Ion Florentin Sandu

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Subiectul intervenþiei mele de astãzi se referã la intenþia anunþatã a F.P.S.-ului de a privatiza Sidexul într-un termen foarte scurt. Aceastã intenþie presupune ca F.P.S.-ul sã-ºi asume o responsabilitate imensã, explicabilã prin înseºi dimensiunile Sidexului: cifra de afaceri de circa 1 miliard de dolari S.U.A., circa 10% din exportul României; o balanþã valutarã echilibratã, ceea ce însamnã cã importul indispensabil de materii prime necesare producþiei de oþel livrat în România este acoperit prin expert; cu cei 28 de mii de salariaþi de astãzi, societatea este un mare utilizator de forþã de muncã la nivel naþional; este furnizorul actual ºi, mai ales, potenþial de produse indispensabile pentru numeroase sectoare industriale: ºantiere navale, construcþii, industria automobilului, maºinilor agricole, echipamente electrocasnice etc.; este un consumator major de energie, echipamente, piese de schimb produse în România, de servicii de transport, de activitãþi portuare, de servicii bancare, iar în viitor va fi un important plãtitor de taxe ºi impozite.

În aceste condiþii, poziþia **Sidex** -ului în economia României nu este de neglijat. Ea va deveni primordialã, societatea contribuind la dezvoltarea acesteia prin îmbunãtãþirea calitãþii produselor ºi a rentabilitãþii sale. O privatizare inoportunã, pripitã, neprofesionistã, iresponsabilã, prin tentaþia F.P.S.-ului de a vinde acþiunile Sidex primului care se oferã, fãrã sã cunoascã bine strategia acestuia, va transforma societatea, în cel mai bun caz, într-un producãtor de semifabricate, puþin utilizate în România (în special sleburi) ºi de dimensiune redusã, deoarece exportul de semifabricate va fi întotdeauna limitat. Iar aceastã intenþie este datã de termenul scurt impus de Fondul Monetar Internaþional ºi creditorii Sidex, care se fac cã ignorã datoriile clienþilor faþã de Sidex.

O gândire profesionistã, orientatã pe termen lung, respectiv, o politicã industrialã, ar conduce la o altã atitudine a F.P.S.-ului. O astfel de politicã prespune: o analizã a nevoilor de oþel pe plan naþional pe 5-10 ani, cu privire la volum ºi cantitate; o comparare a valorii adãugate prin intermediul producþiei naþionale, cu valoarea adãugatã provenind din importul care ar înlocui-o; luarea în considerare a impactului social adus de o producþie naþionalã.

Din pãcate, astãzi nu existã nici o politicã industrialã cu privire la Sidex. Privatizarea acestuia va fi fãcutã doar pentru profitul cumpãrãtorului privat ºi al celor care vor primi comisioanele, sacrificând interesele României pe termen lung.

Sã fie foarte clar, privatizarea este bunã numai cu condiþia ca ea sã conducã la o siderurgie româneascã capabilã sã alimenteze o industrie româneascã. Nu sunt puþine exemplele de privatizãri reuºite în siderurgia din Europa de Vest, dar pentru aceasta statele au acceptat sã devinã proprietarii societãþilor, suportând contractarea de datorii imense, au încurajat restructurarea, fãrã a se substitui conducerilor întreprinderilor; privatizarea s-a fãcut dupã restructurare, în special prin intrarea pe piaþa bursierã.