Becsek-Garda Dezideriu Coloman

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Ne apropiem cu paºi repezi de sfârºitul unei legislaturi ale cãrei rezultate nu se pot mãsura cu numãrul legilor votate în Parlament, mai puþin cu numãrul ordonanþelor de urgenþã. E foarte greu sã apreciem consecinþele pri-

vatizãrii, urmãrile unor legi de sacrificiu, care aveau ca scop relansarea vieþii economice ºi integrarea realã a þãrii noastre în circuitul valorilor europene.

Iniþiativa cea mai importantã, care ar putea schimba regimul politic din România, este Legea nr. 1/2000. Reprezentanþii neocomunismului, susþinãtorii totalitarismului de tip rãsãritean se folosesc însã de toate posibilitãþile reale ºi ireale pentru a obstrucþiona punerea în aplicare a acestei legi. Cei mai înverºunaþi adversari ai aplicãrii Legii nr. 1, pe lângã forþele politice neocomuniste, sunt silvicultorii, care nu vor sã renunþe la privilegiile lor în administrarea ºi gospodãrirea pãdurilor, la statutul lor special privind valorificarea bogãþiilor pãdurii.

Sindicatele din silviculturã, mergând pe tradiþiile anilor anteriori, chiar dupã promulgarea Legii nr. 1/2000 au pichetat de douã ori pentru a pãstra statutul lor de privilegiaþi. Mai mult chiar, liderul confederaþiei COMSILVA, Marian Stoicescu, cu ocazia zilei silvicultorilor, a avertizat Parlamentul þãrii ºi Guvernul României: ”Dacã nu se obþine modificarea Legii nr. 141/1999, prin care se constituie structuri normale de administrare silvicã, indiferent de forma de proprietate asupra pãdurilor, vom începe pichetãrile începând cu data de 29 iunie.Ò

Stimaþi silvicultori,

În orice þarã democraticã, legile sunt adoptate în Parlament, ºi nu de organizaþii profesionale. Mai mult chiar, dumneavoastrã, împreunã cu domnul ministru Romicã Tomescu, aþi încercat sã modificaþi prin ordonanþe guvernamentale douã legi organice: Legea domnului Lupu ºi Legea nr. 141 privind administrarea fondului forestier, cu toate cã, în cadrul discuþiilor în Parlament cu ocazia adoptãrii celor douã legi de cãtre organul legislativ, s-a luat în considerare punctul dumneavoastrã de vedere. Se vorbeºte tot mai mult de cãtre cei care au o grijã deosebitã ca Legea nr. 1 sã nu fie aplicatã, despre amestecul tot mai accentuat al politicului în problemele silviculturii. Ei susþin cã pãdurile sunt sacrificate pe altarul politicii. Tot ei vorbesc de ”zodia rumeguºuluiÒ, fãrã sã scoatã în evidenþã faptul cã marea parte a pãdurilor României au fost ºi sunt distruse cu concursul lor, adicã al acelor silvicultori care doresc menþinerea vechilor structuri silvice care obstrucþioneazã aplicarea Legii nr. 1/2000.

Mai mult chiar, unii doresc sã dea o tentã naþionalistã Legii retrocedãrii pãdurilor. Ura lor faþã de maghiari, faþã de limba maghiarã este atât de accentuatã încât unele dintre direcþiile silvice, cum ar fi cea de la Alba, refuzã sã reîmproprietãreascã pe moþii din Munþii Apuseni numai pentru faptul cã documentele care atestã dreptul lor de proprietate sunt scrise în limba maghiarã.