Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 9 noiembrie 2000 · monitorul.ai

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

În declaraþia de astãzi mã voi referi la douã probleme, ºi anume: prima, privind procedurile de achiziþii publice ºi a doua, situaþia programelor universitare finanþate de Banca Mondialã.

Guvernul României, prin sutele de ordonanþe date în perioada de când se aflã la putere actuala coaliþie, a emis ºi Ordonanþa Guvernului nr. 118/1999 privind achiziþiile publice, publicatã în **Monitorul Oficial** nr. 431 din 31.VIII.1999, cu modificãrile ulterioare. Aceasta a intrat în vigoare la 1.IX.2000, datã la care ºi-a încetat aplicabilitatea legea emisã anterior. De asemenea, în **Monitorul Oficial** nr. 409 din august 2000 sunt publicate Normele metodologice de aplicare a acestei ordonanþe.

Conform acestei ordonanþe ºi a normelor metodologice sunt stabilite o serie de mãsuri ºi proceduri care simplificã puþin structura comisiilor, precum ºi unele lucrãri necesare oricãrei achiziþii de bunuri sau servicii. În acelaºi timp, se introduc o serie de limitãri ºi îngrãdiri, respectiv se birocratizeazã inadmisibil procedura de anunþare, realizare a lucrãrilor de achiziþii ºi selectare a ofertelor.

Astfel, pentru achiziþia bunurilor cu valoare mai mare de 30.000 euro, respectiv lucrãri cu valoare mai mare de 125.000 euro, procedura de achiziþii este extrem de complicatã ºi dureazã foarte mult, între 2 ºi 4 luni. De asemenea, publicarea trebuie fãcutã în **Monitorul Oficial** Ð Secþiunea a VI-a care încã nici nu ºtiu dacã existã, termenul de depunere a ofertelor fiind de 54 de zile pentru prima anunþare ºi 40 de zile în caz de repetare, termene inadmisibil de mari ºi care vor crea serioase probleme ºi întârzieri în realizarea acestor achiziþii.

Dacã þinem seama ºi de faptul obiectiv, legat de aprobarea bugetului de stat, de regulã în lunile apriliemai, rezultã clar cã procedurile de achiziþii nu pot fi

declanºate decât începând cu august, iar lucrãrile nu vor putea fi realizate decât în octombrie-noiembrie, ceea ce este inadmisibil, cel puþin din punct de vedere al instituþiilor de învãþãmânt.

În plus, trebuie arãtat ºi faptul cã dacã pentru servicii suma minimã pentru organizarea licitaþiilor poate fi acceptatã, chiar dacã este încã destul de redusã, pentru achiziþia de bunuri suma minimã de 30.000 de euro este extrem de micã, fapt ce va complica ºi îngreuna achiziþia marii majoritãþi a echipamentelor de laborator, de cercetare ºi încercãri, a microcentralelor termice pentru instituþii, instalaþii pentru tipãrit cãrþi, biroticã specialã, reþele de calculatoare ºi altele, astfel cã se impune majorarea acesteia la cel puþin 100.000 euro.

Evident cã se pot face multe comentarii, observaþii ºi propuneri de îmbunãtãþire a acestei ordonanþe ºi a normelor de aplicare, care cu siguranþã vor fi luate în consideraþie de cãtre Guvern ºi de cãtre comisiile de specialitate ale celor douã Camere ale Parlamentului.

Din prezentarea acestor aspecte legate de o ordonanþã de Guvern, rezultã un lucru general valabil pentru marea majoritate a ordonanþelor de Guvern ºi a ordonanþelor de urgenþã, ºi anume acela cã sunt întocmite, de regulã, în mare grabã, fãrã documentare temeinicã ºi sunt fãcute de cãtre ”specialiºtiÓ cu o pregãtire ºi experienþã aproximativã, uneori chiar incompetenþi.

Acest lucru reiese ºi din modificãrile substanþiale ºi uneori respingerea acestora de cãtre Senat ºi Camera Deputaþilor.

În plus, trebuie spus cã, indiferent de ce argumente ar aduce Guvernul, nu este admisibil ca o þarã care se pretinde democratã sã fie guvernatã prin decrete, numite ordonanþe, aºa cum se proceda ºi în trecut în regimurile totalitare din România.

