ªtefan Cazimir

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor miniºtri,

Dragi prieteni ºi stimaþi adversari,

Mã adresez dumneavoastrã în acest mod neobiºnuit spre a sublinia douã lucruri: disponibilitatea la dialog a partidului din care fac parte ºi obligativitatea absolutã a stimei faþã de adversar. Între altele, pentru faptul cã un adversar inteligent rãmâne întotdeauna preferabil unui partizan placid ºi mediocru. Acesta din urmã te plictiseºte ºi te adoarme, în timp ce primul te þine treaz.

Spre sfârºitul acestei sãptãmâni, sâmbãtã, 26 mai, se vor împlini 6 luni de la alegeri. Intervalul mi se pare prea scurt pentru ca iniþiatorii moþiunii sã fi ieºit din convalescenþã. Nu e prudent sã ne supunem organismul unor eforturi care îi pot dãuna ºi nu este bine sã ne asumãm sarcini peste puterile noastre. Personal, am totuºi încredere în capacitatea de revigorare a celor douã formaþiuni ºi în fortificarea prezenþei lor pe scena politicã a þãrii. Formulând aceste speranþe, mã las cãlãuzit de interesele noastre majore ºi permanente, ºi în primul rând de ideea cã un guvern nu poate fi puternic dacã nu dispune de o opoziþie puternicã. Cred cã în timpul actualei legislaturi iniþiatorii moþiunii pot dobândi progrese semnificative ºi cã, în anii 2004-2008, vor deveni o opoziþie redutabilã.

A atribui semnatarilor moþiunii toate eºecurile lui Victor Ciorbea ºi Radu Vasile ar fi, desigur, nedrept. A-i exonera de orice rãspundere ar fi însã imposibil. Amintirea anilor Õ96-2000 nu se va ºterge prea uºor, între altele pentru cã a lãsat urme sensibile chiar în istoria limbii române. În anii Ô96-2000, un termen inocent ºi tehnic, termenul ”algoritmÒ, a intrat în vocabularul cotidian al românilor, cãpãtând conotaþii de o mare diversitate: ezitare, tergiversare, ineficienþã, tensiune, conflict, disoluþie, calamitate, dezastru. În anii Õ96Ñ2000, o cifrã ca oricare alta, nevinovatã ºi banalã, ”15.000Ò, a dobândit sensurile pe care le ºtim, intrând în folclor alãturi de expresii ca: la paºtele cailor, la sfântul aºteaptã, la calendele greceºti etc.

În anii Õ96-2000, potrivit angajamentului solemn din noiembrie, poporul român nu mai trebuia supus sacrificiilor. ”Dacã vor mai fi necesare sacrificii Ð a declarat preºedintele Constantinescu din istoricul sãu balcon Ð, atunci ele vor trebui suportate în primul rând de cei de sus.Ò Acest angajament a fost respectat cu stricteþe de cãtre guvernele din cei 4 ani: ele ºi-au sacrificat sistematic promisiunile.

ªi iatã-ne astãzi, 23 mai 2001, dezbãtând moþiunea simplã a Grupurilor parlamentare P.N.L. ºi P.D. pe tema politicii economice a Guvernului. Nu îmi permit sã dau lecþii iniþiatorilor moþiunii, ci prefer s-o ascult ºi s-o asimilez pe a lor. Reþin deci, cu atenþie ºi interes, observaþiile referitoare la importanþa privatizãrii. Ascult cu luare-aminte opiniile privind sprijinirea întreprinderilor mici ºi mijlocii. Mã intereseazã în egalã mãsurã consideraþiile privind eliminarea birocraþiei, întãrirea disciplinei financiare, controlul mai eficient al fondurilor publice. Convins de justeþea soluþiilor preconizate, mã întreb un singur lucru: de ce punerea lor în practicã n-a început cu vreo 4 ani mai devreme?