Ioan Vida-Simiti

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Se împlinesc în aceste zile 30 de ani de la moartea cardinalului Iuliu Hossu.

”Precum ne vedeþi aici, îmbrãþiºaþi, aºa sã rãmânã îmbrãþiºaþi pe veci toþi româniiÒ Ð era cuvântul de încheiere rostit de episcopul cardinal Iuliu Hossu cu ocazia Marii Uniri din 1 decembrie 1918 de la Alba-Iulia ºi care prefigura o existenþã unicã, devotatã în mod inechivoc naþiunii române.

Primul cardinal român, doctor Iuliu Hossu, s-a nãscut la Milaºul Mare, judeþul Bistriþa-Nãsãud, provenind din familia unui preot greco-catolic.

A urmat studiile medii la Reghin, Târgu-Mureº, Blaj, ºi cele teologice la **Propaganda Fide** , în anii 1904 Ð 1910.

Dupã încheierea studiilor devine funcþionar la Episcopia din Lugoj, profesor de teologie, preot militar în timpul primului rãzboi mondial ºi, în final, episcop de Cluj Ñ Gherla.

În aceastã ultimã calitate, episcopul Iuliu Hossu avea sã fie, în timpul ocupaþiei maghiare din Ardeal, liderul spiritual recunoscut al tuturor românilor, dar ºi þinta câtorva agresiuni ºi chiar atentate.

La toate aceste suferinþe, dând dovadã de o extraordinarã generozitate spiritualã, el a rãspuns: ”Facã Domnul ca toate acestea sã rodeascã spre mãrirea lui Dumnezeu ºi înãlþarea neamului din care suntem fericiþi a face parteÒ.

Din pãcate, sacrificiile rãzboiului nu aveau sã ducã spre o înãlþare a neamului, aºa cum ºi-ar fi dorit episcopul Iuliu Hossu, ci la o bolºevizare forþatã a României, impusã de pe tancurile sovietice.

Într-o asemenea conjuncturã, la 20 octombrie 1948, pentru cã a refuzat sã se supunã deciziei politice arbitrare de desfiinþare a Bisericii Române Unite, Iuliu Hossu, alãturi de ceilalþi episcopi greco-catolici, a fost arestat.

A urmat apoi epoca martirajului. Cel care la 1 decembrie 1918 prezenta românilor rezoluþia Marii Uniri, avea sã fie arestat la Bucureºti, precum ultimul infractor de drept comun, închis iniþial în clãdirea Ministerului de Interne, transferat, împreunã cu ceilalþi episcopi români uniþi, la Dragoslavele, de aici de la Cãldãruºani, Sighet, Ciorogârla, Curtea de Argeº ºi iar la Cãldãruºani.

Lunga perioadã a detenþiei nu i-a afectat, însã, ataºamentul pentru naþiunea ºi biserica în care s-a nãscut, s-a format ºi cãrora li s-a dedicat, ambele dimensiuni Ñ naþional ºi bisericesc Ñ regãsindu-se în mod constant în pilda vieþii sale, pânã în clipa cea de pe urmã.

”Actul de dreptate pentru biserica noastrãÒ Ñ aprecia Iuliu Hossu cu douã luni înainte de trecerea în nefiinþã Ñ ”va veni în ceasul Domnului. Îl cere cinstea þãrii, interesele supreme ale neamului pe care le-a slujit 250 de ani, cu jertfã ºi cu dragoste de mamã. Pentru aceasta Domnului sã ne rugãmÒ.

Recunoaºterea ºi consacrarea acestui martiraj impresionant dedicat Bisericii Române Unite a fost dusã la împlinire ºi de cãtre Sfântul Scaun, la 3 mai 1968, când episcopul greco-catolic Iuliu Hossu este promovat cardinal impectore, primul cardinal român, de cãtre Papa Paul al VI-lea.