În ce priveºte a doua problemã, vreau sã-mi permiteþi sã sesizez un fapt fãrã precedent ºi cu mari implicaþii asupra învãþãmântului superior românesc.

Este vorba de programele cu Banca Mondialã, în cadrul cãrora aceasta acordã o finanþare de zeci de milioane de dolari, care reprezintã 70% din suma totalã a programelor, la care Guvernul României este obligat sã vinã cu o completare care reprezintã 30% din program, în lei.

Pentru prima datã, în perioada de circa 5 ani, de când se deruleazã aceste programe, Guvernul României nu a asigurat partea sa de finanþare în lei, astfel cã Banca Mondialã a blocat sumele în dolari, pe care le-a introdus deja în contul Ministerului Educaþiei Naþionale, anunþând cã nu va elibera nici o sumã pânã când Guvernul nu va vira partea care-i revine pentru acest an, adicã circa 60-70 miliarde lei. Este absolut de neînþeles cum un Guvern, un primministru, care se pretinde ºi universitar, ºi un ministru de finanþe, care este aºa cum este, nu înþeleg importanþa acestui sprijin esenþial pentru învãþãmântul superior românesc ºi nu au gãsit, la o rectificare bugetarã de peste 18.000 miliarde lei, câteva zeci de miliarde, blocând astfel derularea acestor programe.

În numele tuturor universitãþilor de stat ºi al Consiliului Naþional al Rectorilor, solicit Guvernului României sã asigure imediat suma care-i revine prin contractul semnat ºi sã deblocheze urgent derularea acestor programe care au deja o întârziere de circa 6-8 luni.

Dacã nu va vira de urgenþã aceastã sumã, programele respective vor fi compromise ºi, în plus, Guvernul va plãti inutil comisioane ºi penalitãþi pentru întreaga sumã blocatã de Banca Mondialã.

Vã mulþumesc.

Lazãr Lãdariu

#8104

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Din capul locului, mã simt dator, obligat chiar, cu o precizare absolut necesarã, pentru a nu lãsa loc interpretãrilor inutile, strâmbãturilor simandicoase din nas, obiºnuite de la o vreme încoace în astfel de situaþii.

Dreptul de a spune ºi de a aduce în faþa Parlamentului României ºi a întregii þãri a celor ce urmeazã, mi-l conferã, iar acest lucru poate fi uºor verificat oricând, având fiºele de prezenþã ºi stenogramele la îndemânã, faptul cã, pe durata legislaturilor 1992-1996 ºi 1996-2000, vreme de 8 ani deci, nu am avut nici o absenþã nemotivatã de la lucrãrile Camerei Deputaþilor.

Pentru a nu pune la încercare rãbdarea unor posibil grãbiþi nevricoºi, voi preciza cã mã voi referi la situaþia cu totul intolerabilã, ruºinoasã de-a dreptul, penibilã, care ne pune într-o posturã neplãcutã în faþa electoratului, contribuind ºi mai mult, astfel, la deprecierea substanþialã a imaginii Parlamentului, ºi aºa destul de ºifonatã, creatã marþea ºi miercurea trecute.

Este de-a dreptul jenant, domnilor, în faþa unui electorat care ne-a votat ºi ne-a trimis în Parlament sã-i apãrãm interesele ºi sã dãm þãrii legile pe care le aºteaptã ºi de care are atâta nevoie, sã constaþi cã desconsiderarea ºi sfidarea iau chipul unei sãli goale.

Este ruºinos cã parlamentari care cu sãptãmânile nu mai sunt zãriþi prin Camera Deputaþilor, dar cu

semnãturile de prezenþã sunt la zi, îºi iau, bine-mersi, indemnizaþiile de ºedinþã. În rest, flendurealã ºi vâjâialã de campanie în stil dâmboviþean.

Este umilitor sã constaþi cã marþea trecutã nu s-a gãsit, culmea ironiei!, un preºedinte de ºedinþã pentru a continua lucrãrile Camerei Deputaþilor. Este cu totul regretabil cã, repetându-se povestea, miercurea trecutã, cu tot apelul adresat liderilor grupurilor parlamentare pentru a aduce deputaþii în salã, lucrãrile au fost sistate încã înainte de a începe. Este jenant faptul cã, din tot _sfaff_ -ul Camerei Deputaþilor, la apel rãspundeau doar domnii Vasile Miclãuº, Ion Diaconescu, Bogdan Niculescu-Duvãz, Gazi Gherasim ºi Corneliu Ciontu.

