Gabriel Þepelea

## Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor,

În paralel cu acþiunea de globalizare ºi poate chiar ca o reacþie la uniformizarea inerentã, se observã, în societãþile contemporane, un interes deosebit pentru pãstrarea moºtenirii a ceea ce este specific fiecãrei etnii ºi naþiuni. De ce?

Un mare sociolog român, Dimitrie Gusti, spunea: ”Naþiunile nu pot fi reduse la colectivitãþile de oameni care le compun la un moment dat. Morþii se asociazã cu cei vii ºi uneori poruncile veacurilor trecute se impun cu desãvârºire epocilor actuale. Trecutul istoric nu mai este un factor din afarã, care înrâureºte într-un chip sau altul viaþa naþiunilor, ci este parte integrantã, este naþiunea însãºi, în mers pe drumul realizãrii de sine, ca destin ºi misiuneÒ.

Privitã din acest unghi, ”Sociologia modernã trebuie sã aibã în vedere ºi trecutul istoric, întregul lanþ de înaintaºi, cu faptele lor, cu gândurile lor, cu comorile lor de simþire, faþã de care generaþia actualã apare ca o simplã verigã de legãturã cu viaþa ºi activitatea urmaºilorÒ.

Monumentele istorice nu constituie doar o verigã, ci o mãrturie ºi de multe ori un simbol ºi un îndemn.

Care este situaþia monumentelor istorice a prezentat-o domnul ministru, nu mai insist.

Câteva precizãri ºi câteva consideraþii asupra legii. Legea prevede, aºa cum s-a spus, clasificarea monumentelor pe categorii: monumente istorice de importanþã naþionalã Ð circa 20%; de importanþã localã Ð circa 80%.

Eu mi-am permis sã mai adaug ceva: printre monumentele istorice româneºti, existã monumente de interes internaþional, care, în unele cazuri, primesc ºi un sprijin din partea forurilor europene, cum ar fi, de exemplu: mânãstirile din Moldova, Sibiul ºi cetãþile sãseºti, monumentele de mare interes arheologic din Dobrogea ºi, nu ºtiu dacã cetãþile dacice intrã în vederile celor de peste hotare, în orice caz, sunt ºi trebuie sã fie monumente de interes internaþional.

Actualul proiect al Legii protejãrii monumentelor istorice este un element esenþial al construcþiei juridice ºi instituþionale din domeniul culturii, prevãzut în programul de guvernare ºi înscris pe lista solicitãrilor Uniunii Europene, în vederea aderãrii þãrii noastre.

Pentru ca aceste monumente sã fie puse sub o realã protecþie, este nevoie de mecanisme administrative ºi financiare suple, mecanisme moderne, mecanisme eficiente.

Toate aceste mecanisme fac obiectul prezentului proiect de lege, care reprezintã, pe de o parte, însumarea mãsurilor legislative precedente, care urmãreau sã substituie absenþa unei legi speciale, precum ºi acumulãrile teoretice ale specialiºtilor din domenii, pe de altã parte, constituie sinteza ºi adaptarea la specificul þãrii noastre a legislaþiei din domeniu din þãrile europene ºi a convenþiilor internaþionale ratificate pânã în prezent de Parlamentul României.

Este important de subliniat cã proiectul Legii protejãrii monumentelor istorice acordã importanþa cuvenitã relaþiilor dintre stat ºi proprietarii monumentelor, stabilind responsabilitãþi echilibrate ºi, totodatã, facilitãþi condiþionate pentru proprietarii monumentelor (case, monumente istorice).