Stenogramă plen

Declaraþia mea politicã de astãzi am intitulat-o ”Cumpãrarea tãcerii OccidentuluiÒ.

În cei patru ani cât s-a aflat pe bãncile opoziþiei, P.D.S.R. (actualmente P.S.D.) a pus la punct o strategie pentru preluarea puterii, eliminarea adversarilor politici ºi anularea efectelor Revoluþiei din 1989.

Iatã de ce, imediat dupã alegerile din anul 2000, liderii acestui partid împreunã cu noii lor aliaþi, pânã mai ieri dezavuaþi, extremiºti, iredentiºti, revanºarzi din U.D.M.R., au trecut la materializarea programului lor diabolic, de restaurare cu orice preþ a dictaturii ºi terorii specifice politicii partidului unic.

Sfidând legile ºi Constituþia, noii guvernanþi au purces la eliminarea ºi destituirea reprezentanþilor vechiului regim din toate funcþiile publice deþinute ºi la pesedizarea tuturor instituþiilor statului, inclusiv, fapt deosebit de grav, a justiþiei, Procuraturii, Poliþiei ºi Armatei.

Serviciile secrete, Procuratura, Poliþia ºi justiþia au fost ºi mai sunt folosite în rãfuielile curente ale puterii cu adversarii sãi politici, inclusiv pentru ºicanarea ºi exercitarea de presiuni ºi ameninþãri împotriva celor incomozi. Ele închid însã ochii în faþa corupþiei ºi mafiei.

Un alt punct esenþial din programul P.S.D. îl constituie reluarea ºi intensificarea jafului la adresa economiei naþionale. De cele mai multe ori, în mod direct, iar uneori prin intermediari ºi prin clica politicã, liderii de marcã ai acestui partid s-au ocupat de aºa-zisa privatizare a unor obiective economice, ridicate prin munca ºi sudoarea unui întreg popor.

Dupã decembrie 2000 asistãm la cel mai mare jaf din toatã istoria economiei româneºti. Clica puterii P.S.D.U.D.M.R. nu numai cã pradã ca-n codru, dar ºi submineazã conºtient economia naþionalã ºi pune în pericol viitorul acestei þãri, aruncând pe drumuri ºi împingând la disperare sute de mii de oameni, rãmaºi fãrã locuri de muncã ºi, implicit, fãrã un mijloc de trai.

Paralel cu politica de jaf ºi restauraþie, P.S.D. a avut în vedere ºi obþinerea sprijinului forþelor externe. Aceastã strategie, realizatã prin intermediul propagandei mincinoase a ministrului Vasile Dîncu, a urmãrit nu doar ascunderea cu grijã maximã a adevãrului, ci ºi acþiuni sistematice de discreditare ºi compromitere a opoziþiei ºi a liderilor acesteia.

Din fondurile Ministerului Informaþiei, deci din bugetul de stat, se plãtesc sume mari pentru realizarea în þarã ºi publicarea peste hotare, sub semnãtura unor ziariºti cunoscuþi, a unor articole de denigrare a lui Traian Bãsescu, Valeriu Stoica, pânã de curând, dar mai ales a lui Corneliu Vadim Tudor ºi a partidelor lor.

De asemenea, s-a trecut la cumpãrarea pe faþã ºi mituirea unor trepãduºi politici, invitaþi ºi trataþi regeºte în þarã pentru a profera atacuri la adresa adversarilor politici ai puterii actuale, în principal a senatorului Corneliu Vadim Tudor ºi a Partidului România Mare.

N-au fost ºi nu sunt avute în vedere doar aceste personaje mediocre. Planul diabolic al P.S.D. a urmãrit evitarea oricãror poziþii ºi reacþii critice faþã de politica aventuristã ºi iresponsabilã pe care o desfãºoarã, din partea unor factori majori de decizie, cum ar fi: Blair, Chirac, Berlusconi, Schroeder º.a.

Iatã de ce primul-ministru Adrian Nãstase a intervenit direct, la solicitarea expresã a primului-ministru britanic, aºa cum a relevat întreaga presã românã ºi strãinã, pentru privatizarea dubioasã a SIDEX, în favoarea unei companii ce a contribuit cu zeci de milioane de lire sterline pentru campania electoralã a laburiºtilor, companie care astãzi mituieºte angajaþii sã între în ºomaj.

Actuala putere pare a fi fãcut importante donaþii pentru campania electoralã a lui Jacques Chirac, în schimbul declaraþiilor repetate de susþinere a fãrãdelegilor sãvârºite de ea ºi atacãrii unora din adversarii sãi, cu predilecþie, întâmplãtor sau nu, tot a Partidului România Mare.

Pentru cancelarul Schroeder, care ar fi trebuit sã facã în septembrie anul trecut o vizitã în judeþul Cluj, la presupusul mormânt al tatãlui sãu, Guvernul Nãstase a fost dispus sã cheltuiascã sute de miliarde de lei. De ce? Simplu. Ca acesta sã susþinã demersurile P.S.D. pentru restaurarea dictaturii ºi terorii politice în România, iar pe plan extern sã dea girul Guvernului Nãstase.

Fire mai practicã, premierul Silvio Berlusconi a pretins ºi obþinut în schimbul susþinerii P.S.D. o serie de avantaje economice concrete pentru sine ºi clientela sa politicã. La rândul sãu, drept rãsplatã, acesta s-a afiºat public cu Adrian Nãstase ºi închide ochii la situaþia disperatã, fãrã ieºire, a unui popor flãmând ºi disperat, dispus sã emigreze în masã ca sã scape de sãrãcie. Nu avem timp suficient pentru a epuiza acest subiect.

Aº mai adãuga cã mituirea ºi ºpaga sunt folosite de guvernanþi ºi în privinþa altor personalitãþi occidentale, spre a le câºtiga de partea politicii antinaþionale pe care aceºtia o promoveazã.

N-aº vrea sã cred cã poporul român este trãdat încã o datã de Occident ºi lãsat victimã neputincioasã genocidului ºi restauraþiei promovate de regimul perfid al cuplului Iliescu-Nãstase.

Mulþumesc.

Vã mulþumesc ºi eu. Îl invit pe domnul Ilie Merce. Se pregãteºte domnul deputat Haºotti.

Vreau sã vã spun cã sunt 28 de înscriºi. Rog puþinã sintezã, cei care aveþi intervenþiile mai mari.

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

În intervenþia mea doresc sã mã refer la decizia C.N.A. de a ridica licenþa de emisie a postului de televiziune OTV, o mãsurã ilegalã ºi abuzivã, într-o þarã care se pretinde democratã ºi care bate la porþile Uniunii Europene, unde dreptul la liberã exprimare este garantat prin Constituþie. Este vorba de art. 30 din Legea fundamentalã care reglementeazã libertatea de exprimare ºi de art. 31 care prevede dreptul la informaþie. Aceste texte au fost reluate de instrumentele juridice internaþionale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, ºi anume art. 19 din Pactul privind drepturile civile ºi politice ºi art. 10 din Convenþia europeanã în materie.

Ambele documente internaþionale au fost ratificate de România ºi în consecinþã, potrivit art. 20 din Constituþie, ele sunt obligatorii, fiind considerate ca fãcând parte din dreptul intern.

Retragerea licenþei OTV s-a desfãºurat dupã modelul suspendãrii reputatului ziarist Paul Grigoriu pentru interviul luat senatorului Corneliu Vadim Tudor. Decizia C.N.A. face dovada unor reflexe de tip totalitar, de expresie bolºevicã ºi lasã impresia unui organism obedient instituþiei prezidenþiale ºi partidului de guvernãmânt.

A fost la vedere faptul cã preºedintele Ion Iliescu a dat indicaþii exprese pentru sancþionarea postului OTV, iar dupã adoptarea acestei mãsuri abuzive, printr-o declaraþie publicã, acelaºi preºedinte a salutat decizia C.N.A. ºi a calificat-o ca fiind legalã, ceea ce constituie un semnal incalificabil dat ºi justiþiei române, aºa cum s-au întâmplat lucrurile în Õ95 când, printr-o declaraþie de la Satu-Mare, domnul Iliescu a fãcut o impardonabilã imixtiune în activitatea puterii judecãtoreºti în materia dreptului de proprietate.

Decizia C.N.A. constituie un abuz evident, câtã vreme chiar Legea audiovizualului, în pofida marilor sale defecte, de iz totalitar, garanteazã transmisia de emisiuni ºi reglementeazã faptul cã cenzura de orice fel este interzisã.

Mai adaug observaþia cã în acest caz a fost încãlcatã flagrant procedura prevãzutã de art. 93 din Legea audiovizualului, prin aceea cã nu s-a respectat termenul de 15 zile pentru exercitarea cãii legale de atac împotriva aberantei decizii. Numai dupã curgerea termenului de 15 zile se putea da ordinul de oprire a emisiei, în caz cã postul OTV nu s-ar fi adresat instanþei de judecatã.

În aceste condiþii, este evident cã decizia C.N.A. este strict politicã ºi cã ea contravine flagrant Constituþiei României ºi documentelor internaþionale ratificate de þara noastrã.