Este o ruºine cã nici mãcar coaliþia parlamentarã, aflatã încã la putere, nu-ºi asigurã, conform uzanþelor, cvorumul necesar în astfel de cazuri, pentru votarea propriilor legi. Este, de fapt, o situaþie de-a dreptul scandaloasã! De fapt, simþim ºi trãim azi consecinþele unor grave greºeli.

Parlamentul a ajuns în postura celei de-a cincea roþi la cãruþã, o anexã a Guvernului, determinând compromiterea gravã a binomului Legislativ-Executiv, în primul rând, prin puzderia pãguboaselor ºi inutilelor ordonanþe de urgenþã, prin eºuatul ”Contract cu RomâniaÓ, prin cacealmaua celor 15.000 de specialiºti, prin certurile ca la uºa cortului din Coaliþie.

Spun toate acestea azi, cu jena care mã marcheazã, dar ºi cu simþul datoriei faþã de mureºenii care, prin votul lor, m-au trimis de douã ori în Parlamentul României.

Pânã la 26 noiembrie 2000 a mai rãmas puþin. Ca mâine, la urne fiind, sunt sigur cã, mãcar de data aceasta, nemaifiind vorba de vreo invocatã ”Duminicã a OrbuluiÒ, cetãþenii României vor ºti sã sancþioneze chiulul, sfidarea, nepãsarea agresivã. Chiar în ceasul al doisprezecelea de-ar fi, dreapta sancþiune va fi un semnal cã uneori nu stricã nici mintea românului cea de pe urmã.

Vã mulþumesc.

Nicolae Leonãchescu

#11585

## Mulþumesc, domnule preºedinte. Onorat auditoriu,

De la nivelul judeþelor curg informaþii ºi contestaþii cum cã alegerea birourilor electorale judeþene decurge sub semnul arbitrariului ºi al manevrelor politicianiste murdare. Legea pentru alegerea Camerei Deputaþilor ºi a Senatului, care poartã nr. 68/1992, a avut un alin. 2 la art. 5 care prevedea urmãtoarele: ”Numãrul de candidaþi de pe fiecare listã poate fi mai mare decât numãrul mandatelor rezultate din norma de reprezentare cu doi pânã la un sfert din aceste mandateÒ.

Am criticat aceastã formulare ambiguã care, utilizând pentru aceeaºi mãrime douã unitãþi de mãsurã, provoacã în mod automat erori, aºa cum s-au ºi semnalat în octombrie 1996 ºi se înregistreazã ºi acum.

Textul, nefiind omogenizat, duce la situaþii paradoxale ºi asigurã birourilor electorale judeþene câmpul de decizie _ad.libitum._

Dacã omogenizãm textul, iatã ce se obþine, în câteva situaþii concrete:

1. La un numãr de 8 mandate, un sfert, (25%), conduce la cifra 2. Deci, textul devine: ”cu doi pânã la doiÒ. (?!) Aberant!

2. La un numãr de 4 mandate, un sfert din ele este un mandat. Textul devine: ”cu doi pânã la unuÓ. (?!) Absurd!

Unii considerã cifra 2 drept cifrã de bazã, alþii folosesc termenul ”un sfertÒ, obþinându-se altã cifrã de bazã.

În mod inadecvat, formularea din lege admite ambele variante.

Amendarea acestei legi în aceastã legislaturã nu a dus la înlocuirea textului neomogen, cu toatã intervenþia hotãrâtã a noastrã.

La art. 5 alin. 4, în noua redactare, ambiguitatea s-a pãstrat, chiar dacã la un moment dat iniþiatorul ºia retras propunerea. Dezbaterile din ziua de 24 mai 1999 pe aceastã temã cuprind toate aceste observaþii ale noastre. Noua formulare a inversat termenii, dar n-a eliminat neomogenitatea: ”Numãrul de candidaþi de pe fiecare listã poate fi mai mare decât numãrul mandatelor rezultate din norma de reprezentare cu cel mult un sfert dar nu mai puþin de douã din aceste mandateÒ.

