Ion Vela

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Cazul Reºiþa Ñ un precedent periculos. Pentru regretabile bâlbe la nivel guvernamental, acum muncitorii de la Combinatul Siderurgic Reºiþa aºteaptã cu sufletul la gurã rezultatul unei inedite negocieri privind soarta uneia din cele mai importante societãþi din domeniul metalurgiei.

Este, dacã vreþi, o premierã în care privatizarea unui combinat de calibrul celui de la Reºiþa se discutã folosind un termen din domeniul sportiv, ”în deplasare pe terenul clientuluiÒ. Surprinzãtoare mi se pare decizia Executivului de la Bucureºti de a trimite o comisie de negociatori la Washington pentru a discuta un contract care, acum, analizând datele bilanþului contabil, dar ºi ale nivelului producþiei, pare a fi mort din faºã. De ce spunem acest lucru? A.P.A.P.S. are date clare. Nici o clauzã contractualã nu a fost îndeplinitã. Termenul de 15 septembrie 2000 de achitare a datoriei de 34,94 milioane de dolari cãtre consorþiile bancare creditoare a fost depãºit. La fel, termenul scadent de 31 decembrie 2000 privind investiþia de 5 milioane dolari a ieºit din valabilitate. Despre investiþia de 21,4 milioane dolari, din care 10 milioane dolari reprezentau capital de lucru, nu mai este nimic de discutat. În plus, aºa cum reiese dintr-un document oficial transmis pe cãi diplomatice, reprezentanþii Noble Ventures aveau obligaþia ca în termen de 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Hotãrârii nr. 490/2001 privind reeºalonarea datoriilor bugetare sã efectueze o platã suplimentarã de 2 milioane dolari. Nici aceastã obligaþie nu a fost respectatã. Stare de fapt care a generat aplicarea unor penalitãþi de 0,1% pe zi, stabilite, de altfel, prin contract.

În aceste condiþii, oare, ce ar mai fi de negociat?! Contractul reprezintã actul de voinþã al pãrþilor. O abordare diferitã a cazului Reºiþa faþã de cel de la Oltchim Râmnicu-Vâlcea reprezintã dovada cã în privatizare Guvernul României foloseºte mãsuri diferite? Dacã este aºa, atunci este regretabil. Întrebãri se pot lansa în continuare, din câte ºtiu eu, iar documentele vorbesc de la sine. La sfârºitul lunii august acea mediere mult doritã atât de partea românã, cât ºi de cea americanã urma sã aibã loc la Bucureºti sau Reºiþa. De ce ºeful Executivului a decis sã aibã loc la Washington? Numai cei care ocupã fotoliile de la Palatul Victoria ne pot rãspunde.

P.S.D.-ul, în documentele sale, este un partid socialdemocrat. În aceste condiþii, mã întreb unde este sensibilitatea social-democratã a Guvernului faþã de aceºti muncitori care în noiembrie 2000 s-au îndreptat cãtre urnele de vot, susþinând P.S.D.-ul ca o speranþã a lor, iar astãzi, de luni de zile, stau în stradã pe lapoviþã ºi ninsoare, pe ploaie ºi frig, în arºiþa verii, solicitând de lucru ºi plata restantã.

În prezent, în faþa prefecturii judeþului Caraº-Severin un numãr de peste 100 de greviºti se aflã din nou în greva foamei. Nu de mult, în presã, domnul ministru Muºetescu recunoaºte cã Guvernul nu a respectat contractul de privatizare. Atunci, de ce acuzãm investitorul american pentru situaþia de la Reºiþa, care urmãreºte, în primul rând, profitul, ºi nu Guvernul României care are obligaþia de a urmãri respectarea contractului de privatizare ºi, în acelaºi timp, are responsabilitatea socialã faþã de toþi muncitorii acestei þãri?