În susþinerea celor de mai sus, voi invoca ºi jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului, de care sper ca justiþia românã sã þinã seamã. Printre alte decizii pronunþate în acest sens, este extrem de semnificativã cea pronunþatã de Marea Camerã a Curþii de la Strasbourg în ”Iersild contra DanemarceiÒ. Instanþele daneze pânã la cel mai înalt nivel l-au condamnat pe ziaristul Iens Olaf Iersild, care într-o emisiune TV, al cãrei realizator era, a îngãduit reprezentanþilor unui grup de tineri numit ”Bluzoanele VerziÒ sã facã apropouri rasiste la adresa unor emigranþi ºi grupuri etnice. Instanþele daneze au

insistat asupra faptului cã ziaristul în cauzã a luat el însuºi iniþiativa de a face emisiunea respectivã ºi cã ºtia dinainte cã existã riscul ca invitaþii sãi sã profereze expresii rasiale în cursul discuþiilor.

Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a respins însã aceste motivãri invocate de justiþia danezã ºi a dat dreptate ziaristului, obligând statul danez sã-i restituie acestuia amenda aplicatã ºi sã-i plãteascã integral cheltuieli de judecatã. În motivarea acestei decizii, Curtea de la Strasbourg a apreciat, pe bunã dreptate, cã emisiunile televizate axate pe discuþii reprezintã unul din mijloacele cele mai importante fãrã de care presa nu ar putea juca rolul sãu indispensabil de ”câine de pazãÒ al democraþiei: ”A sancþiona un ziarist pentru cã a ajutat la difuzarea unor declaraþii fãcute de un terþ într-o discuþieÒ, precizeazã judecãtorii de la Strasbourg, ”ar împiedica grav contribuþia presei la discutarea problemelor de interes generalÒ. Judecãtorii de la Strasbourg mai fac o precizare importantã atunci când reþin faptul cã motivele invocate în sprijinul condamnãrii domnului Iersild (este vorba de realizatorul danez de televiziune) nu sunt suficiente pentru a convinge cã amestecul în exercitarea dreptului celui interesat la libertatea de exprimare era necesar.

Curtea de la Strasbourg a considerat cã prin condamnarea ziaristului la o amendã de 1.000 de coroane daneze justiþia danezã a încãlcat prevederile art. 2 din Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului, întrucât realizatorul de televiziune nu putea fi pus sã rãspundã pentru terþi în emisiunea sa.

Iatã, în sintezã, puternice ºi expresive temeiuri de drept care demonstreazã caracterul nelegal ºi abuziv al deciziei C.N.A. de a ridica licenþa de emisie a postului OTV. Este motivul pentru care ne exprimãm speranþa cã, în pofida unor presiuni ce vor fi sigur fãcute asupra lor, politice, evident, judecãtorii Ð dupã modelul celor de la Strasbourg Ð sã dea dovadã de curaj ºi, în temeiul textelor invocate, sã analizeze aberanta decizie a C.N.A., care este de naturã sã deschidã porþile unui regim totalitar, prin reintroducerea cenzurii.

În încheiere, îmi exprim amãrãciunea cã unii colegi de breaslã ai reputatului ºi curajosului realizator de televiziune Dan Diaconescu, cum a fost ºi cazul celor din conducerea Centrului Român de Presã, personaje fãrã autoritatea moralã cuvenitã, din motive nu tocmai onorabile, au pactizat cu diavolul, ceea ce mâine sau poimâne ar putea sã se întoarcã ºi împotriva lor ca un bumerang. ªi mai grav este cã s-a creat un precedent, ºi un precedent extrem de periculos.

De fapt, aºa cum au fost percepute lucrurile de majoritatea cetãþenilor acestei þãri, aproximativ 92% din cei chestionaþi în cadrul unei emisiuni, realizatã chiar de un neprieten al postului OTV, ºi-au manifestat dezaprobarea faþã de decizia C.N.A. Un semn elocvent cã omul cetãþii s-a maturizat, cã omul cetãþii preferã adevãrul, fie el cât de dureros, în locul minciunii instituþionalizate, cu sprijinul altor posturi de televiziune, lipsite de onoare ºi demnitate, care manipuleazã în mod grosolan opinia publicã.

Nu este de mirare cã aceste posturi TV sunt iertate de imense datorii faþã de bugetul statului ºi primesc importante subvenþii din banii publici.

În final mã întreb: dacã C.N.A. acþioneazã la ordin politic, ce rost mai are o asemenea instituþie de cenzurã grosolanã într-un sistem democratic?

Mulþumesc.

## Vã mulþumesc.

Îl invit pe domnul deputat Puiu Haºotti. Va urma domnul deputat ªtefan Baban.

Amintesc cã ºi celelalte fonduri cheltuite la restaurare au fost îndreptate doar cãtre câteva monumente religioase. Sigur cã ºi acestea necesitã o egalã atenþie. Dar faptul ca atare ne poate cumva duce la concluzia cã Guvernul a cãzut în misticism, un Guvern care nu are nici un Dumnezeu.

## Vã mulþumesc.

## Doamnelor ºi domnilor,

Cã actuala putere este preocupatã de spolierea economiei naþionale, cã se confundã cu corupþia ºi minciuna, cã este sinonimã cu ipocrizia ºi înºelãtoria o ºtim cu toþii, dar unii ne-o spun cu glas tare, iar alþii o spun doar în gând. De ce ar spune-o de vreme ce licitaþiile mãsluite, inclusiv cele electronice, curg cu nemiluita, de vreme ce traficul de influenþã este singura lege economicã, de vreme ce ºpaga se substituie economiei de piaþã?!

Puþini ºtiu însã cã patrimoniul naþional este distrus ºi, mai mult, distrus pentru interesele economice ale P.S.D.

Voi prezenta astãzi un caz: distrugerea necropolei tumulare a cetãþii Histria în beneficiul societãþii ”Duty FreeÒ, la care acþionari sunt mari granguri pesediºti.

Dar sã vã spun, vorba domnului Vãcãroiu, ce se întâmplã. Sub pretextul cã se va construi un complex de odihnã, s-au ridicat câteva construcþii, fãrã nici un fel de aviz din partea Comisiei judeþene pentru monumente, distrugându-se ºapte tumuli. Acestea sunt monumente antice care adãpostesc mai multe morminte laolaltã.

Cu mare greutate, domnul ministru Rãzvan Theodorescu s-a deplasat anul trecut, în aprilie, la faþa locului; a fost, chipurile, ºocat; a sesizat formal Parchetul, iar de un an ºi jumãtate nu s-a întâmplat nimic, afacerea fiind ”îngropatãÒ în tipica manierã a partidului de guvernãmânt. Lucrãrile, în schimb, au continuat. S-a construit o clãdire, pe pereþii cãreia stau frumos atârnate portrete ale domnului Adrian Nãstase, deh!, eternã recunoºtinþã conducãtorului iubit, ºi Ð atenþie! Ð un ponton. De ce un ponton perpendicular pe malul unui lac liniºtit, de vreme ce nu existã ambarcaþiuni de agrement? Localnicii ºi cei care au lucrat la cetatea anticã ne-au relatat cã aproape în fiecare noapte, târziu sau cãtre dimineaþã, la digul-ponton sosesc ºalupe, iar dinspre uscat camioane-container, care o datã încãrcate cu marfã adusã de ºalupe dispar rapid. Se face cumva contrabandã? Întrebarea este justificatã de vreme ce prin aºazisa ”portiþãÒ se face legãtura dintre Marea Neagrã ºi Lacul Razelm, pe malul cãruia se aflã cetatea Histria. Avantajul locului este cãutarea maximei discreþii ºi acces imediat la drumul naþional.

Patrimoniul arheologic al Dobrogei se distruge ºi ca urmare a incompetenþei Direcþiei judeþene de patrimoniu, în fruntea cãreia, pe criterii clientelare ºi politice, se aflã o fostã mediocrã sopranã. Amintesc aici doar afectarea valului mare de pãmânt, distrugerea unor monumente la Mangalia, anticul oraº Callatis, cu avizul expres al domnului ministru Rãzvan Theodorescu, distrugerea cetãþii Troesmis, sediul Legiunii a V-a Macedonica, cu buna înþelegere a domnului Gavrilã Simion, marcant membru P.S.D. Tulcea.

Dacã adãugãm faptul cã la discuþiile pentru buget domnul ministru a declarat cã are fonduri suficiente, când, de fapt, în restaurarea ºi conservarea monumentelor arheologice, practic, nu se investeºte nimic, imaginea dezastrului este completã.

Vã mulþumesc.

Îl invit pe domnul deputat ªtefan Baban. Se pregãteºte domnul Cristian Sandache.

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi, ”România redevine þarã agrarãÒ.

Raportãrile triumfalistice ºi realizãrile mãreþe ale oficialitãþilor, trâmbiþate în ultimul timp, nu au nici o legãturã cu însãnãtoºirea economiei româneºti. P.I.B.-ul creºte mulþumitã unei agriculturi arhaice, aflatã într-o continuã agonie, salariile scad vãzând cu ochii, iar populaþia este din ce în ce mai pesimistã privind nivelul de trai ºi posibilitatea unui trai decent.

Ultimele date statistice transmise cosmetizat de cãtre oficiali lasã impresia unui nesperat avânt economic, a obþinerii unor performanþe neaºteptate ale economiei româneºti. Analiza comparativã a datelor din anul 2002 cu perioadele similare din 2001 ºi chiar 2000 par sã infirme orice previziune optimistã. Se constatã astfel cã, de fapt, ritmul de creºtere a economiei a încetinit, cã ºomajul ºi-a început din nou urcuºul, iar industria nu este nici pe departe motorul economiei, aºa cum se credea ºi cum s-a spus.

