ªtefan Baban

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Greva ºcolarã a intrat în a treia sãptãmânã, iar problema salarizãrii profesorilor tot nu s-a rezolvat conform legilor în vigoare la aceastã datã. Se tot bate monedã pe cei 4% din P.I.B., care P.I.B. a scãzut de la an la an datoritã politicii de lichidare a industriei, agriculturii, turismului. S-a demolat aproape totul, fãrã a se pune ceva în loc.

Sã ne amintim afirmaþiile din 1990 ale unui personaj politic, care a spus cã: ”Industria este un morman de fiare vechiÒ, încurajând în schimb comerþul de Boni-bon ºi Topi-top.

Criza ºcolarã nu a început acum, la începutul anului 2000, criza ºcolii a început în 1990. Nu existã nici un plan de dezvoltare economicã a þãrii, de aceea, nici ºcoala nu ºtie pentru ce pregãteºte elevii, care, marea majoritate, devin ºomeri dupã absolvire. Parafrazând un clasic al literaturii române, aº spune cã: ”Dacã economie nu e, nimic nu e!Ò

Dar greva cadrelor didactice din învãþãmânt continuã, iar vineri, 12.02.2000, am primit în audienþã doi copii, de câte 6 ani fiecare, o fetiþã ºi un bãieþel, care mi-au spus cam aºa: ”Domnule deputat, faceþi ceva sã se termine greva, deoarece nouã ne este dor sã ne întoarcem la grãdiniþã ºi la doamna educatoare!Ò

Aºadar, domnilor colegi, vã rog ºi eu sã faceþi ceea ce trebuie, pentru ca ºcoala sã funcþioneze normal. Vã mulþumesc.