Se vede din acest greu ºi nesfârºit proces de gestaþie cã sunt forþe politice, reprezentând anumite grupuri de interese, care nu doresc o limpezire legislativã a alegerilor generale ºi locale. Ambiguitatea formulãrilor a permis ºi permite manevre de culise care nu fac cinste coaliþiei politice aflate la guvernare.

În situaþia creatã, cer organelor de resort sã admitã contestaþiile la adresa unor decizii ale birourilor electorale judeþene, cum este ºi cel din judeþul Argeº, care, pe motive formale ºi printr-o interpretare partizanã a textului de lege, a exclus parteneri politici din componenþa lor.

Vã mulþumesc.

Anghel Stanciu

#14359

Domnule preºedinte de ºedinþã, Stimaþi colegi,

Vã rog sã-mi permiteþi sã adresez, de la aceastã înaltã tribunã a Parlamentului României, o scrisoare deschisã domnului Valeriu Stoica Ð ministrul justiþiei.

”Domnule ministru,

Mã bucur cã în sfârºit Partidul Naþional Liberal, al cãrui prim-vicepreºedinte sunteþi, a descoperit, probabil dupã anevoioase cercetãri în arhivele comuniste, ºi un lucru bun în accepþiunea P.N.L., respectiv Decretul nr. 387 din 13 octombrie 1952 privitor la urmãrirea unor datorii pe cale notarialã.

Mã întristez însã, domnule ministru al justiþiei, cã aþi descoperit ºi preluat un act de profundã injustiþie socialã a comuniºtilor, adicã un decret pe care aceºtia, oricât de rãi au fost în accepþiunea dumneavoastrã, nu au îndrãznit sã-l aplice, pe când dumneavoastrã, da. Probabil nostalgia dumneavoastrã ascunsã faþã de perioada comunistã, sau poate interbelicã, concretizatã în degradantul spectacol oferit de preceptorul ºi jandarmul, ”ce-n sunete de tobã ridicau þoalele din casele sãracilor ºi le vindeau pe mai nimicaÒ, a nãscut programul liberal, cu care începeþi sã fericiþi poporul Ñ Ordonanþa-genocid nr. 177 din 26 octombrie 2000.

Prin prevederile acesteia, la cererea creditorului, notarul public emite titlul executoriu privind creanþele asociaþiilor de locatari sau proprietari din clãdirile cu mai multe locuinþe, reprezentând datoriile locatarilor sau proprietarilor ce provin din alocaþiile lor de platã, a cotelor de cheltuieli comune de orice fel, a majorãrilor de întreþinere achitate de asociaþie sau a contravalorii reparaþiilor pentru stricãciuni cauzate clãdirilor ori instalaþiilor, dacã acestea sunt sub 10 milioane lei.

Aceste prevederi, identice cu cele din decretul comunist, constituie, domnule ministru, ultima umilinþã pe care pensionarul, ºomerul de azi, muncitorii de ieri o mai pot îndura.

Pensionarul, muncitorul de ieri ºi ºomerul de azi nu sunt rãi-platnici, domnule ministru, ci sunt victimele inocenþei ºi creditãrii unui Guvern instalat prin minciunã ºi fraudã, prezentând contracte care niciodatã nu s-au respectat, creditãrii unei puteri ce a adus oamenii oneºti ai acestei þãri la sapã de lemn, în goana sa nebunã de înavuþire prin redistribuirea ilegalã a patrimoniului creat de cãtre cei cãrora azi, domnule ministru, prin ordonanþa-genocid, le luaþi acum ceaunul din bãtãturã.

ªi, în fond, ce o sã le mai luaþi, domnule ministru?! Caloriferele le-au scos singuri, renunþând la minimum de confort Ð cãldura. Lucrurile din casã, agoniseala lor de-o viaþã, prin hulitele rate comuniste Ð ºi le-au cam vândut pânã acum. Poate viaþa ºi, de ce nu, organele, domnule ministru, Ð cã tot liberalizaþi agonia.

Cãci, din moment ce reinventaþi portãrelul, jandarmul ºi toboºarul, luând þoalele oamenilor cu datorii de sub 10 milioane lei la întreþinere, ca principalã mãsurã a programului liberal, complementarã ”birurilor de tip RemeºÒ, vã credem cã sunteþi în stare de orice.

