Lazãr Lãdariu

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Surd ºi orb s-a dovedit Guvernul României în toate cele care privesc soarta þãrii din 1996 încoace. Surd ºi orb s-a dovedit ºi când, dupã principiul ”Scopul scuzã mijloaceleÒ, membri ai Guvernului de la Budapesta, ne referim la D‡vid Ibolya, ministrul justiþiei, Torgy‡n J—zsef, ministrul agriculturii, ºi NŽmeth Zsolt, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe ungar, au bãtut Ardealul în lung ºi-n lat, de la Oradea la Braºov, de la Cluj-Napoca la Miercurea-Ciuc, de la Târgu-Mureº la Odorheiul Secuiesc, de la ªimleul Silvaniei la Lãzarea ºi ªumuleuCiuc, pentru a face campanie electoralã fãþiºã pentru turul doi lui Fodor Imre ºi Sz‡sz Jeno", candidaþi la foto- liul de primar la Târgu-Mureº, oraºul lui martie negru din 1990, ºi la Odorhei, altor independenþi din opoziþia internã U.D.M.R.-istã. Sub pretextul pelerinajului de la ªumuleu-Ciuc ºi al proslãvirii Sfintei Coroane, sub fluturarea steagului roºu-alb-verde, multe s-au mai întâmplat prin Ardeal.

Colac peste pupãzã, ca ºi cum pelerinajul de la ªumuleu-Ciuc, cu întreg cortegiul de atacuri la adresa statului naþional unitar românesc ºi a Constituþiei n-ar fi suficiente, ªcoala generalã nr. 1 din Mugeni-Harghita primeºte numele lui Vass Albert, condamnat la moarte în contumacie de Tribunalul Poporului, pedeapsã confirmatã ºi de Tribunalul Internaþional pentru crime de rãzboi. La ceremonia pentru botezarea ºcolii cu numele fostului ofiþer al armatei hortyste, membru al unui comando al morþii care a comis atrocitãþi în Ardealul anului 1940, refugiat în Occident, mai apoi în Statele Unite deci, criminal de rãzboi, atâta timp cât statul român nu a revenit asupra sentinþei, a participat episcopul TškŽs L‡szl—, deputatul Asztalos Ferenc ºi Beder Tibor, inspectorul ºcolar general al judeþului Harghita, în ciuda opunerii ministrului Andrei Marga, care n-a fost de acord cu schimbarea denumirii ºi cu atribuirea numelui lui Vass Albert ºcolii din Mugeni, o instituþie a statului român condusã de directoarea Laszlo Emma, cea, de fapt, care a pus totul la cale.

De fapt, nu e pentru prima oarã când se petrec asemenea aberante încercãri pentru reabilitarea unor criminali. A fãcut vâlvã, stârnind îndreptãþitã mânie ºi revoltã, tocmai într-o perioadã a ofensivei iredentismului maghiar, acea cerere din 1993 a Asociaþiei Scriitorilor din ClujNapoca ºi a Societãþii maghiare pentru culturã în Transilvania ca, la împlinirea celor 100 de ani de la naºterea scriitorului Daday L—r‡nd, fascist îmbrãcat în piele de oaie comunistã, devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, nederanjat de nimeni ºi ajuns mai apoi în funcþii staliniste, sã fie pusã o placã comemorativã pe casa de pe strada din Dej în care el locuise. Cine e Daday Lorand? Nimeni altul decât cel care, sub pseudonimul DŸcso Csaba, publica criminala incitare ”Nincs KŽgyelemÒ, ”Fãrã milãÒ, unul dintre autorii morali ai genocidului din Ardealul de Nord, cedat Ungariei prin Diktatul de la Viena, care instiga la crime, la incendierea aºezãrilor româneºti, la exterminarea tuturor românilor ardeleni, pânã ºi a pruncilor din pântecele mamelor. Ceea ce s-a ºi întâmplat la Ip ºi Treznea, la Moisei ºi Sãrmaºu.