Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·26 martie 2001
other · respins
Becsek-Garda Dezideriu Coloman
Discurs
## Domnule preºedinte,
## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,
Joi, în ziua de 15 martie, vom sãrbãtori începutul Revoluþiei maghiare, sãrbãtoarea naþionalã a maghiarilor de pretutindeni.
În ziua de joi vom sãrbãtori revoluþia care, prin programele sale, viza democratizarea societãþii, prin acordarea drepturilor ºi libertãþilor civice.
Evenimentul pe care îl sãrbãtorim are o importanþã majorã nu numai în istoria poporului maghiar, dar ºi pentru naþiunile românã, sârbã, croatã ºi slovacã ºi reprezintã un pas hotãrâtor în lupta lor pentru emanciparea socialã, naþionalã ºi a iniþierilor spre progresul general.
Ca parte integrantã a primãverii europene, Revoluþia maghiarã deschidea largi posibilitãþi în lupta pentru progres ºi libertate a popoarelor din centrul ºi rãsãritul Europei.
Din pãcate, momentele istorice legate de evenimentele paºoptiste în manualele noastre de istorie de multe ori sunt greºit sau tendenþios interpretate; unul dintre acestea ar fi teza formulatã de unii politicieni sau pseudoistorici care afirmã cã în timpul revoluþiei, în luptele cu revoluþionarii maghiari, ºi-au pierdut viaþa peste 40.000 de români. Dupã datele oficiale ale armatei austriece, pierderile umane ale românilor se ridicau la 4.425 de persoane, iar ale saºilor la 244 de suflete.
Contemporanul evenimentelor, Gheorghe Bariþiu, unul dintre conducãtorii de seamã ai Revoluþiei române, a estimat aceste pierderi la circa 6.000 de oameni.
Dupã analiza componenþei etnice a diferitelor unitãþi ale armatei revoluþionare maghiare, românii au luptat într-un numãr de aproape 30.000 în armata revoluþionarã ungarã, în timp ce oastea lui Avram Iancu din Munþii Apuseni se ridica la 30.000Ð40.000 de oameni. Cum se explicã acest fapt? Masele de þãrani români care au devenit honvezi au ºtiut cã s-au eliberat din iobãgie datoritã Revoluþiei ungare ºi au recunoscut faptul cã revoluþia înseamnã apãrarea reformelor economice ºi politice de care depindea progresul lor general.
Prin urmare, evenimentele din anii 1848Ñ1849 prezintã numeroase exemple care permit reconcilierea dintre cele douã naþiuni, ºi nu duºmãnia faþã de Revoluþia maghiarã, cum se întâmplã, din pãcate, ºi în zilele noastre.
Vã mulþumesc pentru atenþie.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.