Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·15 septembrie 2000
other
Lazãr Lãdariu
Aprobarea cererii Comisiei pentru culturã, arte, mijloace de informare
Discurs
Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi,
Orbi ºi surzi, dominaþi de o hulpavã sete de putere, atât membrii Guvernului României, cât ºi candidaþii cu gândul la Preºedinþia ºi la scaunul din dealul Cotrocenilor nu mai au ochi ºi urechi nici pentru ce se întâmplã prin Ardeal, nici pentru întronarea legii pe la noi.
Pe cei care s-au cocoþat la putere, cu sediul în Piaþa Victoriei, cu un program de stânga, pentru a conduce dupã metode de dreapta, nu i-a interesat deloc ziua de 30 august, zi de doliu în cartea neamului, când, prin Dictatul de la Viena din 1940 ºi prin voinþa arbitrarã a Germaniei ºi Italiei, în ciuda hotarelor întregite la 1 Decembrie 1918, a tratatelor de pace dintre 1919 Ð 1920, dupã ce României i-au fost rãpite Basarabia, nordul Bucovinei, Þinutul Herþei, Caliacra ºi Durostorum, ne era furat ºi nordul Ardealului. Nu-i intereseazã ºi nu-i miºcã nici suferinþele, nici soarta Ardealului, nici gândul cã istoria, mereu scrisã cu altã cernealã, s-ar putea cândva repeta.
Uitând cã nu de dorinþa lor depinde prezentul ºi viitorul naþiunii, ci de o realitate istoricã, cuprinºi de o amnezie acuzatoare, mai-marii zilei se prefac cã nu vãd acþiunile antiromâneºti bine instrumentate prin judeþele Harghita, Covasna ºi Mureº de cei care ne-ar dori o altã graniþã prin inima þãrii, ca ºi la 30 august 1940, dornici de un Kosovo românesc.
Azi, când unii ni-i batjocoresc pe Eminescu, Blaga, Iorga, Cãlinescu, Goga, Arghezi, pe cei care au însemnat cu crucile lor hotarul strãmoºesc, alþii ne maculeazã istoria, nesocotesc Constituþia ºi legile þãrii, sfideazã un întreg popor român.
Uitând cã România este un stat naþional unitar, nu federal, între Gheorgheni ºi Lacul Roºu, aceiaºi care interzic ridicarea unei troiþe în preajma unei biserici ortodoxe, cei care, cu gând pãgân de stãpânire, se încãpãþâneazã sã ne înveþe mersul în genunchi în propriul Ardeal, acolo unde, la 30 august 1940, prin mucul condeiului, ni se amputa ºi se înstrãina o parte din glia strãmoºeascã, pe zidurile aflate de-a lungul drumului, pe toþi parapeþii, sunt scrise inscripþiile iredentiste: ”Acest pãmânt este ungurescÒ, ”De o mie de ani suntem aiciÒ, ”Ungaria MareÒ, ”Pãmântul secuiescÒ, ”Ardealul = UngariaÒ, ”Nem szohoÒ, ”Nu, nu, niciodatãÒ etc.
Aceeaºi lipsã totalã de respect faþã de tricolor ºi însemnele naþionale, faþã de imnul de stat al României a fost doveditã la ceremonia religioasã din 20 august de la biserica romano-catolicã din Reghin, unde, cu prilejul dezvelirii bustului Sfântului ªtefan al Ungariei, în prezenþa domnului Mark— BŽla, senator în Parlamentul de la Bucureºti, nu de la Budapesta, preºedinte al U.D.M.R., care încã nu se ºtie bine dacã este organizaþie culturalã sau partid politic, a fost intonat imnul Ungariei ºi arborat steagul roºu Ð alb Ð verde, alãturi de cel al Consiliului Europei. Nici minimul respect faþã de Constituþie, faþã de Legea nr. 75/1994, faþã de art. 236 din Codul penal, nici imn, nici steag românesc, în inimã de Românie!