Statisticile oficiale indicã o creºtere a P.I.B.-ului cu 4,4%. Semn bun, vom spune mulþi dintre noi. Aceastã creºtere se datoreazã însã agriculturii care, în ciuda vicisitudinilor, a ajuns vârful de lance al economiei româneºti, ceea ce face sã ne întoarcem la perioada interbelicã, când România era recunoscutã ca o þarã agrar-industrialã. Industria româneascã este abia pe locul trei, fiind întrecutã cu brio de agriculturã, dupã cum am mai spus, ºi de construcþii. Cifrele oficiale indicã o uºoarã diminuare a mãrfurilor existente pe stoc, dar totodatã ºi o comprimare a producþiei, ceea ce înseamnã cã nu este vorba de o creºtere a exporturilor sau a consumului intern.

Perioada ianuarieÐiulie 2002 nu a însemnat o revigorare a industriei, pentru cã, în comparaþie cu aceeaºi perioadã a anului trecut, sporul producþiei industriale s-a redus la jumãtate. Pe de altã parte, a fost consemnatã o comprimare a cifrei de afaceri a societãþilor din industrie, situaþie care trãdeazã creºterea forþatã a producþiei prin reluarea obiceiului stocãrii surplusului nevandabil.

În aceste condiþii, când reforma nu mai poate fi opritã, determinând iminenþa restructurãrii sectorului de stat, guvernanþii actuali se laudã cu o creºtere realã a salariului ºi cu o ameliorare a deprecierii veniturilor populaþiei. Dacã însã studiem atent sursele de creºtere a câºtigurilor salariale din prima parte a anului, respectiv al treisprezecelea salariu, primele trimestriale ºi/sau de Paºti, salariile compensatorii, indemnizaþiile aferente concediilor de odihnã etc., coroborate cu scãderea ratei inflaþiei, ne dãm cu toþii seama cã românii nu o duc atât de bine dupã cum aratã statisticile guvernanþilor. Toate acestea au fost punctate recent ºi de ambasadorul Danemarcei la Bucureºti, care a explicat cã, dacã România doreºte sã intre în Uniunea Europeanã, trebuie sã-ºi asigure o creºtere economicã mai mare de 4Ð5%, creºtere bazatã în special pe dezvoltarea industriei, ºi nici într-un caz numai pe agriculturã, pentru cã doar în aceste condiþii ar putea concura cu þãrile dezvoltate industrial, ºi nu cu cele cu o agriculturã arhaicã ºi tradiþionalã.

Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc ºi eu.

Îl invit pe domnul deputat Cristian Sandache sã ia cuvântul.

Va urma domnul deputat Napoleon Pop.

Domnule preºedinte de ºedinþã, Stimaþi colegi,

Titlul intervenþiei mele de astãzi este de fapt o interogaþie: ”Pe cine deranjeazã domnul Adrian Nãstase?Ò

Departe de mine intenþia de a scrie o odã domnului prim-ministru Adrian Nãstase. Nu are nevoie de aºa ceva, dupã cum acest gen literar pare din ce în ce mai strãin sensibilitãþilor omului contemporan. Aº încerca doar sã îi identific, sub aspectul tipologiei, pe aceia care, din perspectiva politicii, se manifestã cu radicalã ostilitate faþã de maniera sa de a face politicã ºi, nu în ultimul rând, faþã de un anumit stil Adrian Nãstase. Ei aparþin mai multor categorii. În genere, îi enerveazã la culme ironiile premierului, ironii pe care le identificã în chip invariabil cu o presupusã superficialitate a acestuia. Or, ironiile reprezintã apanajul spiritelor profunde. Belicoºi, asurzitori ºi întunecaþi, criticii domnului Nãstase agitã de zor tingirea seriozitãþii absolute. De nu mã înºealã cumva memoria, Goethe scria cã ”Doar proºtii sunt serioºiÒ.

Adrian Nãstase îi supãrã grozav pe ”bãieþii de bãieþiÒ ai politicii româneºti, pe mardeiaºii cuvintelor ºuierate cu zgomote de ”birdsÕ parkÒ, pe aceia care sãrutã continuu poporul pe creºtet, rugându-se ca Sfânta Vineri sã le mai pãsuiascã o clipã apropierea funiei de laþ. Adversarii teribili ai domnului Nãstase vorbesc mereu despre extraordinara lor virilitate biologicã ºi politicã, uitând de fapt cã un bãrbat autentic nu se loveºte niciodatã cu pumnul în piept în scopul de a-ºi etala cuceririle.

Adrian Nãstase nu place pentru cã este exigent cu mediocritãþile ºi respinge bãdãrãnia ca dat existenþial, gândeºte pentru viitor, ºi nu osificat, iar nu în ultimul rând este atipic, în sensul cã nu se bate pe burtã cu cetãþeanul turmentat, turmentându-l ºi mai mult cu iluzii.

Pentru unii politicieni români rigoarea premierului este identificatã cu duritatea ºi rãceala. Semãnãtorismul politicianist cu demagogii de sãpun ºi vorba ˆ la Vasile Militaru, recitate cu capul în jos, nu are cum a fi compatibil cu profesionalismul politic. Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc ºi eu. Îl invit pe domnul Napoleon Pop. Se pregãteºte domnul Adrian Moisoiu.

## Mulþumesc.

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Aº vrea sã mã refer la efectul precumpãnitor electoral al Programului social 2002Ð2003.

În luna august a.c. Guvernul României ne-a fãcut cunoscut Programul social pe perioada 2002Ñ2003, explicându-ne importanþa ºi obiectivele acestuia în baza decupãrii mãsurilor de naturã socialã prevãzute în Programul de guvernare pe perioada 2001Ð2004, aprobat prin Hotãrârea Parlamentului nr. 39/2000 pentru acordarea încrederii Guvernului învestit.

Desigur, la situaþia actualã a României, un astfel de program se impunea, însã, din pãcate, el se adreseazã efectelor, ºi nu cauzelor care îl fac necesar. Prin modul în care este conceput, noul program social de etapã încearcã sã ”îmblânzeascãÒ rezultatele negative, fie ale altor secvenþe din Programul de guvernare aplicate cu duritate în planul bugetelor de familie, fie ale unei stãri de încremenire în politici care nu ne conduc spre o economie competitivã, dinamicã, de piaþã, dar mai ales spre o dezvoltare sustenabilã.

Modelul social al P.S.D. se doreºte ”sã dea expresie solidaritãþii ºi echitãþii socialeÒ, spune programul în analizã, noþiuni care însã nu pot avea ecou nici în ceea ce priveºte ”asigurarea ºi amplificarea sprijinului populaþiei pentru procesele de reformã economicãÒ ºi nici nu corespund cu obiectivul politicii sociale europene, respectiv cel al consolidãrii coeziunii sociale.

Despre ce solidaritate ºi echitate socialã se poate vorbi când în fapt numãrul asistaþilor ºi beneficiarilor de politici sociale îl depãºeºte cu mult pe cei care acceptã, ca angajatori sau angajaþi, sub efectul legilor împovãrãtoare de fiscalitate, coeziunea socialã?

Mai mult chiar, cei care produc resursele politicilor sociale ajung sã fie incluºi în beneficiarii acestor politici. Avem numeroºi salariaþi care astãzi nu mai pot face faþã cheltuielilor curente ale familiei, fiind atinºi în demnitataea ºi libertatea lor tocmai de gestiunea exclusivã a solidaritãþii sociale de cãtre stat.

În aceste condiþii, tare am impresia cã echitatea socialã menþionatã ca obiectiv al programului social ne va alinia la un nivel din ce în ce mai jos al accesibilitãþii cetãþeanului la bunuri ºi servicii, iar dacã cetãþeanul nu consumã solvabil, nu poate exista economie de piaþã, ci doar una de stat.

Nu vreau sã mai fac referiri la pericolul pentru democraþie al dependenþei crescânde a cetãþeanului, în necesitãþile sale vitale, faþã de stat, ºi nu faþã de rezultatele muncii lui. Dar grandoarea politicilor sociale, nu atât prin obiective, cât mai ales prin implicarea politicului ca distribuitor de ajutor social, ne duce cu gândul la inexistenþa interesului pentru asanarea cauzelor generatoare de subiecþi ai politicilor sociale, ci mai degrabã la nevoia politicului ca, din interese electorale, sã menþinã cât mai mulþi cetãþeni captivi acestor politici sociale. Acest lucru se pare cã a plãcut tuturor guvernãrilor de pânã acum.

Pe lângã faptul cã percepþia noastrã, a parlamentarilor liberali, este cã programul social instrumenteazã exclusiv efectele tranziþiei prost fãcute, lipsite de mãsuri active de creare de locuri de muncã corect remunerate ºi cu costuri raþionale pentru angajator ºi cu vector de creºtere a productivitãþii muncii, o serie întreagã de mãsuri prevãzute în programul social reflectã abordarea centralistã în oferta de utilitãþi, tocmai în lipsa restructurãrilor, privatizãrii ºi competiþiei. Intervenþia masivã a autoritãþilor publice în funcþionarea unor servicii sau ca antidot la aplicarea fluidã a legislaþiei în vigoare inhibã deschiderea acestei legislaþii spre egalitatea ºanselor, iniþiativa privatã ºi competiþie.

