ªtefan Baban

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi, ”Incompetenþa managerialã cu ºtaifÒ

Ne întrebãm adesea de ce lucrurile merg prost în þara aceasta ºi de ce, cu toate cã nu suntem condiþionaþi de restricþii, nu reuºim sã ne redresãm ºi sã facem ce trebuie pentru a constitui o societate performantã.

Dincolo de întârzierile în realizarea unei legislaþii coerente, dincolo de plictiseala totalã ºi lehamitea manifestatã de o întreagã societate, este clar cã în multe domenii ale vieþii sociale avem de tras consecinþele unui management defectuos. Un management care nu este în stare sã rezolve nici o ecuaþie simplã a organizãrii unei activitãþi umane, pe baza logicii elementare. Dimpotrivã, fiecare problemã fie este ignoratã, fie este complicatã prin soluþii abracadabrante.

Un exemplu elocvent în acest sens, de incompetenþã managerialã, l-a constituit în acest an aºa-numita admitere în liceu. Imaginea terifiantã a pãrinþilor ºi a copiilor aflaþi într-o goanã nebuneascã prin oraº, în speranþa obþinerii unor informaþii cât mai proaspete despre ºansele unui candidat de a intra într-un liceu sau altul, a ºocat pe toþi cetãþenii þãrii. Oamenii care ºi-au rupt de la gurã pentru a-ºi pregãti copiii au trebuit sã plãteascã milioane de lei pe taxiuri ºi telefoane, sã consume nervi ºi sã suporte umilinþe din partea sistemului de învãþãmânt. În disperarea generalã s-au consumat chiar scene de coºmar în care pãrinþilor le-au cedat nervii, au devenit agresivi ºi puþin a lipsit ca evenimentele sã nu capete un caracter sângeros.

Despre ce fel de drepturi ale omului se poate vorbi într-o astfel de societate în care cetãþeanul de rând este batjocorit de o instituþie a statului, întreþinutã din banii contribuabililor?

Poate cã ceea ce s-a întâmplat la aceastã etapã de educaþie naþionalã ar fi fost trecut neobservat dacã efectele organizãrii acestei acþiuni nu ar fi putut fi previzibile de la bun început.

Firesc ar fi fost ca, dupã terminarea coºmarului, conducerea Ministerului Educaþiei Naþionale sã iasã la rampã, sã-ºi punã cenuºã în cap, sã-ºi cearã scuze pentru disfuncþiile create ºi sã arate cum gândesc ei sã rezove în viitor lucrurile. În orice þarã normalã ministrul învãþãmântului ar fi trebuit sã-ºi depunã demisia. Numai în România demisia nu se depune pe considerente profesionale, ci din cauza unor orgolii, ambiþii ºi a algoritmului politic.

Sã mai adãugãm doar trista constatare cã admiterea la liceu reprezintã prima treaptã pe scara umilinþelor, falsificãrilor, mituirilor ºi iresponsabilitãþilor profesionale. Urmeazã examenul de bacalaureat, care poate fi cumpãrat în mãrci, dolari sau alte valute, ºi mai puþin în cunoºtinþe temeinice. Apoi examenul de admitere în facultate, care urmeazã aceeaºi cale, deja bãtãtoritã, de achiziþionare a titlului de student.

Sã nu cãdem, însã, în extrema cealaltã ºi sã considerãm cã toþi care au promovat un examen de capacitate sau au fost admiºi în facultate ºi le-au cumpãrat. Dar cum poþi promova cinstea, onoarea, inteligenþa ºi corectitudinea într-o societate în care forþa banului primeazã faþã de muncã ºi aptitudini?