Guvernarea de pânã acum, însã, a demonstrat ºi demonstreazã clar, domnule ministru liberal, cã nu sunteþi, totuºi, în stare de un lucru minor, fãrã importanþã, în concepþia dumneavoastrã, adicã respectarea prevederilor art. 38 ºi 43 din Constituþia României, cãci a respecta ºi implementa printr-o politicã legislativã ºi economicã coerentã, prevederile art. 38 alin. 1 ºi 2 sau art. 43 alin. 1 din Constituþia României, în care se face vorbire despre ”asigurarea dreptului la muncã ºi protecþie socialãÒ, sau în care se stipuleazã cã: ”Statul este obligat sã ia mãsurile de dezvoltare economicã ºi protecþie socialã, de naturã sã asigure cetãþenilor un nivel de trai decentÒ, nu stã în puterea dumneavoastrã, a liberalilor, indiferent de promisiuni ºi de divorþul dumneavoastrã de þãrãniºti.

Singura politicã pe care aþi fãcut-o ºi pe care o puteþi face este politica birurilor, a cotelor obligatorii ºi a executãrii silite, de inspiraþie comunistã, pe care se pare cã le copiaþi cu o sârguinþã demnã de o cauzã mai bunã.

Ordonanþa nr. 177 din 26 octombrie 2000 este copiatã, domnule ministru, fãrã urmã de omenie, milã ºi scrupul faþã de cei sacrificaþi vreme de 45 de ani, dupã Decretul nr. 387 din 13 octombrie 1952 al Prezidiului Marii Adunãri Naþionale a Republicii Populare Române, cu o singurã diferenþã notabilã: comuniºtii n-au îndrãznit s-o aplice, dar dumneavoastrã, liberalii Ð da.

În consecinþã, vã solicitãm, domnule ministru, retragerea de urgenþã a Ordonanþei-genocid nr.177/2000, care vã aparþine în întregime, sau, altfel spus, a Decretului comunist nr. 387 din 13 octombrie 1952, înlocuirea acesteia cu o altã ordonanþã de urgenþã, care sã prevadã mãsurile economice, de protecþie socialã incluse în Constituþia României, respectiv posibilitatea ºtergerii datoriilor la întreþinere ale acestor victime ale ”înþelepteiÒ politici liberale: ºomeri, pensionari ºi toþi cei aflaþi sub limita de sãrãcie, puºi, prin politica dumneavoastrã, în imposibilitate de a-ºi achita datoriile la întreþinere, Aceasta dupã cum aþi procedat ºi cu datoriile miliardarilor, fãcuþi pe banii publici, din banii statului.

În încheiere, cu permisiunea dumneavoastrã, domnule ministru al justiþiei, care promovaþi mãsuri de injustiþie socialã, vã sugerãm sã mai cercetaþi arhivele decretelor comuniste, cãci poate le veþi gãsi ºi promova ºi pe acestea, prin ordonanþã de urgenþã, fireºte, ºi pe cele prin care distinºii liberali au înfundat puºcãriile ºi au ajuns la Canal, pentru a vã face dum-

neavoastrã înºivã loc pe scaunul Brãtienilor, pe care, în opinia noastrã, pe cât de mult îl râvniþi, pe atât de mult nu-l meritaþiÒ.

Vã mulþumesc pentru atenþie.

Petru Bejinariu

#20707

... îºi pot vedea doar cu paºaport aceste rude, ºi când din istorie ºtim cã acelea sunt strãvechi teritorii româneºti, cedate sub semnãtura actualei Puteri, C.D.R., P.D., U.D.M.R., suntem pãtrunºi de dimensiunile, profunzimea ºi gravitatea federalizãrii.

Dar, domÕ Miticã Ð liberalul, þãrãnistul, pedistul, sau aºa-numitul ”neangajat politicÒ, n-are ºi nu stãruie sã aibã o percepþie realã ºi adâncã a unei posibile federalizãri ºi vine pe postul naþional de televiziune, reprezentat fie ºi de cãtre distinsul cãrturar, acum ºi analist politic democrat, domnul Octavian Paler, sã ne spunã apãsat ºi definitiv cum cã: ”Nu trebuie sã ne îngrijoreze federalizarea. Sunt multe state respectabile în Europa, federalizateÒ Ð spune analistul ºi ne lasã sã înþelegem cã ºi noi am putea deveni ”stat respectabilÒ.