Dacã prin reformele tranziþiei înþelegem exclusiv o escaladare a costurilor ºi fiscalitãþii pentru cetãþean, ca pe partea cealaltã statul sã se batã în piept cu mãsurile limitate de compensare a acestora, mã tem cã orice program social conceput de aceastã manierã va asigura nu amplificarea sprijinului populaþiei pentru procesele de reformã economicã, ci amplificarea sprijinului electoratului pentru votul puterii. În aceastã situaþie, orice program social de acum încolo poate fi privit ºi ca un program de finanþare a unei campanii electorale continue a puterii, suportat nu de partide, ci de toþi cetãþenii acestei þãri. Vã mulþumesc pentru atenþie.

Vã mulþumesc ºi eu. Dau cuvântul domnului deputat Adrian Moisoiu. Va urma domnul deputat Victor Bercãroiu.

ÒLimba boului e lungãÉÒ

Aceasta este declaraþia mea politicã de astãzi.

P.S.D. este în toate: în toate primãriile ºi consiliile locale, în toate S.R.L.-urile ºi asociaþiile familiale, pe toate canalele TV ºi cablu sau în presã, în toate controalele care se demareazã, ba chiar ºi în laptele ºi cornul care ar trebui sã se acorde în fiecare dimineaþã copiilor din clasele IÐIV ºi nu ºi celor de aceeaºi vârstã care au avut ghinionul sã meargã mai repede la ºcoalã.

Sã le luãm pe rând. Spuneam în toate primãriile ºi consiliile locale, pentru cã întreb: pentru ce au fost racolaþi o serie de primari ºi consilieri aleºi pe alte liste în P.S.D.? Pentru rezultatele obþinute pânã acum la guvernare? Nu, ci pentru cã sperã ca în acest fel sã primeascã mãcar acele fonduri minime care sã le justifice activitatea. Din 90 de primari comunali câþi sunt în judeþul Mureº, nu cred cã în clipa de faþã sunt mai mulþi de 5 la alte partide, decât la P.S.D. ºi U.D.M.R. Dacã despre cei de la U.D.M.R. nu este cazul sã discutãm, fiindcã U.D.M.R. este permanent la guvernare, doar acesta este motivul pentru care s-a încheiat ”ruºinosul protocolÒ, de ce s-au fãcut presiuni pentru ca ceilalþi primari sã fie acceptaþi ºi înscriºi în P.S.D.? Pentru ca în felul acesta sã se pregãteascã viitoarele alegeri, mai mult sau mai puþin anticipate, mai mult, dar, mai ales, mai puþin corecte.

Dar despre miºcãrile de stradã, care stau sã izbucneascã ºi care de mult ar fi izbucnit dacã nu s-ar fi aplicat o ”politicã perfidãÒ, ce se poate spune? P.S.D. meritã felicitãri pentru faptul cum a ºtiut sã atragã în rândurile sale membri marcanþi, dar, în acelaºi timp, fãrã coloanã vertebralã, ai miºcãrii sindicale. Dacã mulþi dintre aceºtia sunt astãzi parlamentari, deputaþi sau senatori aleºi pe listele P.S.D., cine sã mai cheme masele în stradã?

Ce se propune þãrii: puterea legii sau legea puterii? Fiindcã oricum ar fi construitã o lege, ea se aplicã diferenþiat, în funcþie de modul în care se cotizeazã la fondul electoral P.S.D., cotizanþii vãzându-ºi liniºtit de afaceri, de licitaþii ºi umplându-ºi butoaiele averii.

Chiar dacã mass-media este obedientã, oare nimeni nu vede?

Poporul ºtie ºi vede! Un proverb ardelean spune: ”Limba boului e lungã, pãcat cã nu poate vorbi.Ò Poporul apreciazã cã þãrãniºtii, în rapacitatea lor, au fost niºte bebeluºi în comparaþie cu pesediºtiiÉ

Ce argument mai concret sã aduc decât faptul cã în una din ultimele emisiuni ”Dan Diaconescu în directÒ primarul din Scorniceºti, împreunã cu întreaga conducere P.S.D. din acest oraº, a anunþat cã ºi-a dat demisia din partidul-stat! Arãtaþi-mi, vã rog, cotidianul care a preluat acest eveniment!

Este adevãrat cã mass-media este cenzuratã? Numai ºtirea transmisã pe toate canalele de televiziune cã la mitingul din 18 septembrie din Bucureºti au participat câteva sute de cetãþeni, când în realitate erau mii de oameni, este un exemplu! Da, la ora 13,30 erau în faþa Senatului câteva sute de participanþi. Dar la ora 14,00? Dar la ora 15,00? Pe bulevardul Elisabeta, de la statuia lui Mihail Kogãlniceanu ºi pânã aproape de Primãria Capitalei, erau în coloanã doar câteva sute de persoane?

Sã încerce cineva sã participe la o licitaþie! Ori nu este primit, ori este eliminat din diverse motive. Dar dacã se înscrie rapid în P.S.D. ºi cotizeazã? Ei, atunci nu mai conteazã experienþa în domeniu, cifra de afaceri, rezultatele precedente. ”Mãria îºi schimbã pãlãriaÉÒ

Iar despre ”Cornul ºi lapteleÒ ce sã mai vorbimÉ Cine a fost agreat? Cum explicaþi cã o firmã din Galaþi a ajuns sã acorde lapte în judeþul Mureº, când Mureºul livreazã de decenii lapte capitalei României? Oare la Mureº nu existã firme? Sau cotizanþiÉ?

Discutând despre cotizanþi, doresc sã arãt modul în care, sfidând Legea nr. 215/2001 a administraþiei publice locale, a fost fãcut apolitic ºi a fost numit secretarul general al Consiliului Judeþean Mureº. Ca în poveste, preºedintele P.S.D. Mureº, domnul Ioan Togãnel, s-a dat de trei ori peste cap ºi din prefect a fost ”transferatÒ secretar general în calitate de persoanã apoliticã. De pe ce post transferat? De pe cel de secretar general al Primãriei Municipiului Târgu-Mureº, pe care, ca prefect ºi preºedinte de partid, nu avea voie sã-l rezerve! Ba mai mult, acest post era ocupat de doamna juristã Maria Ciobanu, venitã prin transfer ca urmare a unui concurs de la Banca Agricolã Mureº. S-a mai auzit de transfer pentru o persoanã care sã aibã contract de muncã pe duratã determinatã pânã la întoarcerea titularului? Nu. Deci postul nu era ocupat. ªi atunci? Dar limba boului este cum am spusÉ

Dar despre ºcolile deschise în 16 septembrie fãrã autorizaþie ce pãrere aveþi? ”Toate cele 479 ºcoli din capitalã au autorizaþii de funcþionare.Ò, afirma prefectul Gheorghe Oprea cu câteva zile înainte de 16 septembrie. Dar de ºcolile nr. 145 ºi nr. 35 din sectorul 2, nr. 161 ºi nr. 121 din sectorul 6, nr. 102 din sectorul 4, Liceul ”Dimitrie GustiÒ sau Colegiul Tehnic Energetic din sectorul 5 ce pãrere aveþi? Aºa a apãrut o explicaþie nãucitoare, acordarea unor autorizaþii de funcþionare parþialã, adicã pentru o salã de clasã, un colþ de salã profesoralã sau de curteÉ

Nu am timp sã prezint astãzi modul în care P.S.D. ºi U.D.M.R. s-au înþeles la Târgu-Mureº ca un sediu central al spitalului municipal sã fie cedat P.S.D.-ului, adicã partidului unic, pe care acesta sã-l poatã cumpãra peste câteva zile pe nimic.

Întrebarea pe care o pun este: dacã legile sunt fãcute de oameni ºi pentru oameni, unde se pot exprima democratic aceºtia? La ”radio ºi televiziune, presã ºi grupuri mai mari de 5 persoane ºi fãrã a aduce prejudicii ºi ofense organelor competenteÒ nu e voie. Desigur numai pe câmp, la lunã.

Sã ne mai mirãm cã un sondaj realizat în urmã cu câteva zile la Braºov arãta astfel: P.R.M., 31,4 %; P.N.L., 18%; P.D., 16 %: P.S.D., 12 %; U.D.M.R., 11,2 %; altele 11,4%?

În rest, numai de bine ºi nu uitaþi proverbul! Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc ºi eu.

Sunt nevoit sã insist asupra conciziei intervenþiilor; sunt foarte mulþi înscriºi. Existã riscul sã nu poatã lua toatã lumea cuvântul ºi sã depunã la secretariat sau sã intervinã sãptãmâna viitoare.

Îl invit pe domnul Victor Bercãroiu. Se pregãteºte domnul Marin Anton.

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte de ºedinþã, Stimaþi colegi,

Vineri, 13 septembrie 2002, s-au împlinit 89 de ani de la tragicul sfârºit al pionierului aviaþiei române, Aurel Vlaicu.

Aurel Vlaicu s-a nãscut în ziua de 19 noiembrie 1892 în Comuna Binþinþi, astãzi Aurel Vlaicu, de lângã Orãºtie, judeþul Hunedoara.

Dupã terminarea liceului, Vlaicu s-a înscris la ªcoala Politehnicã din Budapesta, urmând cursurile Facultãþii de Mecanicã, aºa cum fãcuse ºi Traian Vuia cu un deceniu în urmã. Încã din anii de liceu Aurel Vlaicu a manifestat preocupãri pentru mecanicã ºi aviaþie, preocupãri amplificate în perioada stagiului militar, dar ºi ca angajat al Fabricii de Automobile ”OpelÒ. Aici a realizat în secret un motor de automobil, de concepþie proprie.

Cu ocazia concursului de automobile de la Baden, Aurel Vlaicu a montat motorul conceput pe una din maºinile participante care a câºtigat proba de vitezã, urcare în pantã ºi regularitate.

