Adrian Moisoiu

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor,

Fantasma Imperiului Ungar strãbate azi toate proiectele de lucru ale politicii maghiare. Culorile politice care s-au schimbat în timp n-au modificat doctrina ungarismului, care-ºi aratã esenþa atunci când îmbracã haina Casei europene.

Pe frontul politic din Ungaria se vehiculeazã o tezã bine conceputã, prin care se spune cã intrarea României în Europa ar trece prin Budapesta. Aceasta însã nu se referã la faptul cã Ungaria este situatã geografic la vest de România.

Þara noastrã se aflã în Europa ºi poporul român este stãpân pe aceste meleaguri, româneºti ºi europene în acelaºi timp, de peste 2000 de ani, când strãmoºii actualilor maghiari europeni se aflau încã în pustietatea stepelor asiatice.

Noi ºtim cã cei care au inventat aceastã tezã ºi o vehiculeazã cu obstinaþie nu se referã la geografie sau istorie. Ei þintesc cãtre scopuri cunoscute azi de cãtre toatã lumea. Sub masca interesului faþã de propriii conaþionali trãitori în þara noastrã, unde li s-au creat condiþii de viaþã ºi de dezvoltare uneori mai bune decât românilor, adicã majoritãþii, ei vizeazã scopuri revizioniste notorii, parte a obiectivului final al ungarismului, realizarea Ungariei Mari sau a Ungariei Sfântului ªtefan.

Actualmente suntem martorii unei ofensive de mari proporþii a propagandei maghiare împotriva statelor vecine. Pretextul este soarta grea a minoritãþii maghiare din aceste state ameninþate Ñ chipurile Ñ cu deznaþionalizarea ºi cu asimilarea. Minciuna ºi calomnia, amestecul grosolan în treburile interne ale altor state, inclusiv desfãºurarea unor activitãþi ilegale de incitare ºi tensionare a relaþiilor interetnice ºi de aþâþare a rãzboiului civil, cum s-a întâmplat de curând în Iugoslavia, cum sunt ºi în prezent, cu reverberaþii în întreaga lume, sunt folosite din plin în atingerea obiectivului programat, dar deocamdatã încã bine mascat, revizionismul.

Ofensiva continuã ºi în forþã susþinutã de elementele extremiste din Ungaria, de unii reprezentanþi ai organismelor internaþionale, de forþe oculte ale diasporei ungare mondiale în ceea ce priveºte revendicãrile ºi drepturile minoritãþii maghiare la autoguvernare, drepturi colective, autonomie teritorialã pe criterii etnice, contacte multiple la zonele de frontierã, reclamaþii nu numai în România, ci ºi în celelalte þãri vecine cu Ungaria nu vizeazã o mai mare deschidere sau accesibilitate a frontierelor ci, de fapt, anularea frontierelor cu statele vecine ºi, prin aceasta, dispersarea suveranitãþii ºi integritãþii teritoriale ale acestora prin crearea pe teritoriul lor, aºa cum spuneam, a unei Ungarii Mici, preludii ale unei Ungarii Mari, ce se inoculeazã tenace ºi cu grijã prin educaþia familialã, religioasã ºi ºcolarã a fiecãrui maghiar.

Este deosebit de semnificativ faptul cã miniºtrii de externe sau alþi înalþi demnitari maghiari, în diverse luãri de poziþie, referindu-se la atitudinea Ungariei faþã de România, ºi-au exprimat pretenþia absurdã cã pentru îmbunãtãþirea relaþiilor româno-maghiare România trebuie sã-ºi înscrie în propria Constituþie prevederea cã este un stat multinaþional, o idee absurdã atâta timp cât ponderea minoritãþilor în ansamblul populaþiei statului nostru este în jur de 10%. Ne-am obiºnuit cu acuzele prin care se aratã cã minoritatea maghiarã din România nu are drepturi, în acest sens publicându-se în Ungaria anual sute de cãrþi, studii sau articole. Ne-am obiºnuit cu ideea cã Ungaria cheltuie anual sute de milioane de dolari pentru propagandã antiromâneascã. Ne-am obiºnuit cu organizarea unor manifestãri ºtiinþifice, de cãtre foruri particulare sau oficiale, la care se vehiculeazã teze ºi idei revizioniste sub masca iredentismului faþã de conaþionalii minoritari trãitori în þãrile vecine. Ne-am obiºnuit cu organizarea de fundaþii ºi centre culturale etc., finanþate direct de statul maghiar sau prin intermediari din diaspora maghiarã, care desfãºoarã de fapt activitãþi directe de propagandã revizionistã ºi iredentistã. Ne-am obiºnuit chiar cu amestecul grosolan în treburile interne ale României. Dar vine o vreme când te întrebi: pânã când se vor permite toate acestea?