Se ignorã în mod deliberat faptul cã aceastã concepþie intrã într-o gravã contradicþie cu Constituþia României.

În plus, se vede cã domnul analist are o memorie fidelã ºi de duratã, þine bine minte cum era pe vremea Marii Adunãri Naþionale, a televiziunii unice ºi democratice de douã ore pe zi, dar cât de respectabil era statul român în acele vremuri nu ne mai spune.

Se cuvine acum sã le spunem federaliºtilor, potrivit **Dicþionarului limbii române contemporane,** cã: ”federalismÒ înseamnã ”concepþie ºi acþiune politicã în vederea organizãrii statale sub formã de federaþieÒ, iar ”federaþieÒ înseamnã ”formã de organizare statalã constând din unirea mai multor state care îºi pãstreazã organizarea proprie, având însã anumite organe politico-administrative ºi legi comuneÒ.

Primarii, consilierii locali ºi judeþeni U.D.M.R., întruniþi în Consiliul naþional la Sfântu Gheorghe, au analizat posibilitatea separãrii prin referendum a satelor maghiare de cele româneºti din comunele Transilvaniei, iar în Parlament se mai fac eforturi ca Legea administraþiei locale sã treacã în forma redactatã de Guvern, fãrã luarea în considerare a amendamentelor noastre.

Iatã ºi douã grave interogaþii: sunt aceste porniri aºezate pe calea federalizãrii? ªi, a doua: este oare undeva un program al integrãrii pe provincii, pe bucãþi, a României în Uniunea Europeanã?

Cerem Guvernului actual ºi celui viitor, de dupã alegeri, sã considere ºi sã promoveze drept elemente constitutive ale statului, stabilitatea ºi unitatea, munca ºi economia.

”SuntemÒ Ð spunea Eminescu Ð ”un neam de oameni lipit prin tradiþie, moravuri, limbã de un petec de pãmânt, pe care, cu titluri netãgãduite, îl putem numi þara noastrãÒ, þarã care încã nu-i întreagã, dar în care se pregãteºte federalizarea. E grav! Vã mulþumesc.

SzŽkely Ervin-Zolt‡n

#23466

Stimaþi colegi,

Sãptãmâna trecutã am fost martori la felul cum Birourile permanente ale celor douã Camere au ”revoluþionatÒ Regulamentul ºedinþelor comune ale Camerei Deputaþilor ºi a Senatului, precum ºi procedura legislativã care, de bine, de rãu, funcþioneazã de 10 ani.

Prin Adresa nr. 907 din 24 octombrie 2000, emisã de Biroul permanent al Camerei Deputaþilor, care în numele ”transparenþeiÒ nu a fost distribuitã grupurilor parlamentare, ºi subsemnatul a trebuit sã apelez la mijloacele specifice serviciilor secrete ca sã pun mâna pe ea, a fost retrimis Guvernului proiectul de Lege privind unele mãsuri pentru atenuarea consecinþelor intrãrii în încetare de plãþi a Fondului Naþional de Investiþii.

Din acest document rezultã cã membrii celor douã Birouri permanente au procedat astfel pentru cã au considerat cã acest proiect de act normativ nu rãspunde pe deplin intenþiei legiuitorului de soluþionare a problemelor celor pãgubiþi. Cu alte cuvinte, Birourile permanente sunt depozitare ale intenþiilor legiuitorului, ele ºtiu, ºi fãrã consultarea Camerelor, ce voinþã animã pe toþi deputaþii ºi senatorii. Este o performanþã demnã de admiraþia noastrã! Mai mult, acest for a

constatat cã proiectul de lege ar suferi ºi de ”unele deficienþe de fond în redactareÒ.

În ceea ce mã priveºte, nu pot sã rãmân impasibil faþã de înþelepciunea ºi curajul celor douã Birouri permanente care nu s-au lãsat deranjate de niºte prevederi ale Regulamentului celor douã Camere, în speþã de art.3 care, enumerând atribuþiile Birourilor permanente, nu reglementeazã instituþia retrimiterii proiectelor de lege la Guvern.

Mai departe, art.89 din citatul regulament prevede cã dispoziþiile acestuia se completeazã cu prevederile aplicabile din Regulamentul Camerei Deputaþilor ºi Senatului.