Cãtre sfârºitul anului 1908 Vlaicu s-a înapoiat în patrie. ”Am venit, i-a spus el tatãlui sãu, ºi nu mai plec pânã nu dau gata maºina de zburat.Ò În anul 1909 Aurel Vlaicu a realizat un planor pe care l-a experimentat cu succes.

La propunerea lui Spiru Haret, ministrul industriilor, instrucþiunilor publice ºi cultelor, împreunã cu sprijinul mai multor personalitãþi de seamã, militanþi pentru idealul de unitate naþionalã, între care amintesc: directorul C.F.R. Alex Costescu, scriitorii Alexandru Vlahuþã, Emil Gârleanu, ªt. O. Iosif, I.L. Caragiale, Octavian Goga ºi alþii, în data de 2 noiembrie 1909, Guvernul român a aprobat construirea aeroplanului Vlaicu la arsenalul de pe Dealul Spirii.

Pentru procurarea motorului de care avea nevoie, Vlaicu pleacã în februarie 1910 la Paris, de unde a achiziþionat un motor Gome de 50 cai putere pe care l-a montat pe aparatul sãu, cu care în data de 17 iunie 1910 a înfãptuit istoricul zbor, în cursul cãruia aeroplanul s-a menþinut 50 de metri la o înãlþime de 4 metri. Momentul s-a constituit într-un adevãrat triumf, unul dintre cele mai rãsunãtoare evenimente din þara noastrã.

Referindu-se la acest eveniment, Vlaicu spunea: ”Nu m-am ridicat mai mult de 4 metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalþi, fiindcã 4 metri erau pentru mine un record formidabil, un record care îmi consacra maºina.Ò

Peste timp, în semn de omagiu adus pionierului aviaþiei române, Aurel Vlaicu, ziua de 17 iunie a fost declaratã ”Ziua aviaþiei româneÒ.

Trecerea Carpaþilor în zbor a fost gândul care îl frãmântase pe Vlaicu tot timpul. Reuºita acestui zbor ar fi constituit o premierã a aviaþiei române ºi un simbol al dorinþei de unitate ºi independenþã pentru toþi românii de dincolo ºi de dincoace de lanþul Carpaþilor.

Aurel Vlaicu ºtia cã avionul ºi, mai ales, motorul aparatului sãu sunt la limita oboselii. Stimulat, totuºi, de insistenþa fraþilor sãi de inimã de la Orãºtie ºi de gândul de a aduce acolo, în inima Transilvaniei, mesajul încurajator din Capitala României, în legãturã cu nãzuinþele lor sfinte, Vlaicu s-a decis sã înfrunte pãrerea trufaºã a munþilor ºi în ziua de 13 septembrie, ora 14,30 a decolat de la Cotroceni.

Dupã ce a trecut de Ploieºti a aterizat pe un câmp de lângã ºosea. Colaboratorii sãi apropiaþi, Magnu ºi Siliºteanu, care urmãreau zborul dintr-o maºinã i-au alimentat avionul.

Dupã o decolare anevoioasã din cauza terenului arat, bolovãnos ºi umed, Vlaicu s-a îndreptat cãtre munþi pe Valea Prahovei. Ajungând dincolo de Câmpina, la înãlþimea de circa 500 de metri, avionul lui Vlaicu a fost observat de jos virând cãtre înapoi, coborând ºi cãutând un teren viran pentru aterizare.

Ajungând la sud de comuna Bãneºti, de la aproximativ 30 de metri înãlþime, avionul s-a dezechilibrat, prãbuºindu-se lângã ºoseaua Câmpina-Ploieºti, unde Aurel Vlaicu ºi-a pierdut viaþa.

În semn de înaltã preþuire, ziua înmormântãrii lui Aurel Vlaicu a fost declaratã zi de doliu naþional ºi i s-au organizat funeralii naþionale.

Acordând o înaltã preþuire realizãrilor lui Aurel Vlaicu, Guvernul României a hotãrât ca Aurel Vlaicu sã fie declarat post-mortem membru al Academiei Române, satul sãu natal Binþinþi ºi ªcoala Militarã de Ofiþeri de Aviaþie sã-i poarte numele, iar casa în care a trãit sã devinã muzeu memorial Aurel Vlaicu.

În anul 1982, cu prilejul omagierii a 100 de ani de la naºterea lui Vlaicu, sãrbãtoare scrisã în calendarul UNESCO, s-a emis o plachetã jubiliarã, iar pe locul unde a avut loc accidentul a fost ridicat un semnificativ monument.

În vârful coloanei de granit se aflã un vultur de bronz cu aripile întinse, gata sã-ºi ia zborul peste Carpaþi, simbol al nãzuinþelor aviatorului patriot ºi al întregii þãri.

Pe placa de marmurã fixatã pe monument au fost dãltuite cuvintele omagiale: ”Pe acest loc, în ziua de 13 septembrie 1913, s-au frânt aripile zburãtorului Aurel Vlaicu din satul Binþinþi din Transilvania, în încercarea lui eroicã de a trece cel dintâi în zbor Carpaþii înlãnþuiþi, cu pasãrea de fier fãcutã de mintea ºi mâinile lui, simbol profetic al dezrobirii care trebuia sã vinã.Ò

Aurel Vlaicu reprezintã pentru noi unul dintre simbolurile aviaþiei române, iar manifestãrile comemorate vineri, 13 septembrie 2002, la monumentul de la Bãneºti, judeþul Prahova au menirea de a evidenþia încã o datã drumul de glorie ºi jertfã al devenirii aviaþiei în România, mãiestria ºi îndemânarea piloþilor militari ºi civili. Au fost împreunã parlamentari, oficialitãþi ale Prefecturii ºi consiliului judeþean, cadre militare, active, în rezervã, retragere ºi veterani de rãzboi din garnizoanele Bucureºti ºi Ploieºti, la un moment comemorativ al neamului românesc. Spun aceasta pentru cã Aurel Vlaicu este ºi va rãmâne înscris la loc de cinste în istoria României.

Aduc în acest moment prinosul de recunoºtinþã pentru tot ce a fãcut Aurel Vlaicu, pentru înaintaºii aviatori care au creat, muncit ºi s-au jertfit pentru a face posibilã apariþia ºi afirmarea permanentã a nobilei ºi frumoasei profesiuni de aviator pe meleagurile noastre. Vã mulþumesc.

## **Domnul Corneliu Ciontu:**

Vã mulþumesc ºi eu.

Vã fac cunoscut cã domnii deputaþi Gheorghe Dinu ºi Iancu Holtea au depus materialele la secretariat.

## _**Domnul Gheorghe Dinu:**_

## _**Domnul Iancu Holtea:**_

Îl invit la microfon pe domnul deputat Marin Anton ºi va urma domnul deputat Cornel Boiangiu.

Mulþumesc, domnule preºedinte de ºedinþã. Dragi colegi,

Aº dori sã-mi exprim punctul de vedere referitor la Ordonanþa nr. 73 din 31 august a.c. emisã de Guvern, cu privire la organizarea ºi funcþionarea serviciilor publice de energie termicã produsã centralizat.

Cum se poate înþelege mai bine fenomenul debranºãrilor în masã de la sistemul centralizat de încãlzire ºi motivul înlocuirii acestui sistem cu microsistemele energetice instalate la nivel individual?

Din pãcate, la nivel naþional, Guvernul a produs o legislaþie specificã care sã reglementeze toate cazurile de debranºare, mai ales cele datorate neplãþii facturilor, lucru care a permis regiilor sã instituie proceduri aberante prin care sisteazã serviciile la tot imobilul aflat într-o astfel de situaþie.

Am sperat, deci, cã aceastã ordonanþã va rezolva cadrul general, constituit dupã o cazuisticã specificã, dar am constatat cã, în fapt, s-a creat o isterie generalã.

Încã din primul articol al actului normativ în discuþie observãm cã prevederi ale acestuia se adreseazã serviciilor publice de alimentare cu energie termicã produsã centralizat ºi, deci, nu se adreseazã microsistemelor

energetice instalate la consumatorul individual decât în mãsura în care acesta înlocuieºte sistemul centralizat, prin renunþare la contract ºi debranºare.

Pe tot întregul ei, ordonanþa abundã în precizãri contradictorii ºi vagi, ceea ce nu face decât sã încurajeze atitudinea discreþionarã a regiilor de stat în raport cu cetãþenii.

Problema care se pune este, însã, alta. Dacã Guvernul tot hotãrãºte, dar nu este în stare sã reglementeze o singurã problemã, cum o sã fie capabil sã reformeze întregul sistem energetic care, ba se sparge, ba se face holding?!

Ministrul Dan Ioan Popescu, deþinãtorul unuia dintre cele mai importante portofolii din acest Guvern, stã departe de ochii lumii ºi ai presei, ca nu cumva sã-ºi închipuie cineva cã el ar fi rãspunzãtor pentru vreo situaþie, chiar dacã se poate sã nu-ºi dea seama prea bine lumea ce minister conduce Domnia sa. Nu cumva industria energeticã trebuie restructuratã? Parcã aºa ne-am angajat faþã de F.M.I.! Sã micºorãm ineficienþa din sectorul de stat.

În loc sã rezolve o problemã la nivel mare, Guvernul crede cã rezolvã unele mai mici ºi intervine abuziv în casele oamenilor, interzicându-le, practic, sã devinã independenþi din punct de vedere energetic, chiar dacã cu mijloacele pe care le are la îndemânã fiecare.

