Constantin ªerban Rãdulescu-Zoner

Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor,

În primul rând, mulþumesc cã, în sfârºit, dupã 3 ani de zile de la depunerea acestei iniþiative legislative, dupã ce a zãcut prin diverse sertare, a ajuns, cãtre sfârºitul legislaturii, sã fie discutatã.

Principiul de la care a pornit aceastã iniþiativã legislativã a noastrã este dreptul cetãþeanului la informaþie, prevãzut în Constituþie. Ca atare, ºi dreptul cetãþeanului de a-ºi cunoaºte trecutul, de a-ºi cunoaºte trecutul adevãrat, deci de a avea acces la documente de arhivã din ultimii 50 de ani, cã aceasta este de fapt esenþa acestei legi, încât cercetãtorii, specialiºtii, presa sã facã cunoscut opiniei publice care a fost adevãrata istorie, începând de la 23 August sau chiar înainte de 23 August, cã au fost ºi acolo probleme controversate.

Legea, aºa cum este ea, are, din nou, o seamã de restricþii care, de fapt, împiedicã dreptul la informare ºi de cunoaºtere a trecutului. Vã dau un exemplu: pragul, într-adevãr, este stabilit conform normelor internaþionale Ð 30 de ani. Existã o anexã, anexa nr. 6, pe care vã rog sã o urmãriþi cu atenþie, ºi iarãºi începe secretomania ºi ceea ce am discutat noi azi de dimineaþã atâta de înflãcãrat. Eu vedeþi cã acum sunt foarte liniºtit.

Vã dau un exemplu. Deci, fac excepþie, pragul este mult mai mare, documente care afecteazã siguranþa naþionalã a statului se dau în cercetare, conform legii actuale, dupã 100 de ani.

Prin urmare, eu, dacã aº respecta aceastã lege, inclusiv Arhivele Statului, dar nici ei nu au respectat-o, cã ne-au dat ºi nouã documente de la începutul secolului al XX-lea, dar dupã lege nu ar fi trebuit sã dea, nu? Apoi, care secrete, în urmã cu 50 de ani, sunt secrete care afectezã siguranþa naþionalã? Secretele statului comunist! Un exemplu: ºedinþele Biroului Politic din timpul Anei Pauker, din timpul lui Gheorghiu-Dej, diverse; unele au mai rãsuflat, ce au mai apãrut, sau politica externã, 75 de ani, aºa prevede, noi am mai redus, nu cu... n-am venit cu exagerãri, dimpotrivã. Ca sã fie, mã rog, acceptabil pentru toatã lumea, am mai dat ºi de la noi ºi am ajuns la o înþelegere. Comisia pentru culturã a avizat favorabil, a avut un aviz, comisia care a fost sesizatã în fond, respectiv Comisia pentru apãrare, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã a venit cu unele modificãri ca sã treacã, în sfârºit, aceastã lege.

Noi, în principiu, acceptãm, mergem pe varianta comisiei, cãreia îi mulþumesc, ºi avizul Guvernului este favorabil, inclusiv avizul Consiliului Legislativ, eu le am pe toate, poate le aveþi ºi dumneavoastrã dacã v-aþi aplecat atenþia asupra acestei iniþiative legislative.

Prin urmare, mai mult nu am ce sã vã spun decât cã este fãcutã pentru ca actuala generaþie sã-ºi poatã cunoaºte trecutul apropiat, aºa cum prevede legea. ªi mã scuzaþi cã mai adaug ceva, fac ºi eu cum s-a fãcut cu legea mult discutatã, exact la fel fac. Arhivele sunt foarte obiective, au venit, într-adevãr, cu o documentaþie destul de completã. ªtiþi dupã câþi ani se dau în cercetare documentele care afecteazã siguranþa naþionalã, în Belgia? În Belgia! Cred cã nu trebuie sã mai spun de ce am spus Belgia. 20! Noi n-am venit cu asemenea termene, mai ales cã 20 este chiar sub pragul de 30, ci, o sã discutãm pe text, noi suntem concilianþi. Mulþumesc Comisiei pentru apãrare cã, în sfârºit, în momentul când am trecut la discuþie problema s-a rezolvat, ºi eu cred cã într-un sfert de orã ºi în plen putem sã tranºãm aceastã problemã, încât, cu ajutorul lui Dumnezeu, poate mai ajunge ºi prin Senat ºi o mai ºi trece Senatul.