În ceea ce priveºte Regulamentul Camerei Deputaþilor, lit.f) din art.29 prevede cã Biroul permanent ”primeºte ºi distribuie proiectele de legi, propunerile legislative ºi rapoartele comisiilor permanente, în ordinea depunerii acestora la Registratura Camerei Deputaþilor, dacã plenul Camerei nu stabileºte altfelÒ. Dacã bine ºtiu, ºi Regulamentul Senatului are o prevedere similarã.

Având în vedere cã în articolul citat este vorba despre o prevedere imperativã a legii Ð ”primeºte ºi distribuieÒ Ð aceasta nu poate fi completatã pe calea interpretãrii cu ”retrimiteÒ fãrã încãlcarea regulamentului, prin adãugare la actul normativ.

În consecinþã, retrimiterea la Guvern a unui proiect de lege de cãtre Birourile permanente nu numai cã este în afara regulamentului, dar reprezintã o încãlcare flagrantã a acestuia. În acest caz nu se poate invoca faptul cã Biroul permanent a dorit sã urmãreascã respectarea Hotãrârii Parlamentului României nr.35/2000 care prevede cã Guvernul va prezenta Parlamentului soluþiile de rezolvare a problemei celor care au fost pãgubiþi prin încetarea de plãþi de cãtre F.N.I.

Trebuie observat cã hotãrârea în cauzã nu prevede nici o competenþã a Birourilor permanente în urmãrirea respectãrii acestei hotãrâri. O asemenea decizie ar fi putut sã fie luatã doar de plenul celor douã Camere, ceea ce însã nu s-a întâmplat.

Mãsura luatã de cele douã Birouri permanente încalcã însã nu numai litera, dar ºi spiritul regulamentului. În concepþia legiuitorului, Birourile permanente sunt organe tehnice care au competenþe administrative, ºi nicidecum decizionale. Deciziile aparþin întotdeauna plenului, Birourile permanente având doar posibilitatea de a formula propuneri. Dacã nu ar fi aºa, ar însemna cã deputaþii, respectiv senatorii membri ai Birourilor permanente au putere decizionalã mai mare decât legiuitorii de rând.

Apreciind ”nonconformismulÒ Birourilor permanente, solicit totuºi ca proiectul de lege sã fie discutat de cãtre cele douã Camere, conform procedurii regulamentare. În caz contrar, riscãm sã creãm un precedent foarte periculos, în urma cãruia am putea sã ne trezim în situaþia în care legiferarea sã fie fãcutã doar de Birourile permanente, iar ceilalþi deputaþi ºi senatori ar putea sã plece liniºtiþi la casele lor.

Vã mulþumesc.

ªtefan Baban

#27646

Domnule preºedinte,

## Domnilor colegi,

Intervenþia mea are un titlu foarte interesant: ”Românilor nu le arde de pensii privateÒ.

Dacã presiunea marilor fonduri de investiþii internaþionale sau necesitatea respectãrii calendarului aderãrii la U.E. nu sunt argumente suficiente în favoarea reformãrii principiilor protecþiei sociale, mãcar insolvabilitatea sistemului public de pensii ar trebui sã fie.

Cu un deficit de aproape 3.000 miliarde de lei în primele 9 luni ale anului ºi cu un cuantum uriaº al datoriilor istorice, 10.000 miliarde lei, bugetul asigurãrilor sociale se târãºte cu greu de la o lunã la alta. Scãderea dramaticã a numãrului salariaþilor din economie, concomitent cu înmulþirea celor ce lucreazã în economia subteranã, a evaziunii ºi întârzierilor la plata datoriilor cãtre buget, explozia numãrului de pensionari ridicã, de câþiva ani încoace, probleme serioase în ceea ce priveºte onorarea pensiilor.

Viitorul nu aratã nici el mai bine. Trendul descendent al natalitãþii ºi imposibilitatea colectãrii veniturilor la bugetul statului fac inoperabilã actuala formulã de finanþare a sistemului de pensii în urmãtoarele douã decenii.