Aºa s-a nãscut aceastã reglementare confuzã care sporeºte birocraþia ºi care este împotriva celor care vor sã se debranºeze de la sistemul centralizat, care practicã tarife umflate ca sã-ºi acopere pierderile ºi lipsa de performanþã.

Pentru a promova aceastã ordonanþã antireformistã, s-a fãcut apel la tot soiul de tertipuri: ecologice, de sãnãtate, de esteticã, urbanism, ba chiar premierul Adrian Nãstase a avut viziunea cinematograficã a tuburilor de orgã, când s-a referit la coºurile de aerisire ºi când a dat indicaþii cu pricepere de specialist în domeniu.

Subliniem încã o datã cã prin aceastã ordonanþã nu s-a obþinut nimic altceva decât isterie socialã întreþinutã ºi de mai noul program al ferestrei de termopan. Mulþumesc.

## **Domnul Corneliu Ciontu:**

Vã mulþumesc ºi eu.

Domnul deputat Emil Rãdulescu a depus materialul la secretariat.

## _**Domnul Grigore Emil Rãdulescu:**_

Îl invit pe domnul Cornel Boiangiu ºi va urma domnul Nicolae Vasilescu.

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnilor deputaþi,

În calitate de deputat independent, dar ºi de vicepreºedinte al Partidului Naþional Þãrãnesc Creºtin

Democrat, protestez faþã de suspendarea licenþei de emisie a postului OTV.

Consider aceastã mãsurã un grav atentat la libertatea presei ºi un precedent periculos de cenzurã exercitatã de puterea politicã asupra unei instituþii mass-media.

Alãturi de P.N.Þ. Creºtin Democrat, sunt împotriva atacurilor antiamericane, contra valorilor ºi instituþiilor occidentale, fãcute de persoane care ºi în trecutul dictatorial comunist au slujit aceleaºi idei, evident, contra intereselor poporului român.

Domnilor deputaþi,

Obiectivul distrugerii oricãrei voci critice, în special din presã, este pe cale de a se realiza.

Conducerile agenþiilor de presã s-au restructurat, radioul, televiziunile particulare datoare s-au aliniat, mii de miliarde costã cetãþeanul obiºnuit acest scor vizual ºi auditiv, în mare parte ºi în scris, care ºi-a reluat rolul antedecembrist de ”spãlãtor de creiereÒ. S-au reîntors, pentru a-ºi desãvârºi acest rol de propagandiºti cu experienþã în slujba ministerului dezinformãrii publice, bãieþii roºii, probaþi, pe care-i gãsim în consiliile de administraþie ale TVR sau picurându-ne din nou în suflet ºi în minte otrava egalitaristã ºi grija de mamã sovieticã pentru aproapele în suferinþã. Pentru aceasta sunt plãtiþi cu salarii de peste 80 de milioane de lei pe lunã, oscileazã între 180 ºi 80 acum mai modeºtii care au ajuns la aceastã sumã, deci de aproximativ 5 ori mai mult decât indemnizaþia de parlamentar, cazul directorului TVR, devenitã televiziune de partid dupã numai 12 ani, sau chiar peste 120 de milioane la unii continuatori simþiþi ce ºi-au recãpãtat reflexele de instanþe ale poporului ºi pentru popor, cu care ne alintau la telejurnicul de searã, înainte ºi chiar în timpul uciderii din decembrie 1989 a celor peste 1.000 de contrarevoluþionari.

Exemplele ar putea fi date concret, le ºtiþi ºi dumneavoastrã. Un asemenea literat, cu aceeaºi atitudine alergicã faþã de tot ce este american ºi occidental insultã ºi calomniazã instituþii ºi persoane din lumea liberã, la fel ca odinioarã, dovedind prin aceasta cã interesele lui personale într-o lume organizatã sunt grav ameninþate.

ªoricelul nostru, dupã fiecare înghiþire a unui bob de strugure, face delir megalomanic ºi întreabã de pisicã, unde este, spre a o pedepsi.

Într-o asemenea emisiune am fost ºi eu calominat, deºi în 1959, la 17, ani aveam 21 de ani condamnare pentru atitudine anticomunistã, iar pãrinþii mei s-au stins din viaþã înainte de vreme datoritã terorii ºi torturilor la care au fost supuºi, tatãl meu, de asemenea, fost deþinut politic.

Toþi cei interesaþi pot consulta documentele ce le deþin pentru a aproba acest adevãr dramatic, iar pe domnul Radu Ciuceanu, coleg în celula 82 din Penitenciarul Gherla aproape 8 luni din cei aproape 8 ani executaþi, îl rog sã confirme sau sã infirme acest lucru, mai ales cã din constatarea Domniei sale suntem singurii foºti deþinuþi politici parlamentari în momentul actual. Refuzând cooperarea cu aparatul represiv comunist, prin împotrivirea ca medic psihiatru de a interna deþinuþi de opinie politici sau religioºi, în baza art. 114 Cod penal sunt condamnat din nou dupã aproape 25 ani de la prima condamnare, de data aceasta de drept comun, conform procedeelor sofisticate din vremea lui Ceauºescu, când aproape dispãruserã dizidenþii politici.

Pentru consecvenþa apãrãrii drepturilor omului, în perioada dictaturii comuniste sunt distins cu simbolicul ”Vultur AmericanÒ de cãtre diaspora românã din America, în 12 decembrie 1998, în prezenþa actualului ministru de externe Mircea Geoanã, a domnului general Nicolae Spiroiu, a domnului Goriþã ºi a altor reprezentanþi ai României, oficiali la Naþiunile Unite sau în ambasade.

De aceea, îmi exprim protestul ferm faþã de interzicerea unui post de televiziune la ordinul instituþiei prezidenþiale. Consider cã aceasta ar trebui, în loc de cenzurã la adresa presei, sã-ºi exercite prerogativele de garant al Constituþiei ºi sã dispunã mãsura aplicãrii Legii partidelor politice, conform cãreia formaþiunile de tip extremist sunt interzise, iar incitãrile la urã ºi violenþã împotriva normelor democraþiei ºi a valorilor statului de drept sunt supuse rigorilor justiþiei.

Precizez cã este alarmant ºi este pentru noi toþi o situaþie extrem de penibilã, când luni, dacã este adevãrat ce au relatat organele de presã, ºtiþi bine, preºedintele statului a afirmat la deschiderea anului ºcolar la Ploieºti cã erau mai interesante orele Domniei sale de dirigenþie, decât dezbaterile parlamentare de azi. Este înfiorãtor sã se întâmple acest lucru ºi este clar cã centrarea pe instituþia parlamentarã pentru a fi reformatã Marea Adunare Naþionalã are un ordin mult mai precis. Vã mulþumesc pentru atenþie.

Vã mulþumesc.

Domnul deputat Radu Ciuceanu a depus materialul la secretariat. La 9,45 vom întrerupe, deci am rugãmintea sã concentraþi prezentãrile.

În ultimul timp, în mapa comisiei sosesc din ce în ce mai multe cereri legate de împroprietãrirea celor ce li s-a conferit prin Legea nr. 44/1994 o suprafaþã de 500 de metri pãtraþi în vederea construirii unei locuinþe sau 1 hectar teren arabil veteranilor de rãzboi decoraþi cu ordine ºi medalii.

Însã, conform unui calcul estimativ trimis de Direcþia patrimoniu, evidenþã cadastru din cadrul Primãriei Capitalei, pe raza municipiului Bucureºti sunt înscriºi peste 6.000 de veterani de rãzboi, dintre aceºtia 3.000 au optat pentru loc de casã, iar peste 600 pentru un hectar teren arabil. Ca urmare, suprafaþa de teren necesarã împroprietãririi veteranilor este de circa 800 de hectare, ceea ce ridicã imposibilitatea de punere în aplicare a articolului 13 din sus-numita lege.

Ulterior, prin Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 215 din 24 noiembrie 2000 a fost modificatã Legea nr. 44/1994, astfel veteranii de rãzboi care, din cauza deficitului de teren în localitãþile în care domiciliazã, nu au putut fi împroprietãriþi conform legii sã poatã primi aceleaºi suprafeþe de teren în alte localitãþi decât cea de domiciliu.

Întrucât rata dispariþiei biologice este uniform accelaratã pentru veteranii de rãzboi decoraþi ºi în maxim zece ani nu va mai beneficia nimeni, sesizãm pe aceastã cale aceastã problemã de onoare ºi suflet pentru guvernarea actualã, solicitând pe aceastã cale o rezolvare imediatã ºi utilã pentru cei care mai reprezintã o parte din istoria poporului român.

În consecinþã, considerãm cã orice împroprietãrire pe alte suprafeþe decât cele cuprinse în raza municipilui Bucureºti sunt ºi rãmân departe de posibilitãþile de acces ale unor oameni ce depãºesc cu toþii vârsta de 80 de ani.

Îl invit pe domnul deputat Nicolae Vasilescu. Va urma domnul deputat Sever Meºca.

La solicitarea mai mult sau mai puþin explicitã a administraþiei prezidenþiale, Consiliul Naþional al Audiovizualului a luat decizia retragerii licenþei de emisie pentru postul de televiziune OTV. Acest gest abuziv nu a mai mirat pe nimeni, întrucât în România constituþiile ºi legile þãrii sunt înlocuite zi de zi cu deciziile staliniste ale partidului-stat.

Interzicerea OTV era de aºteptat, pentru cã devenise, practic, singura instituþie media din România care nu intrase sub talpa puterii ºi ºantajul nu era posibil din douã motive: postul de televiziune nu avea datorii la stat ºi coordonatorul lui, Dan Diaconescu, nu dispunea de o biografie pãtatã, care sã fie luatã în colimatorul serviciilor. Indiferent de cât de democrate ºi libere se pretind celelalte posturi naþionale de televiziune ºi cotidianele centrale, acestea ori cã se vãd nevoite, sau chiar dintr-o plãcere obedientã respectã regulile impuse de P.S.D.

Prima ºi cea mai importantã dintre acestea sunã aºa: ”Nimic de bine despre Vadim ºi P.R.M. sau orice împotriva acestora.Ò

Un exemplu elocvent îl constituie manifestarea popularã care a avut loc ieri, 18 septembrie, la care au luat parte mii de cetãþeni ºi despre care Antena 1, la emisiunea de actualitãþi nu a spus nimic, iar celelalte au ridiculizat participarea cetãþenilor, un act ruºinos care vine sã ne descrie ceea ce înseamnã astãzi în România televiziunea.

Încãlcarea poruncilor P.S.D. duce automat la somarea instituþiei pentru a plãti datoriile de miliarde de lei restante cãtre stat, neplãtite de ani de zile, ºi mai sunt ºi alte pedepse: închiderea robinetului de publicitate prin care milioane de dolari se scurg teleghidat din partea unor companii ale statului cãtre mass-media servilã sau scoaterea de la naftalinã a dosarelor în care sunt implicaþi patronii sau redactorii-ºefi.

OTV a încãlcat aceastã regulã fundamentalã a partidului-stat ºi a lãsat P.R.M., formaþiune politicã legal constituitã ºi prima forþã politicã a opoziþiei din România, sã se exprime. Crima de lezmaiestate era evidentã, dar în aceastã situaþie ºantajul nu putea funcþiona. Nici o problemã pentru P.S.D., deoarece mai existã ºi varianta pumnului în gurã, aplicat prin intermediul vasalilor de la C.N.A.

Chiar dacã Ion Iliescu nu se înþelege cu Adrian Nãstase, în privinþa preºedintelui P.R.M. Corneliu Vadim Tudor sunt pe aceeaºi lungime de undã. Nimic nu îi enerveazã mai tare! Împreunã au pedeserizat tot! Au pesederizat U.D.M.R.-ul, P.N.L.-ul, P.D.-ul, au pesederizat presa, au pesederizat justiþia, poliþia, parchetul, au pesederizat marile unitãþi economice sau le-au distrus, au pesederizat cultura, învãþãmântul, ºcolile, pieþele ºi gunoiul, au pesederizat România, dar nu au reuºit sã pesederizeze românii ºi Partidul România Mare.

Partidul România Mare a devenit ”ciotulÒ de care partidul-stat se împiedicã la fiecare pas, dar ”de ce þi-e fricã nu scapiÒ, spune o vorbã înþeleaptã româneascã.

OTV a fãcut ceea ce trebuia sã facã orice post de televiziune cinstit din România. A garantat, aºa cum prevede Constituþia, tuturor grupurilor sociale ºi politice importante exercitarea dreptului la antenã ºi a asigurat libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinþelor cetãþenilor, adicã a încercat sã facã ceea ce nici un alt post de televiziune naþionalã nu mai face în România.

Cu toate acestea, C.N.A.-ul rãspunde comenzilor politice ºi sancþioneazã abuziv un post de televiziune cinstit. C.N.A. îºi încalcã propria lege de funcþionare ºi dicteazã societãþilor de televiziune prin cablu încetarea retransmiterii postului OTV, chiar dacã aceasta avea drept la contestaþie ºi pânã la soluþionarea ei ar fi putut sã emitã în mod normal. Mesajul este unul foarte clar: cine îndrãzneºte sã-l dea pe post pe Corneliu Vadim Tudor aºa o sã pãþeascã. Dictatura a fost reinstauratã în România, cu toate atributele sale, începând cu poliþia politicã ºi cenzura, ce funcþioneazã acum din plin: ”Trãiascã Partidul Social Democrat! Iliescu ºi poporul! Partidul, Nãstase, România!Ò. Aici s-a ajuns în România anilor 2000. Þara moare de foame, dar noi trebuie sã slãvim realizãrile mãreþe ale Guvernului Nãstase.

Partidul România Mare îºi asumã rãspunderea de a apãra valorile democraþiei ºi de a spune adevãrul cu orice preþ ºi cu orice risc.

Partidul Social Democrat poate sã închidã un post de televiziune!

Partidul Social Democrat poate sã-ºi subordoneze toate instituþiile statului, poate sã persecute un om sau o þarã, dar nu poate sã þinã în lanþuri conºtiinþele a 5 milioane de cetãþeni ºi ei devin pe zi ce trece din ce în ce mai mulþi. Auziþi vuietul?

Vã mulþumesc. Îl invit pe domnul deputat Sever Meºca. Va urma domnul deputat Eugen Nicolãescu.

Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor colegi,

În ultimele zile a produs o mare emoþie în lumea politicii ºi în mass-media închiderea unui post de televiziune, OTV, datoritã afirmaþiilor puþin controlate ale unui invitat, mai vechiul client al întregii societãþi româneºti ºi mondiale, senatorul ºi preºedintele de partid Corneliu Vadim Tudor.

De la bun început afirm în numele meu ºi al partidului pe care îl reprezint, Partidul Socialist Român, cã mãsura luatã de C.N.A. este nedemocraticã ºi vine în contradicþie cu libertatea de expresie.

Aceastã greºealã nu este egalatã decât de o altã greºealã majorã, ridicarea imunitãþii nãzdrãvanului senator pentru afirmaþii legate de luptãtori Hamas care s-ar fi pregãtit în România ºi pentru prejudiciile pe care respectivele afirmaþii le-ar fi adus þãrii în procesul integrãrii în NATO, mai ales dupã evenimentele din 11 septembrie 2001 din S.U.A.

Este o greºealã cu atât mai mult cu cât postul OTV a gãzduit mulþi invitaþi, de toate calibrele, având opþiuni politice diverse, abordând subiecte diverse, toþi fiind lãsaþi sã se producã, mereu cu o intervenþie minimã din partea moderatorului.

Este rãu cã, periodic, din cauza aceluiaºi invitat, se victimizeazã lucrãtorii din radio ºi televiziune.

Sã ne amintim ºi de cazul Paul Grigoriu, pedepsit pe nedrept, tot datoritã relativei sale inerþii în timp ce-l avea ca invitat, pe cine?, tot pe tartorul de la ”România MareÒ.

Punctul meu de vedere este cã se face o mare greºealã, privindu-se acþiunile exaltatului senator Corneliu Tudor, zis Vadim, printr-o luptã politicã ºi judecându-se declaraþiile aceluiaºi prin prisma unei raþionalitãþi normale.

Omul de lângã noi, cetãþeanul Tudor Corneliu, ajuns senator, trebuie privit cu ochii medicului ºi, dupã pãrerea mea, trebuie compãtimit ºi ajutat sã se trateze pentru cã majoritatea acþiunilor sale transced normalitatea.

Normal este sã ataci dur pe ambasadorul S.U.A. pentru cã nu te-a bãgat în seamã nici când a invitat alþi lideri de partide, nici când a fost invitat de tine la o dezvelire de statuie? Apropo, normal este sã faci statui unor americani sau evrei, chiar merituoºi, când atâþia români de valoare nu au nici o plachetã comemorativã? De ce nu l-a atacat Vadim pe ambasadorul S.U.A. încã de la numire, cum a fãcut-o profesorul Ioan Coja? Pentru cã Vadim, spre deosebire de Coja, nu are caracter ºi este un oportunist meschin.

Normal este sã ataci familiile unor declaraþi de tine adversari, sã le urmãreºti acasã ºi la locul de muncã, sã publici texte injurioase sau fotografii abuzive despre acestea ºi apoi sã te vãicãreºti cã-þi este persecutatã propria familie, de care nimeni nu s-a atins ºi care nu intereseazã pe nimeni? Nu este normal! Dar Vadim face ºi ordonã astfel de lucruri.

Normal este ca la mai mult de o jumãtate de an dupã ce am demisionat din partidul pe care zice cã-l conduce Vadim sã publice în revista ”România MareÒ unele texte critice, acuzatoare, despre instituþii ºi persoane pe care nici nu le cunoaºtem, sub semnãtura mea ºi a soþiei mele?

Normal este sã anunþe publicarea sub semnãtura mea a unui volum cu un titlu mizerabil inventat de el despre primul-ministru Adrian Nãstase, când aºa ceva nu existã decât în mintea lui?

Sunt acestea gesturi politice, sunt acestea glume, sunt ele fapte ce þin de literaturã, fie ea ºi literatura pamfletarã vadimistã? Nu sunt. Iar punctul meu de vedere, ferm, este cã aceste fapte þin de cazuistica medicalã.

Vreau sã întreb, de la aceastã tribunã, de ce îl lasã în pace pe Vadim cei care au criticat OTV, politicieni sau membri ai C.N.A.? De ce nu i-au suspendat publicaþia, care a împroºcat cu dejecþii pe toatã lumea, în fiecare numãr, care are multe belele, inclusiv un proprietar incert. Aºa cã periodic se greºeºte. Când Vadim este bãgat în seamã ca om politic, el trebuie bãgat în seamã ca pacient potenþial. E drept cã mi-a trebuit ºi mie mult timp pentru a realiza acest lucru, dar acum sunt convins cã acesta este adevãrul despre ”mareleÒ Vadim, aflat în luptã cu întreaga lume, cu toate celelalte forþe politice, cu majoritatea scriitorilor, cu majoritatea ziariºtilor, cu America ºi Europa, cu O.N.U., NATO ºi Consiliul Europei, cu Rusia ºi Iranul, cu toate religiile ºi cultele, exceptând Biserica Evanghelicã, cu membrii familiei sale, cu membrii propriului partid, pe care îi încalecã acum cu afaceriºti veroºi, care au descoperit de o lunã Partidul România Mare pentru a deveni deputaþi în 2004.

ªi pentru cã am ajuns la acest aspect al profilului lui Vadim, mã întreb dacã stimabili colegi din P.R.M., mulþi cu adevãrat inteligenþi, demni, într-un cuvânt, respectabili, vor sã-ºi lege veºnic numele ºi onoarea de numele lui Vadim, cum au fãcut cu jumãtate de secol în urmã un Goebbels, un Martin Bormann sau amanta Eva Brown cu un alt pacient celebru, pe nume Adolf Hitler.

Pãi, sã sperãm cã în România acestui început de secol ºi de mileniu Vadim va fi pus în locul pe care îl meritã, nu pe tronul lui Mihai Viteazul, cum vrea el, ci într-o bunã ºi, îi doresc din suflet, eficientã instituþie medicalã, unde sã i se punã la dispoziþie multã hârtie ºi multã cernealã. Cine ºtie ce va ieºi de acolo, din mâinile lui ºi din mintea lui tulburatã? Poate un nou ”Elogiu al nebunieiÒ...

În concluzie, stimaþi lideri ai politicii româneºti, dragi prieteni din Consiliul Naþional al Audiovizualului sau din conducerea Radioului, lãsaþi-i în pace pe ziariºtii Dan Diaconescu sau Paul Grigoriu, ocupaþi-vã nu de aparenþã, ci de esenþã, ºi nu vã mai atingeþi de libertãþile cetãþeneºti, între care libertatea de expresie ocupã un loc important.

Vã mulþumesc.

Îi dau cuvântul domnului deputat Eugen Nicolãescu, va urma domnul deputat ªtefan Lãpãdat.

Mulþumesc, domnule preºedinte de ºedinþã.

Vreau sã revin cu o declaraþie politicã pe tema cooperaþiei, pentru cã, aºa cum ºtim, de câteva sãptãmâni, circulã prin acest mediu cooperatist un proiect de ordonanþã de urgenþã prin care se urmãreºte reglementarea organizãrii ºi funcþionãrii cooperaþiei.

S-a spus nu demult cã nu mai este nimic de furat în România ºi, totuºi, acest Guvern dovedeºte de peste un an ºi jumãtate cã se furã ca în codru, de la Guvern ºi pânã la ultimul pesedist sau aliat al partidului de guvernãmânt. Protocolul între P.S.D. ºi P.U.R. nu a fost încheiat pânã când partidului de buzunar, care exista numai prin mass-media proprie, nu i-a fost promisã o avere de care nici Ceauºescu nu a avut curajul sã se atingã: cooperaþia.

Astãzi, se vede cã înfiinþarea Ministerului pentru Întreprinderi Mici ºi Mijlocii ºi Cooperaþie nu a fost o aberaþie propagandisticã, ci o premeditatã acþiune de a pune mâna pe patrimoniul acestui sector independent de activitate. Mulþi am crezut, la apariþia ministerului respectiv, cã se va dori sprijinirea realã a cooperaþiei, de orice fel, ca formã liberã de asociere, dar ºi ca o perpetuare a relaþiilor cooperatiste generatoare de supravieþuire ºi de întrajutorare a membrilor cooperatori.

Am avut speranþa cã în România, ca în multe alte þãri din lume, cooperaþia va putea sã constituie un sector de activitate liber, independent, prin care sã se asigure existenþa unor categorii importante de cetãþeni, mai ales din mediul rural. Se cunoaºte, de asemenea, cã sectorul cooperaþiei a constituit ºi constituie o formã de libertate de asociere liberã, în regim privat. Se ºtie, totodatã, cã oamenii au contribuit din economiile lor la realizarea unui patrimoniu care se gãseºte dispersat în majoritatea localitãþilor þãrii, patrimoniu care este al lor, rezultatul muncii lor de zeci de ani.

De câteva sãptãmâni, circulã prin mediul cooperatist un proiect de ordonanþã de urgenþã prin care se urmãreºte reglementarea organizãrii ºi funcþionãrii cooperaþiei, cu excepþia celei de credit, care deja a fost rezolvatã. Din discuþiile pe care le-am avut cu reprezentanþi ai

cooperaþiei de consum din mai multe judeþe a reieºit dezaprobarea totalã a acestora faþã de intenþia Guvernului de naþionalizare a avuþiei cooperaþiei, de fapt, de preluare pe gratis, de furare cu legea în mânã a acestui patrimoniu, în folosul celor care guverneazã astãzi þara.

Proiectul de act normativ introduce controlul statului asupra cooperaþiei, încãlcând dreptul fundamental de liberã asociere, dar ºi forme monstruoase de asociere, care se fac numai cu aprobarea statului ºi pentru interesul personal al celor care diriguiesc destinele cooperaþiei, în speþã ministerul de resort ºi partidul care îl controleazã.

Dar sã argumentãm spusele noastre cu exemple de texte din proiectul de ordonanþã de urgenþã:

1. Pentru prima oarã în legislaþia specificã cooperaþiei se introduce noþiunea de ”cooperator persoanã juridicãÒ, diminuând spiritul cooperatist prin care membrii cooperatori pot fi numai persoane fizice. Astfel, se vor regãsi societãþi cooperative formate numai din persoane juridice, constituite ºi aprobate de stat, în scopul de a pune mâna pe averea existentã.

2. Apare un organism al statului cu puteri discreþionare, în subordinea Ministerului pentru Întreprinderi Mici ºi Mijlocii ºi Cooperaþie, respectiv Consiliul Naþional al Cooperaþiei. În titlul V al proiectului se vorbeºte despre Consiliul Naþional al Cooperaþiei, finanþat din venituri bugetare ºi extrabugetare, iar membrii Consiliului Naþional al Cooperaþiei sunt numiþi de ministrul de resort, deci politicul va fi cel care va stabili conducerea C.N.C.

Este bine sã vedem ºi ce atribuþii are C.N.C.: avizarea actului constitutiv al oricãrei societãþi cooperative; organizarea Registrului cooperaþiei ºi a Buletinului cooperaþiei române; elaborarea actului care cuprinde prevederile obligatorii cerute pentru întocmirea actelor constitutive ale societãþilor cooperative; asigurarea înscrierii actelor ºi datelor referitoare la societãþile cooperative; numirea unui auditor independent ºi dispunerea supravegherii activitãþii; elaborarea de norme obligatorii pentru societãþile cooperative, aprobate prin ordin al ministrului de resort. Bugetul C.N.C. se aprobã prin hotãrâre a Guvernului, dupã criterii numai de el ºtiute.

Sunt absolut clare intenþiile de a trece sub controlul statului o miºcare cooperatistã care dãinuie de zeci de ani în România, care întreþine relaþii cu organisme similare din strãinãtate ºi care nu are nevoie de intervenþia brutalã a Guvernului în sfera sa de activitate.

3. În titlul IV se introduce ”Fondul naþional de promovare ºi dezvoltare a miºcãrii cooperatisteÒ. Acest fond se înfiinþeazã prin hotãrâre a Guvernului, ca societate comercialã pe acþiuni, ºi care se acumuleazã din: cota anualã de 5% din profitul brut, reþinutã ºi vãrsatã de societãþile cooperative; cota de 20% reþinutã ºi vãrsatã de societãþile cooperative din veniturile încasate, din veniturile obþinute în urma înstrãinãrii bunurilor aflate în patrimoniul acestora; alocaþii de la bugetul de stat ºi de la bugetele locale.

În proiect se spune cã activitatea fondului se desfãºoarã preponderent ºi cu prioritate cu societãþile cooperative care au calitatea de acþionari ai fondului. Se înþelege cã nu se ºtie cine vor fi acþionarii pe lângã societãþile cooperative, dar Guvernul va avea grijã când va da hotãrârea de constituire a fondului. Câteva aspecte sunt relevante: obligarea societãþilor cooperative, indiferent dacã sunt sau nu acþionare ale fondului, la plata unor obligaþii din profitul brut ºi din vânzarea bunurilor, ceea ce priveazã cooperatorii de veniturile care li se cuvin în calitate de membri cooperatori; acþiunile ºi lucrãrile finanþate din alocaþii bugetare se stabilesc de Consiliul Naþional al Cooperaþiei, ceea ce înseamnã cã banii vor fi dirijaþi cãtre clientela politicã; nu se spune nimic ce se întâmplã cu profitul fondului, fiind societate pe acþiuni, dacã va fi sau nu impozitat, în ce proporþie ºi ce se va face cu profitul net, þinând cont cã adunarea generalã a acþionarilor ar putea fi un conglomerat de interese contrare. Prin acest sistem se introduce în realitate o impozitare, desfiinþându-se principiul cotizaþiei cãtre nivelurile superioare, care funcþionau în regim asociativ, ºi care se baza pe libera voinþã de a dispune de resursele proprii.