Marþian Dan

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

În cursul dezbaterilor suscitate de amendamentul domnului deputat Acsinte Gaspar s-a emis ideea cã acesta n-ar trebui adoptat, pentru cã el tinde, prin modul sãu de redactare, mai curând sã fixeze elementele unui exerciþiu de ºcoalã, care n-ar trebui transpus într-un text de Regulament al Camerei Deputaþilor.

În legãturã cu aceste obiecþii doresc sã spun un singur lucru: nu înþeleg de ce existã împotrivire faþã de

acest amendament. Am aici dosarul pe care l-a trimis, în cursul anului 1998, ministrul justiþiei la Camera Deputaþilor, prin care solicita ridicarea imunitãþii parlamentare a domnului deputat Bivolaru Gabriel. Se cunosc sinuozitãþile prin care a trecut aceastã cerere pânã când s-a votat ridicarea imunitãþii parlamentare a celui în cauzã. A trecut însã mai mult de un an de când nu mai existã nici un obstacol în calea justiþiei de a elucida acest caz, fapt ce, iatã, nu se întâmplã. Dar asta este o altã problemã, aceea a modului în care justiþia îºi face datoria, ºi nu vreau sã insist acum asupra ei.

Din punctul de vedere al discuþiei noastre, este instructiv modul în care era tratatã, în dosarul menþionat, problema cererii de ridicare a imunitãþii parlamentare a deputatului Gabriel Bivolaru. Dosarul întocmit de Parchetul de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie, însuºit de procurorul general, se încheia cu propunerea ca ministrul justiþiei sã solicite Camerei Deputaþilor ridicarea imunitãþii parlamentare a învinuitului Bivolaru Gabriel în vederea efectuãrii actelor de urmãrire penalã, prevãzutã de art. 69 din Constituþia României, pentru acuzaþiile prezentate în dosar.

Este interesant de remarcat cã, în referatul ministrului justiþiei prin care acesta solicita ridicarea imunitãþii parlamentare, erau expuse faptele referitoare la activitatea infracþionalã a învinuitului ºi dovezile care probeazã vinovãþia lui. Drept urmare, referatul concluziona astfel demersul ministrului justiþiei:

”Pentru motivele arãtate, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. (1) din Constituþie ºi art. 174Ð178 din Regulamentul Camerei Deputaþilor, vã solicit ridicarea imunitãþii parlamentare ºi aprobarea posibilitãþii reþinerii, arestãrii ºi trimiterii în judecatã penalã a domnului deputat Bivolaru Gabriel pentru:

Ñ Falsificarea de monede sau de alte valori ºi punerea în circulaþie a valorilor falsificate, fapte prevãzute de art. 282 alin. 1 ºi 2 Cod penal.

Ñ Înºelãciune sãvârºitã prin mijloace frauduloase, prevãzutã de art. 215 alin. 1 ºi 2 Cod penal.

Ñ Fals material în înscrisuri oficiale, prevãzut de art. 288 alin. 1 Cod penal.

Ñ Uz de fals, prevãzut de art. 291, teza a II-a Cod penal.

Ñ Fals în înscrisuri sub semnãturã privatã, prevãzut de art. 290 Cod penalÒ.

Cred, stimate colege ºi stimaþi colegi deputaþi, cã aceastã încheiere din demersul ministrului justiþiei în cazul deputatului Bivolaru Gabriel spune ceva esenþial pe care noi trebuie sã-l reþinem, ºi anume, amendamentul domnului deputat Acsinte Gaspar merge în direcþia statuatã deja de practicã ºi el ar trebui adoptat. Cei care se opun adoptãrii acestui amendament, precum, de exemplu, domnul deputat Gavril Dejeu, invocã argumentul cã acesta este, sub aspectul conþinutului, mai curând un caz de ºcoalã ce nu trebuie, prin urmare, inclus în Regulamentul Camerei Deputaþilor. Adepþii acestui punct de vedere nu iau în seamã exigenþa de a lãmuri foarte bine lucrurile ºi de a nu lãsa, în textele noastre, loc de interpretãri forþate ºi de comitere a unor abuzuri. Or noi ºtim cã, în practicã, s-au comis, la adãpostul unor sofisme de interpretare a unor texte, abuzuri.