Dan Coriolan Simedru

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

În urmã cu câteva luni, am adus în atenþia Parlamentului ºi a primului-ministru un caz grav care se referea la intenþia prefectului de Alba, Ioan Rus, pusã apoi imediat în practicã, de a arunca la coºul de gunoi al istoriei pe Iuliu Maniu, prin anularea deciziei care denumea simbolic sala de ºedinþe a prefecturii cu numele marelui patriot ºi om politic român.

Singurul argument plauzibil, dar nefãcut public, a fost, cred eu, disconfortul la care era supus prefectul, ºtiind cã era obligat sã-ºi þinã ºedinþele politice într-o salã unde, ca simbol al Unirii, plutea spiritul lui Iuliu Maniu.

Din pãcate, Ioan Rus nu ºi-a depãºit condiþia de cãuzaº politic ºi a schimbat denumirea sãlii în ”Sala Mihai ViteazulÒ, cãutând, parcã, sã contrapunã cele douã personalitãþi. Îi ceream atunci primului-ministru sã intervinã pentru a împiedica acel abuz, dar primul-ministru ºi ministrul administraþiei publice, într-o tãcere suspectã, nu numai cã nu l-au tras de mânecã pe Ioan Rus, ci l-au promovat în funcþia de consilier în cadrul Consiliului de coordonare al ministerului condus de domnul Cozmâncã.

Iatã, prefectul nesancþionat atunci recidiveazã acum, întorcându-se împotriva lui Mihai Viteazul, a cãrui statuie vrea s-o scoatã din Cetatea Albei ºi s-o mute în afara ei, în parcul din faþa Catedralei Reîntregirii sfidând astfel istoria ºi cãlcând în picioare, la fel ca ºi ministrul Cozmâncã, autoritatea localã, pe care încearcã s-o punã în faþa deciziei luate abuziv, fãrã mãcar o consultare prealabilã.

Amintesc cã asemenea acte izvorâte parcã din paranoia unei puteri totalitare nu sunt unice, prefectul de Hunedoara ºi cel de Gorj îºi disputã un alt simbol naþional Ð Coloana Infinitului.

Ceea ce nu ºtie probabil domnul prefect Ioan Rus este faptul cã amplasamentul actual al statuii este unul bine gândit de cãtre celebrul sculptor Oscar Han Ñ între Palatul princiar, cu apartamentele unde a locuit Mihai Viteazul, ºi Sala Unirii, spre care se îndreaptã mâna în care voievodul þine sceptrul.

Amplasarea statuii în acel loc s-a fãcut într-un an simbol Ð 1968 Ñ, când a fost sãrbãtorit Semicentenarul Unirii. Faptul cã în apropierea statuii se aflã pe lângã cele douã obiective amintite anterior ºi cele douã catedrale Ð a Reîntregirii ºi cea Romano-Catolicã Ñ, cu sediile episcopale, precum ºi Muzeul de Istorie demonstreazã faptul cã statuia se aflã la locul potrivit.

Domnule prim-ministru, domnule prefect, Mihai Viteazul ºi-a câºtigat dreptul de a intra triumfal în Cetatea Albei Iulia, învingând la ªelimbãr. A intrat în Cetate ºi în conºtiinþa poporului român pentru a nu mai ieºi niciodatã. De ce încercaþi sã-l scoateþi pe poarta din spate, trãdându-l, parcã, a doua oarã, la fel ca generalul Basta?

Sper cã mãcar de data aceasta, domnule prim-ministru, sã luaþi atitudine pentru a stopa din faºã aceastã infantilã intenþie, iar dacã argumentele prezentate mai sus nu v-au convins, sã ºtiþi cã noul amplasament este atât de prost ales, încât vorba subprefectului: ”oricum va fi poziþionatã Statuia lui Mihai Viteazul în Parcul Unirii, calul ºi cãlãreþul vor sta cu spatele la CatedralãÒ.