Szab— K‡roly Ferenc

## Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi ºi senatori,

Este o ocazie rarisimã faptul cã putem sã ne exercitãm într-un numãr atât de semnificativ, totuºi, ca parlamentari o atribuþie care rezultã din Constituþie în domeniul acesta atât de important al siguranþei naþionale.

Asupra acestor aspecte aº vrea sã mã opresc în scurta mea intervenþie ºi anume postura, poziþia în care se aflã Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii în raport cu Constituþia ºi cu celelalte instituþii ale statului care sunt bazate pe temeiul constituþional. La art. 118 este definit în Constituþie Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii, iar mai apoi, la capitolul cu privire la preºedinte se spune cã preºedintele este totodatã preºedintele acestui consiliu ºi, foarte important, totuºi, la capitolul privitor la Parlament se menþioneazã faptul cã în ºedinþã comunã Parlamentul examineazã, citez: ”examineazã rapoartele Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii.Ò

Nu prevede Constituþia noastrã în mod expres faptul cã acest organism extrem de important ºi cu mare putere s-ar afla sub control parlamentar.

Este adevãrat cã entitãþile care-l compun ºi, mã rog, prin reprezentanþii acestora care sunt membri ai Consiliului se aflã sub o formã sau alta de control parlamentar, dar responsabilitatea politicã a acestui organism nu este vãditã ºi nu rezultã nici din Constituþie.

Pe de altã parte, este un fapt notoriu cã Legea nr. 39/1990, temeiul legal al existenþei ºi funcþionãrii Consiliului Suprem de Apãrare a Þãrii a fost adoptatã înainte cu un an ºi ceva de adoptare a Constituþiei ºi ar fi trebuit sã fie adusã în deplinã concordanþã cu prevederile Constituþiei.

Iatã una dintre lacunele Parlamentului nostru, iatã un domeniu în care Parlamentul nu a înþeles sã-ºi exercite pe deplin puterile. În altã ordine de idei, care este relevanþa unui raport de care cel mult putem sã luãm act, în nici un caz nu are nici un rost sã ne pronunþãm prin vot asupra lui ºi care, mai ales la schimbarea schimbãrii, deci, urmare a alegerilor parlamentare ºi prezidenþiale din noiembrie 2000, nu putem sã spunem cã persoanele respective pot sã fie trase la rãspundere, astãzi, fiindcã este vorba de rãspundere politicã ºi nu de altã naturã, în cazul în care Parlamentul ar dori sã o facã; dar, evident cã nu ne aflãm în acest caz.

Enumerarea în raportul prezentat de Consiliul Suprem de Apãrare a Þãrii a activitãþilor pe care le-a desfãºurat este foarte semnificativã, dar în contextul în care s-a schimbat guvernarea Ñ ºi este firesc într-o democraþie parlamentarã Ñ, se cuvine sã punem câteva întrebãri. Nu ºtiu dacã ele îºi pot afla astãzi rãspunsul pentru cã am fost aici informaþi despre un anumit caracter tehnic al prezentãrii.

De pildã, îngãduiþi-mi sã vã reþin atenþia cu câteva fraze încã.

De pildã se vorbeºte despre o strategie a Ministerului de Interne pentru anul 2000 pânã în 2004. Mai este ea valabilã astãzi?