Soluþiile de crizã de genul pensiilor publice sau finanþarea sistemului prin credite externe nu fac decât sã amâne pe termen scurt momentul adevãrului. Finanþat cu aproape 1 milion de dolari de cãtre Banca Mondialã, proiectul Legii fondurilor private de pensii, una din ”chichiþeleÒ ieºirii din blocajul financiar al sistemului de pensii, a rãmas tot în stadiul de subiect de conferinþe ºi simpozioane.

Fondurile de pensii private, pariul Cabinetului Isãrescu, s-au rãtãcit în mormanul de acte ce-ºi aºteaptã rândul pe ordinea de zi a ºedinþelor de Guvern.

Celor trei oponenþi de a cãror influenþã nefastã se plângea premierul Isãrescu, respectiv F.M.I., sindicatele ºi partidele din opoziþie, li se adaugã, cu reticenþe serioase, însãºi populaþia. S.A.F.I., F.N.I. sunt doar douã experimente care au compromis definitiv încrederea populaþiei în fondurile administrate privat.

Contribuþiile salariaþilor la fondurile universale de pensii vor fi obligatorii. Vrând-nevrând, viitorii pensio-

nari îºi riscã o parte a contribuþiei la asigurãrile sociale o datã cu plasamentele fondurilor de investiþii ce le vor administra banii, iar spectrul falimentului este suficient de puternic pentru a compromite ºi cea mai dibace campanie de reformare a asigurãrilor sociale. Adãugaþi la toate acestea ºi inexistenþa unui cadru legal general care sã asigure securitatea investiþiilor, rata inflaþiei, imposibilitatea economisirii de sume de bani, majoritatea populaþiei trãind la limita subzistenþei, ºi veþi avea percepþia omului de rând faþã de fondurile de pensii administrate privat.

Vã mulþumesc.

Dan Coriolan Simedru

#30677

## **Domnul Dan Coriolan Simedru:**

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Vreau sã vã supun atenþiei o scrisoare trimisã de cãtre Preasfinþia sa Arhiepiscopul de Alba Iulia, Andrei Andreicuþ, domnului preºedinte Ion Diaconescu, preºedintele Camerei Deputaþilor. Fac acest lucru pentru cã în Legea nr.1/2000, din pãcate, o speþã a fost, ca sã-i spun aºa, omisã. Este vorba de terenurile care au fost date în 1921 în folosinþã pe perioadã nedeterminatã Bisericii Ortodoxe din Ardeal ºi care acum aceastã Bisericã nu-ºi regãseºte dreptul de folosinþã sau proprietate pentru suprafeþele de teren, fiind întrun fel discriminatã faþã de alte culte.

Deci dau citire acestei scrisori.

”Cu deosebit respect, vã rugãm sã vã aplecaþi asupra unei probleme foarte importante pentru episcopiile ortodoxe din Ardeal. Este vorba de fondul funciar ºi de cel forestier.

Înainte de anul 1918, din nefericire, ortodocºii nu au prea avut proprietãþi în Ardeal, spre deosebire de cultele minoritare care posedau proprietãþi mari.

La reforma agrarã din 1921 li s-a fãcut ºi ortodocºilor dreptate, primind în folosinþã pe perioadã nedeterminatã suprafeþe de teren arabil ºi de pãduri. Proprietar însã a rãmas statul. Acum, la aplicarea Legii nr.1/2000, ne gãsim într-o situaþie dificilã: nu avem acte de proprietate pe teren ºi suntem pe punctul de a fi nedreptãþiþi faþã de celelalte culte istorice.

Vã rugãm sã binevoiþi a iniþia o completare a Legii nr.1/2000 care sã ne permitã a intra din nou în folosinþa respectivelor terenuri.

8 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 152/9.XI.2000

Nãdãjduind cã veþi rezolva pozitiv aceastã cerere, vã asigurãm de preþuirea noastrãÒ.

Având în vedere cã acest lucru printr-o lege nu se mai poate întâmpla în aceastã legislaturã, eu solicit primului-ministru ca, de data aceasta, într-un mod justificat, sã emitã o ordonanþã de urgenþã prin care aceastã problemã sã fie rezolvatã.

Vã mulþumesc.

**Domnul Vasile Lupu:** Vã mulþumesc. Alþi doritori? Nu mai sunt. Stimaþi colegi, Suspendãm ºedinþa. Reluãm lucrãrile în ºedinþa comunã a celor douã Camere la orele 15,00.

Cuprins

Stenograma

Ședința