Tãnase-Pavel Tãvalã

Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

În ziua de 2 octombrie a.c. a fost organizatã în Palatul Parlamentului României Ð Sala Drepturilor Omului Ð o masã rotundã dedicatã celei de-a 50 aniversãri a Convenþiei Europene a Drepturilor Omului a Consiliului Europei. Implicaþi în coorganizarea mesei rotunde au fost Consiliul Europei, Comisia pentru drepturile omului, culte ºi problemele minoritãþilor naþionale din Camera Deputaþilor, Ministerul Justiþiei, Ministerul Afacerilor Externe, Institutul Român pentru Drepturile Omului ºi Centrul de Informare ºi Documentare al Consiliului Europei la Bucureºti.

Tematica mesei rotunde a fost dezvoltatã cu deosebit profesionalism în lucrãrile prezentate, vizând semnificaþia Convenþiei Europene a Drepturilor Omului pentru sistemul protecþiei drepturilor omului în România Ð modulul 1 Ð ºi impactul aplicãrii Convenþiei Europene a Drepturilor Omului asupra sistemului de drept ºi organizãrii puterii judecãtoreºti în România, aplicarea deciziilor Curþii Europene a Drepturilor Omului Ð modulul 2.

Importanþa evenimentului aniversar va fi subliniatã prin acþiuni similare în mai multe state membre ale Consiliului Europei, culminând cu organizarea Conferinþei ministeriale la Roma în zilele de 3-4 noiembrie a.c. Caracterul politic al acestei conferinþe este cu atât mai pregnant cu cât aderarea la Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului a devenit condiþie pentru apartenenþa la organizaþie.

Menþionãm cã România a ratificat Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului în iunie 1994, devenind o obligaþie aplicarea ei. În acest caz, ne regãsim în Europa alãturi de cele 15 þãri care au ratificat convenþia, formulã în care, peste 3 luni, intrãm în mileniul al III-lea.

Prin intervenþia personalã fãcutã, am subliniat cã, dupã anul 1989, în România, drepturile ºi libertãþile fundamentale ale omului sunt respectate, în conformitate cu principiile ºi standardele democratice preconizate de Consiliul Europei, iar o optimizare a trinomului ”democraþie, drepturile omului ºi dezvoltareÒ, adicã formula celor 3”dÒ, permite promovarea imaginii României ca þarã fermã în opþiunea sa de integrare euroatlanticã.

De asemenea, am considerat necesar sã ne manifestãm îngrijorarea, în orice ocazie, de încãlcare confirmatã a drepturilor omului în oricare parte a lumii ar avea loc ºi mai cu seamã în zona limitrofã a þãrii noastre. Am invocat încãlcarea grosolanã a drepturilor omului ce a avut ºi continuã sã aibã loc prin încarcerarea ºi condamnarea patriotului român Ilie Ilaºcu ºi a grupului sãu din Tiraspol, o detenþiune cumplitã pe timpul celor 8 ani împliniþi în 2 iunie 2000. În acest interval, Ilie Ilaºcu a

fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova în douã legislaturi consecutive. Asistãm la un fapt de neconceput ºi de neadmis în zilele noastre oriunde, cu atât mai mult în Europa.

Personal, în calitate de parlamentar, am iniþiat acþiuni de protest încã din anul 1993, pe plan intern, în cadrul Parlamentului României, ºi în context extern, cu ocazia celei de-a 3-a Conferinþe Mondiale a Drepturilor Omului, de la Viena, înainte de desfãºurarea procesului lui Ilie Ilaºcu la Tiraspol. Am rãmas indignat cu acea ocazie cã preºedintele delegaþiei României, între cele 154 de þãri participante, pe atunci domnul Ion Iliescu, nu a înþeles sã ridice problema grupului Ilie Ilaºcu ºi sã solicite eliberarea acestui grup prin faptul cã a existat o adevãratã grosolãnie de încãlcare a drepturilor omului. Intervenþia mea de atunci s-a soldat cu conceperea unui protest care a fost difuzat la toate delegaþiile. Însã, din pãcate, a rãmas fãrã efectul scontat.