ªtefan Baban

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi, ”România redevine þarã agrarãÒ.

Raportãrile triumfalistice ºi realizãrile mãreþe ale oficialitãþilor, trâmbiþate în ultimul timp, nu au nici o legãturã cu însãnãtoºirea economiei româneºti. P.I.B.-ul creºte mulþumitã unei agriculturi arhaice, aflatã într-o continuã agonie, salariile scad vãzând cu ochii, iar populaþia este din ce în ce mai pesimistã privind nivelul de trai ºi posibilitatea unui trai decent.

Ultimele date statistice transmise cosmetizat de cãtre oficiali lasã impresia unui nesperat avânt economic, a obþinerii unor performanþe neaºteptate ale economiei româneºti. Analiza comparativã a datelor din anul 2002 cu perioadele similare din 2001 ºi chiar 2000 par sã infirme orice previziune optimistã. Se constatã astfel cã, de fapt, ritmul de creºtere a economiei a încetinit, cã ºomajul ºi-a început din nou urcuºul, iar industria nu este nici pe departe motorul economiei, aºa cum se credea ºi cum s-a spus.

Statisticile oficiale indicã o creºtere a P.I.B.-ului cu 4,4%. Semn bun, vom spune mulþi dintre noi. Aceastã creºtere se datoreazã însã agriculturii care, în ciuda vicisitudinilor, a ajuns vârful de lance al economiei româneºti, ceea ce face sã ne întoarcem la perioada interbelicã, când România era recunoscutã ca o þarã agrar-industrialã. Industria româneascã este abia pe locul trei, fiind întrecutã cu brio de agriculturã, dupã cum am mai spus, ºi de construcþii. Cifrele oficiale indicã o uºoarã diminuare a mãrfurilor existente pe stoc, dar totodatã ºi o comprimare a producþiei, ceea ce înseamnã cã nu este vorba de o creºtere a exporturilor sau a consumului intern.

Perioada ianuarieÐiulie 2002 nu a însemnat o revigorare a industriei, pentru cã, în comparaþie cu aceeaºi perioadã a anului trecut, sporul producþiei industriale s-a redus la jumãtate. Pe de altã parte, a fost consemnatã o comprimare a cifrei de afaceri a societãþilor din industrie, situaþie care trãdeazã creºterea forþatã a producþiei prin reluarea obiceiului stocãrii surplusului nevandabil.

În aceste condiþii, când reforma nu mai poate fi opritã, determinând iminenþa restructurãrii sectorului de stat, guvernanþii actuali se laudã cu o creºtere realã a salariului ºi cu o ameliorare a deprecierii veniturilor populaþiei. Dacã însã studiem atent sursele de creºtere a câºtigurilor salariale din prima parte a anului, respectiv al treisprezecelea salariu, primele trimestriale ºi/sau de Paºti, salariile compensatorii, indemnizaþiile aferente concediilor de odihnã etc., coroborate cu scãderea ratei inflaþiei, ne dãm cu toþii seama cã românii nu o duc atât de bine dupã cum aratã statisticile guvernanþilor. Toate acestea au fost punctate recent ºi de ambasadorul Danemarcei la Bucureºti, care a explicat cã, dacã România doreºte sã intre în Uniunea Europeanã, trebuie sã-ºi asigure o creºtere economicã mai mare de 4Ð5%, creºtere bazatã în special pe dezvoltarea industriei, ºi nici într-un caz numai pe agriculturã, pentru cã doar în aceste condiþii ar putea concura cu þãrile dezvoltate industrial, ºi nu cu cele cu o agriculturã arhaicã ºi tradiþionalã.