Cristian Sandache

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Într-o carte fundamentalã, ”Istoria unirii românilorÒ, apãrutã la Bucureºti în anul 1937, istoricul Ioan Lupaº, referindu-se la Rãscoala din 1784 condusã de Horia, Cloºca ºi Criºan, observã la un moment dat: ”În rãscoala aceasta au perit 111 unguri, pe urma cãrora au rãmas 28 de vãduve ºi 77 de orfani, iar dintre rãsculaþii români au fost uciºi 349, rãmânând 243 de vãduve ºi 580 de orfaniÒ. Aflãm ulterior cã la pregãtirea rãscoalei un rol însemnat l-a avut un ofiþer, emisar al domnului Moldovei din acea vreme, susþinut în tainã de un conte maghiar, Gyulai, din Zalãu. La 26 februarie 1785, Horia ºi Cloºca au fost condamnaþi la moarte, prin frângerea cu roata.

Ne întrebãm astãzi, adesea, ce rol joacã trecutul în clarificarea actelor prezentului. Unguri ºi români, loviþi de un eveniment dureros, vieþi secerate, familii îndoliate, ura care naºte urã.

Nimic nu se poate, însã, construi pe urã, nu putem pãºi în viitor ducând dupã noi fantomele prejudecãþilor ºi stigmatele învrâjbirii. Patriotismul autentic este umanist ºi raþional, fãrã ca prin aceasta sã se înþeleagã cã el echivaleazã cu abandonarea specificului naþional, cu abandonarea apãrãrii interesului naþiunii.

În faþa sãrãciei, a morþii, a disperãrii, în faþa greutãþilor cotidiene, oamenii se regãsesc în datele lor esenþiale, ca indivizi, cetãþeni ai aceleiaºi patrii. Ion, Ianoº, Johan se întâlnesc pe aceeaºi uliþã colbuitã, ciocnesc adesea câte un pahar de vin la cârciuma din sat, ascultând vechi melodii româneºti sau ungureºti, interpretate adesea magistral de lãutari þigani. Diferenþele aproape nu se mai simt, cupola lui Dumnezeu, cerul þãrii, arcuindu-se asupra tuturor deopotrivã.

Cred într-o Românie a echilibrului, a toleranþei ºi civilizaþiei. Putem fi demni ºi patrioþi fãrã sã ne ucidem, fãrã sã ne insultãm, fãrã sã ne exhibãm vechi frustrãri. Putem fi europeni, respectându-se identitatea specificã, muncind inteligent împreunã pe ”un pãmânt numit RomâniaÒ, spre a-l parafraza pe Nichita Stãnescu.

Actualul Executiv a înþeles semnele timpului ºi a lansat un mesaj clar cãtre Europa ºi cãtre noi înºine, pentru a ne ucide demonii ce sãlãºluiesc în subconºtientul fiecãruia dintre noi, demoni care se numesc ignoranþã, prejudecatã, urã, orgolii deºarte. Va fi teribil de greu, dar calea sunt sigur cã nu poate fi decât aceasta. Nimeni nu deþine monopolul patriotismului absolut, iar dragostea de þarã nu cred cã poate fi separatã de sentimentul divin al dragostei de oameni.

Vã mulþumesc.