Marþian Dan

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

În primul rând, îmi cer scuze pentru cã atunci când am vorbit despre Consiliul Superior al Magistraturii am fãcut trimitere la art. 33, este o eroare a mea, mi-o asum. Este art. 153 ºi rog ºi în stenogramã sã se rectifice acest lucru.

Acum, în legãturã cu problema ridicatã de domnul Pop, este urmãtorul comentariu pe care aº vrea sã-l fac, pentru cã a constituit obiect de dezbatere ºi în cadrul comisiei noastre. ªi acolo s-a spus cã aceastã formulã pe care o propunem adaugã la Constituþie.

Eu ridic, în legãturã cu aceasta, douã aspecte.

Unu. Cred cã este o deosebire între ceea ce face Consiliul Superior al Magistraturii când propune acordarea inamovibilitãþii, asupra cãreia competenþa revine, tot potrivit Constituþiei, Preºedintelui þãrii, ºi faptul cã Consiliul Superior al Magistraturii face niºte propuneri de candidat, formuleazã niºte candidaturi, nimic mai mult, nici mai mult, nici mai puþin, nu cred cã ar fi aici vorba de o încãlcare a Constituþiei, pentru cã avem ºi principiul cine poate mai mult poate ºi mai puþin. Iar a formula niºte propuneri de candidaturi nu mi se pare un lucru absolut inadmisibil ºi care ar aduce, mã rog, atingere literei ºi spiritului Constituþiei.

În al doilea rând, în intervenþia mea, puþin mai înainte, am insistat foarte mult asupra ideii pe care probabil n-am reuºit sã o degaj cu suficientã limpezime, cã acest Consiliul Superior al Magistraturii poate fi, dacã-l privim ca un organism viu, nu ca un organism de eliberare a unor avize sau, mã rog, de manierã administrativã, birocraticã ºi îngustã, poate sã fie un cadru în care sã poatã fi discutate atent, cu argumente, cu fapte, candidaturile ºi sã se ia o decizie care sã ducã la cea mai bunã reprezentare a României în aceastã Curte Europeanã a Drepturilor Omului.

Deci, din acest punct de vedere, noi considerãm cã nu este vorba de un adaos ºi de o fraudare a textului Constituþiei, ci este vorba de o procedurã în jurul cãreia existã o comunicare mai largã de idei, de argumente ºi considerente în legãturã cu aceste candidaturi.

Sigur cã ar putea fi invocate ºi alte chestiuni, dar acum revin la propunerea pe care colegul nostru, domnul deputat Dejeu, a formulat-o. Sigur cã s-ar putea merge ºi pe linia pe care dumneavoastrã o propuneþi, în sensul de a surmonta acea subalternitate pe care o conþine textul ordonanþei cu privire la avizele date de cãtre comisiile parlamentare.

Dar aici mai intervine un lucru pe care cred cã nu-l putem scãpa din vedere foarte uºor. În legãturã cu procedura de numire a candidaþilor pentru funcþia de judecãtor din partea unui stat la Consiliul Europei, aceastã procedurã are douã segmente: are segmentul naþional, care trebuie parcurs, ºi despre asta am discutat ºi textul spune, ºi are segmentul internaþional, în cadrul unei organizaþii multilaterale, la care sunt membre statele care fac parte din Consiliul Europei. ªi, în cele din urmã, desemnarea este fãcutã în conformitate cu dispoziþiile Convenþiei Europene a Drepturilor Omului, de cãtre o adunare consultativã, aºa este botezatã în textul Convenþiei care a fost semnatã la 4 noiembrie 1950, ceea ce noi cunoaºtem astãzi sub numele de Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei.