Constanþa Popa

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Scopul serviciilor de sãnãtate oriunde în lume îl reprezintã asigurarea sãnãtãþii populaþiei þãrii. Dependenþa calitãþii acestor servicii de nivelul economic de dezvoltare a þãrii este mai mult decât evidentã: dotarea spitalelor cu aparaturã medicalã de înaltã performanþã, calificarea ºi numãrul specialiºtilor care lucreazã în sistemul sanitar, calitatea serviciilor de transport medical etc.

Este, de aceea, de neînþeles, de ce, la nivelul economic la care se aflã România, cel puþin banii care sunt adunaþi de la populaþie pentru sãnãtate nu sunt folosiþi exclusiv pentru sãnãtate.

Nu este de mirare faptul cã, în aceste condiþii, indicatorii de sãnãtate din România aratã o deteriorare a stãrii de sãnãtate a românilor ºi creºterea alarmantã a numãrului de cazuri la boli care erau aproape dispãrute înainte de 1989, ca, de exemplu, tuberculoza.

Având în vedere starea precarã a sãnãtãþii naþiunii române ºi situarea României pe primele locuri în Europa la indicatori privind diferite afecþiuni, o reformã, o reorganizare a sistemului sanitar este absolut necesarã.

S-a fãcut însã o evaluare corectã a stãrii de fapt existente, bazatã pe criterii ºi principii, transparenþã ºi prin consultarea largã atât a specialiºtilor din domeniu, cât ºi a cetãþenilor, care sunt în definitiv atât cei care finanþeazã, cât ºi cei care beneficiazã de aceastã reorganizare?

S-a pornit la reorganizarea sistemului sanitar românesc prin reducerea numãrului de paturi din spitale pentru a ne alinia la media existentã în Uniunea Europeanã, fãrã a avea însã o asistenþã medicalã primarã ºi de ambulatoriu la fel de organizatã ºi de eficientã.

Nu s-a þinut cont nici de faptul cã numãrul de medici determinã numãrul de paturi de spitalizare, iar acesta este nu numai în scãdere faþã de 1989, ci ºi distribuit necorespunzãtor, România confruntându-se cu o lipsã acutã de medici specialiºti în oraºele mici ºi în mediul rural.

Sistemul sanitar se confruntã acum cu o crizã de medicamente ºi materiale sanitare, datoritã în principal refuzului autoritãþilor de a onora contractele încheiate de furnizorii acestora cu spitalele în condiþii legale.

Cine suferã în aceastã situaþie? Cetãþeanul, plimbat de la o farmacie la alta în speranþa eliberãrii unei reþete compensate sau gratuite, pus pe lista de aºteptare pentru efectuarea unor analize de care are absolutã nevoie pentru a i se pune diagnosticul sau administra corect medicamentele.

Toate acestea se întâmplã în condiþiile în care el a plãtit conºtiincios la Fondul de asigurãri de sãnãtate ºi în condiþiile în care sumele colectate la acest fond pe trimestrul I/2003 le-au depãºit pe cele prognozate.

Toate aceste constatãri conduc la o singurã concluzie: în România exista o serioasã crizã de conducere ºi gestionare a sistemului sanitar.