de fapt, o situaþie de-a dreptul scandaloasã! De fapt, simþim ºi trãim azi consecinþele unor grave greºeli.

Parlamentul a ajuns în postura celei de-a cincea roþi la cãruþã, o anexã a Guvernului, determinând compromiterea gravã a binomului Legislativ-Executiv, în primul rând, prin puzderia pãguboaselor ºi inutilelor ordonanþe de urgenþã, prin eºuatul ”Contract cu RomâniaÓ, prin cacealmaua celor 15.000 de specialiºti, prin certurile ca la uºa cortului din Coaliþie.

Spun toate acestea azi, cu jena care mã marcheazã, dar ºi cu simþul datoriei faþã de mureºenii care, prin votul lor, m-au trimis de douã ori în Parlamentul României.