Daniel Ionescu

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor parlamentari, Stimaþi invitaþi,

Partidul România Mare a manifestat ºi manifestã necondiþionat un respect deosebit pentru contribuabili, indiferent de sorgintea lor, în fapt, singura sursã pe care bugetele þãrii se pot alimenta, fãrã a bate la porþi strãine, ºi din care se poate asigura dezvoltarea utilitãþilor publice, în consens cu interesele þãrii.

Puterea a descãlecat astãzi în faþa Parlamentului cu proiectul de Lege privind impozitul pe profit, un proiect de sorginte F.M.I., care, cu sprijinul nemijlocit al U.D.M.R., a

trecut ca prin brânzã prin comisii, majoritatea amendamentelor de fond fiind respinse.

Nu mai este de mult o surprizã cã actuala putere derogã flagrant de la promisiunea electoralã cu care în anul 2000 a câºtigat alegerile. Astãzi avem totuºi o premierã: sunt retrase facilitãþile fiscale acordate I.M.M.-urilor ºi pentru investiþiile directe, cu impact semnificativ, introduse chiar de Guvernul aflat la putere.

Motivaþia invocatã nu are nici o legãturã cu nevoia de dezvoltare economicã a þãrii. Ea reflectã o doleanþã mai veche a F.M.I., ºi anume aºezarea la baza finanþelor publice a principiului neutralitãþii. În teorie, avem de a face cu un principiu liberal; în practicã, cu un ”cal troianÒ pe care Fondul Monetar Internaþional a reuºit sã-l introducã în derularea fluxurilor financiare ºi prin care fluxurile din economia realã vor fi restructurate, cel puþin parþial. De ce?

Cum proiectul legii nu genereazã un proces de diminuare a fiscalizãrii profitului, ci o reaºezare a bazei legale pentru extracþia unei bune pãrþi din resursele aflate la dispoziþia agenþilor economici, în vederea alimentãrii bugetelor administrate de Guvern, proiectul legii reprezintã în fapt un demers de redimensionare pe criterii paraeconomice a resurselor de dezvoltare ce se constituie la nivelul agenþilor economici din profit.

Cu alte cuvinte, deciziei economice i se opune de aceastã datã o decizie politicã. Aceastã decizie politicã nu este ºi nu poate fi în concordanþã cu interesele de dezvoltare economicã ale þãrii, pentru cã facilitãþile fiscale retrase se adreseazã în special segmentelor din economia realã, care, vrem, nu vrem, au un caracter special.

Sã enumerãm câteva dintre acestea: I.M.M.-urile aflate în plinã structurare, ca segment-suport al dezvoltãrii economico-sociale; investiþiile directe cu impact semnificativ, în fapt ”incubatoare de centre de profitÒ în zonele defavorizate; facilitãþile din sfera comerþului exterior, prin care ex-premierul Vãcãroiu, actualul preºedinte al Senatului, îndrãznise în 1997 sã punã pe picior de egalitate capitalul autohton cu cel strãin. Sunt suficiente, cred, aceste câteva exemple pentru a realiza cã aceastã decizie politicã atacã, fie ºi parþial, fiinþa dezvoltãrii economiei naþionale.

Dacã Partidul România Mare ar fi altceva decât este, ar trebui sã se bucure de faptul cã promovarea acestei legi va eroda semnificativ încrederea electoratului în P.S.D. Ea va fi cu siguranþã sancþionatã aspru de electorat. Nu ne bucurãm, ba, din contrã, suntem realmente îngrijoraþi, pentru cã în fapt termenii în care se abordeazã dezvoltarea economiei naþionale traverseazã de la social-economic la politic. Decizia paraeconomicã începe sã devinã monopol guvernamental în orientarea dezvoltãrii social-economice a þãrii.