Vekov K‡roly-J‡nos

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

În ultimii ani asistãm la un fenomen pozitiv în România: pe mãsurã ce, prin organizaþia lor de reprezentare, maghiarii au luat parte într-un fel sau altul la putere în cadrul unei coaliþii guvernamentale sau, ca acum, în afara Guvernului, a avut loc o schimbare sensibilã a atitudinii opiniei publice româneºti faþã de maghiari. Acest fenomen se datoreazã acelor politicieni români ºi maghiari care au avut înþelepciunea de a renunþa la atitudinea rigidã faþã de celãlalt, transformând-o într-una de colaborare.

Angajarea ºi cooptarea maghiarilor în rezolvarea problemelor þãrii a oferit fericita surprizã recunoscutã nu de puþini dintre colegii lor români cã ei îºi pot aduce contribuþia la schimbarea în bine a stãrilor de fapt din þarã.

Politicienii maghiari nu s-au sfiit sã-ºi aducã aportul, deºi, datã fiind ponderea lor numericã, nu de ei a depins în primul rând calea urmatã, dupã cum nici rezultatele obþinute.

Partidul care conduce astãzi þara cunoaºte adevãrul expus mai sus. De aceea a decis sã colaboreze sub anumite condiþii cu U.D.M.R. Fãrã doar ºi poate cã Uniunea Maghiarilor din România a considerat ºi ea cã o colaborare mai strânsã poate fi utilã ambelor pãrþi.

Schimbarea a survenit cu sãptãmâni în urmã, când unele atacuri sau manifestãri sporadice antimaghiare, mai cu seamã din partea anumitor forþe politice, au crescut atât ca numãr, dar s-au amplificat ºi printr-o participare guvernamentalã, la prima vedere întâmplãtoare, în ultimele sãptãmâni însã deja de proporþii îngrijorãtoare, întrucât aceste atacuri vin din partea reprezentanþilor anumitor segmente sau instituþii ale puterii, preºedintele Organizaþiei judeþene Cluj, care este ºi ministru de interne, directorul S.R.I., preºedintele Comisiei parlamentare de control a activitãþii S.R.I. ºi, într-un fel, chiar ministrul administraþiei publice, controlate toate judicios de P.S.D., toþi fiind membri ai P.S.D., aleºi, numiþi de acesta, dupã cum lor li s-a alãturat chiar preºedintele þãrii.

Manifestãrile respective nu pot fi considerate întâmplãtoare ºi, prin urmare, ele cer imperios tragerea unui semnal de alarmã.

Luãrile de poziþie în cauzã nu numai cã nu sunt întâmplãtoare. Ele pericliteazã nu doar anumite interese proprii comunitãþii maghiare din România, dar, totodatã, interesele chiar ale întregii þãri.

Orice schimbare pozitivã în situaþia maghiarilor a fost recepþionatã nu numai de maghiari, dar ºi de strãini, ca un act politic pozitiv realizat de ºi în România. Persistã totuºi un ºir de întrebãri care îºi aºteaptã rãspunsul.

Cum crede partidul de guvernãmânt cã va avea sprijinul politic al U.D.M.R., când o atacã precum s-a vãzut ºi fãrã sã clipeascã?

De ce crede partidul de guvernãmânt cã în momentul de faþã problema cheie a României este acea disoluþie a puterii din cele douã sau trei judeþe ale þãrii?