Valentin Adrian Iliescu

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Sesiunea solemnã comunã a Camerelor reunite ale Parlamentului României ºi adoptarea unei Declaraþii privind invitarea României de a adera la Alianþa NordAtlanticã reprezintã un moment de referinþã în istoria postdecembristã a României. Istoria se scrie însã nu numai cu declaraþii, cu aspiraþii, cu teze, cu principii ºi opþiuni extrem de generoase, istoria se scrie în special cu fapte. Fiindcã suntem la începutul unui nou drum, este momentul ca Parlamentul României, partidele politice ºi liderii lor sã facã dovada unei puternice metamorfoze, a unei schimbãri de substanþã a comportamentului ºi gândirii politice, a adoptãrii unor mãsuri ºi legi care sã schimbe din temelii percepþia ºi interesul faþã de clasa politicã româneascã.

Invitarea României de a adera la Alianþa NordAtlanticã, moment consemnat în urmã cu câteva zile la Summit-ul de la Praga, poate fi considerat finalul unei etape începute acum aproape 13 ani, etapã care îºi propunea ruperea de regimul totalitar comunist, deschiderea spre marile valori ale democraþiei ºi, implicit, parcurgerea unor importanþi paºi ai drumului spre reformã care sã aducã României stabilitate, performanþã ºi prosperitate ºi, totodatã, începutul unui nou drum. Este foarte important faptul cã astãzi românii au fost, dupã foarte multe decenii de abandon ºi uitare, bãgaþi în seamã, apreciaþi ºi implicaþi în cea mai importantã structurã politicã ºi militarã a lumii: NATO, alianþa celor puternici. Mã bucur cã românii conºtientizeazã perfect cã NATO pentru România este un pas absolut obligatoriu pentru prosperitatea ºi securitatea þãrii, elementele cele mai sfinte ºi mai dragi oricãrui popor.

Vizita preºedintelui american George W. Bush în România, imediat dupã Summit-ul de la Praga, moment care consfinþea concretizarea unui important obiectiv al politicii noastre externe, mi-a oferit prilejul de a constata mai multe motive de bucurie ºi speranþã pentru toþi românii.

În primul rând, preºedintele american a constatat atitudinea puternic proamericanã a majoritãþii românilor (oficialitãþi, lideri ai partidelor politice ºi majoritatea cetãþenilor), mult mai favorabilã decât în unele þãri vest-europene, membre mai vechi ale Alianþei Nord-Atlantice. Aceastã percepþie poate însemna în viitorul apropiat o ºi mai mare apropiere a Statelor Unite ale Americii faþã de România ºi o puternicã colaborare pe programe în cadrul Alianþei, lucru de care România ar putea beneficia foarte consistent.

În al doilea rând, decizia americanã de lãrgire masivã a Alianþei Nord-Atlantice ºi includerea României în acest val reprezintã în mod sigur intenþia acestora de a extinde influenþa diplomaticã americanã în Est ºi de a deschide noi perspective investiþiilor americane externe, inclusiv în România.

În al treilea rând, mai mult ca niciodatã pânã acum, oamenii politici români, indiferent de convingerile ºi de orientarea lor politicã, s-au comportat cu decenþã, cu maturitate politicã, cu responsabilitate ºi cu demnitate, ca membrii aceleiaºi echipe. ªi nu întâmplãtor marile democraþii ale lumii au sesizat ºi au apreciat acest lucru, oferindu-ne suficiente motive sã sperãm cã în viitor România are toate ºansele sã se bucure de o susþinere ºi de o percepþie deosebite în exterior. Învãþând din lecþia trecutului, putem spune cã marile momente ale istoriei neamului (câºtigarea independenþei de stat a României în 1877, Marea Unire a tuturor românilor la 1 decembrie 1918, scuturarea de regimul totalitar comunist în decembrie 1989) s-au realizat prin coagularea ºi unitatea de gândire ºi acþiune a tuturor românilor, prin detaºarea de interese politice a liderilor de partide ºi nu în ultimul rând datoritã unei importante susþineri internaþionale. România ºi clasa politicã actualã, mult mai maturã ºi mai responsabilã decât în ultimul deceniu, pot ºi trebuie sã facã dovada capacitãþii de acþiune în folosul interesului naþional.