Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·17 octombrie 2002
Dezbatere proiect de lege · respins
Radu Deac
Discurs
## Domnule preºedinte,
## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,
Referitor la adresa 4624 privind interpelarea domnului deputat Ioan Miclea, referitoare la modul de eliberare a medicamentelor care depãºesc valoarea de 1.800.000 de lei la care au dreptul asiguraþii, vã comunicãm urmãtorul rãspuns al doamnei ministru dr. Daniela Bartoº.
Ordinul comun MSF/CNAS nr. 72/44/2002 a fost publicat în Monitorul Oficial al României la data de 18 februarie 2002 ºi a intrat în vigoare la 18 martie 2002, deci, funcþioneazã practic de 6 luni.
Nu este emis doar de CNAS, cum afirmaþi, ºi a fost avizat de Colegiul Medicilor din România. Reglementarea prescrierii ºi eliberãrii medicamentelor compensate sau gratuite care depãºesc valoarea de 1.800.000 de lei este tratatã punctual în art. 4 alin. 3. Datoritã numãrului mai mare de medicamente, cu denumire comunã internaþionalã, care au fost incluse atât pe lista de compensate, cât ºi pe lista de gratuite, Ñ în acest caz, 44 Ñ, cât ºi a numãrului mai mare de boli cronice pentru care asiguraþii beneficiazã de gratuitate în tratament ambulatoriu, 30 în ordinul sus-menþionat, faþã de 26 în vechea legislaþie, un numãr semnificativ sporit de asiguraþi au avut acces la tratamente medicamentoase specifice, inclusiv la tratamente cu costuri foarte ridicate în boli cum sunt: leucemii, limfoame, tumori maligne, hepatite virale, poliartritã reumatoidã, HIV, SIDA.
Aceasta a determinat o creºtere corespunzãtoare a cheltuielilor pentru medicamente în sistem. Întrucât sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate este un sistem social care trebuie sã asigure accesul nediscriminatoriu al tuturor asiguraþilor la pachetul de servicii finanþate din Fondul asigurãrilor sociale de sãnãtate, a fost evidentã necesitatea unui control din partea caselor de asigurãri de sãnãtate asupra prescripþiilor ce depãºesc o anumitã limitã Ð 1.800.000 Ð, Casa de asigurãri de sãnãtate þine evidenþa acestora întrucât existã presiuni din partea asiguraþilor pentru prescrierea unui anumit medicament, nu întotdeauna cel mai indicat pentru afecþiunea respectivã.
Nu sunt încã elaborate protocoalele terapeutice minimale pentru fiecare afecþiune sau grup de afecþiuni care sã reflecte caracterul social al sistemului de asigurãri. Este necesarã cunoaºterea consumurilor reale de medicamente global, pe fiecare pacient, pe medicii care au drept de prescriere.
Referitor la acest ultim aspect, trebuie precizat cã, procentual, numãrul medicilor din ambulatoriul de specialitate ºi spital care nu elibereazã asiguraþilor prescripþii gratuite sau compensate, inclusiv cele peste 1.800.000, nu depãºeºte 10%, deci nu are un caracter de fenomen generalizat ºi, oricum, nu prezintã o problemã pentru Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate.
Legislaþia actualã prevede sancþiuni pentru medicii care prescriu abuziv sau nejustificat faþã de contractulcadru normele metodologice de aplicare a contractuluicadru.