Valeriu Stoica

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Este, fãrã îndoialã, un moment important în evoluþia raporturilor dintre majoritate ºi opoziþie. Este un moment important pentru cã acesta este al doilea experiment benefic în care o iniþiativã a opoziþiei este însuºitã în cea mai mare parte ºi de majoritate, amendamentele care au fost fãcute ºi din partea majoritãþii ºi din partea altor partide de opoziþie sunt, de fapt, tocmai expresia acestei înþelegeri comune, a unei necesitãþi a sistemului politic din România de astãzi.

Se vorbeºte foarte mult despre corupþie. Astãzi, clasa politicã româneascã face dovada cã acþioneazã în sensul combaterii corupþiei printr-un act politic excepþional. Acest proiect de lege privind finanþarea partidelor politice este un moment de cotiturã în modul în care clasa politicã înþelege sã reacþioneze împotriva corupþiei.

Se spune despre corupþie cã este cel mai periculos dintre monopoluri. Este într-adevãr aºa. Corupþia este cel mai periculos dintre monopoluri pentru cã introduce atât în sistemul economic, cât ºi în sistemul politic cea mai mai puternicã disfuncþionalitate. Dacã vorbim de o competiþie onestã ºi în economie ºi în politicã, ea devine neonestã în momentul în care, prin intermediul sistemului de finanþare a partidelor politice, ºi am în vedere mai ales mijloacele nelegale de finanþare a partidelor politice, se înlãturã tocmai echitatea în competiþia politicã.

Mai mult decât atât, acest monopol al corupþiei, care are rãdãcina cea mai puternicã în sistemul de finanþare a

partidelor politice, înlãturã, practic, în bunã mãsurã, libertatea la care este îndreptãþit fiecare dintre noi, fiecare cetãþean al României. Pentru cã, mai ales prin corupþia care se manifestã la nivelul sistemului de finanþare a partidelor politice, fiecare cetãþean, fiecare contribuabil este practic pãgubit. În plus, acest sistem de corupþie la nivelul finanþãrii partidelor politice înseamnã o perturbare gravã a sistemului de alocare a resurselor. Mai ales într-o þarã în tranziþie cum este România, într-o þarã sãracã cum este România, cheltuirea iraþionalã a resurselor, ºi aºa puþine, înseamnã o dovadã de iresponsabilitate.

Iatã de ce astãzi clasa politicã româneascã, prin acest acord realizat în jurul Legii de finanþare a partidelor politice, face dovada unei adevãrate maturitãþi.

Sunt însã câteva primejdii la care, în cursul dezbaterilor care urmeazã, trebuie sã rezistãm împreunã tocmai pentru cã s-a realizat acest acord politic. Prima primejdie ºi cea mai mare este tentaþia abordãrii demagogice a acestei chestiuni. ªtiu cã, de multe ori, sub imperiul opiniei publice, a presiunii mass-media, avem tentaþia sã abordãm demagogic multe dintre chestiunile grave ale României. Or, ºi aici, am putea fi tentaþi sã vorbim de austeritate, dincolo de ceea ce este raþional în înþelegerea austeritãþii.

Aº vrea ca toatã lumea sã înþeleagã, ºi mã refer în primul rând la opinia publicã, cã democraþia costã. Existã niºte costuri ale democraþiei. Dacã ignorãm acest adevãr, riscul este sã plãtim costuri mult mai mari pentru democraþie. Corupþia consumã mult mai mult decât dacã, în mod raþional, am stabili care sunt costurile democraþiei.