Marþian Dan

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Mã mirã faptul cã sunt la conducerea lucrãrilor colegi de ai noºtri care cred cã misiunea dânºilor se reduce la a întreba: ”Cine este pentru? Cine este împotrivã? Cine se abþine? Votat.Ò, fãrã ca mãcar sã se uite în salã. Probabil cã, pe fondul acesta al epuizãrii noastre psihice, nervoase ºi fizice în acest final de legislaturã, este greu ca cei care conduc lucrãrile sã se uite în salã, motiv pentru care am impresia cã mecanica este cea care, de un anumit timp, îºi impune legile în aceastã aulã. Aceasta este o remarcã pe care nu aº fi vrut sã o facÉ

Acum însã vreau sã revin la problema pe care am început s-o discutãm. A fost bine venitã sugestia domnului vicepreºedinte Chiliman de a-l invita pe domnul deputat

Acsinte Gaspar, în calitatea dânsului de autor al amendamentului aflat în dezbatere, sã intervinã pentru a ne reaminti raþiunile care au inspirat amendamentul Domniei sale. Eu cred cã explicaþiile pe care dânsul le-a dat sunt pertinente ºi meritã sã meditãm asupra lor. Asta cu atât mai mult cu cât reacþia atât de rapidã ºi neconvingãtoare a domnului Radu Ghidãu, preºedintele Comisiei instituite de Camerã pentru modificarea Regulamentului de funcþionare a acesteia, precum ºi intervenþia domnului Vasile Lupu mi se par cã trec peste fondul problemei. Eu cred cã suntem pe cale de a face un lucru esenþial modificând cvorumul cerut pentru ridicarea imunitãþii parlamentare; mai exact, în locul cvorumului de douã treimi ce trebuie întrunit pentru a adopta decizia de ridicare a imunitãþii parlamentare, aºa cum prevede Regulamentul în vigoare al Camerei Deputaþilor, se impune stabilirea unui cvorum care sã permitã adoptarea unei asemenea decizii doar cu votul majoritãþii absolute a deputaþilor.

Dupã opinia mea, aceastã modificare este foarte importantã, deoarece, în virtutea ei, nu îºi vor mai putea gãsi umbrelã în Parlament eventualii deputaþi care, în urma unor acte ºi fapte comise, intrã sub incidenþa legii penale ºi trebuie sã dea socotealã pentru cele fãptuite. Acesta este un important pas înainte pe care trebuie sã-l facem.

În al doilea rând, nu cred cã rezistã la o analizã riguroasã motivele de respingere a amendamentului domnului deputat Acsinte Gaspar invocate de preºedintele comisiei menþionate mai sus ºi de domnul vicepreºedinte Vasile Lupu, anume cã adoptarea amendamentului propus ar pune în nu ºtiu ce situaþie neconvenabilã pe ministrul justiþiei când acesta ar decide sã solicite ridicarea imunitãþii parlamentare într-un caz concret.

Am impresia cã existã douã abordãri diferite ale acestei probleme. Este clar cã atunci când se contureazã necesitatea solicitãrii ridicãrii imunitãþii parlamentare, procurorul general de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie trebuie sã fie foarte bine înstãpânit pe fapte, pe ansamblul materialului probator existent ºi pe încadrarea juridicã a faptelor în baza cãrora cere ridicarea imunitãþii parlamentare. Când a venit cu acest dosar la ministrul justiþiei pentru a cere ridicarea imunitãþii parlamentare pentru X, Y, Z, procurorul general trebuie sã justifice foarte temeinic demersul sãu. Din momentul însã în care dosarul a ajuns la ministrul justiþiei, începe rãspunderea acestuia în cauza respectivã.