Ionel Aichimoaie

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Cred cã ar fi fost mult mai interesantã declaraþia domnului Apostolache dacã fãcea referire la acuzele care se aduc unor lideri ai P.D.S.R. ºi nu ai altui partid. Dar cred cã replica la aceastã declaraþie nu este cazul sã o dãm acum. Ea va veniÉ ºi nici nu meritãÉ da.

Vedeþi? E ca un fãcut. Eu vreau sã prezint o declaraþie care se referã tot la guvernarea Roman. Se împlinesc azi 10 ani de când Guvernul României, desemnat în urma primelor alegeri libere din România postdecembristã, a prezentat declaraþia-program în faþa celor douã Camere ale Parlamentului.

Departe de noi gândul festivist, dar credem cã nu trebuie uitat acest eveniment care a marcat reinstaurarea instituþiilor democratice în România. În acel 1990 tulbure, cu atâtea frãmântãri sociale, lupte politice, dezorientãri ºi neclaritãþi, declaþia-program prezentatã în faþa

Parlamentului de cãtre prim-ministrul de atunci a avut marele merit de a fi rãspuns interesului general ºi de a întruni în acele timpuri ale contestãrii consensul tuturor formaþiunilor politice.

Nu este întâmplãtor cã acel program a obþinut votul unanim al parlamentarilor. Consensul obþinut de programul Guvernului Roman îºi are sorgintea în substanþa acestui program care, în vremuri de tranziþie, nu poate avea decât un caracter liberal, chiar dacã exprima ideile fundamentale ale majoritãþii desemnate prin vot.

Declaraþia-program din 26 iunie 1990 exprima voinþa de mai bine pusã în serviciul naþiunii de cãtre cei propuºi ca membri ai Guvernului, adoptând drept criterii competenþa, determinarea ºi onestitatea ca factori umani, meniþi sã aplice în practicã mãsurile de trecere la economia de piaþã concurenþialã printr-o reformã accentuatã ºi acceleratã, considerându-se cã soluþiile unei ajustãri parþiale ºi operaþiuni estetice ale vechiulul eºafodaj nu fac decât sã adânceascã criza.

Aici trebuie cãutatã explicaþia consensului politic obþinut de Guvernul Roman în exprimarea voinþei generale de trecere a României la economia de piaþã, la instaurarea ºi dezvoltarea tuturor instituþiilor democratice, ca instrumente menite sã aºeze þara noastrã acolo unde îi era locul dintotdeauna Ð în Europa civilizatã ºi liberã.

Pornind de la adevãrul cã reforma economiei româneºti nu poate fi un proces haotic, Guvernul Roman îºi asuma atunci, conºtient, o sarcinã deosebit de grea, care, aºa cum aprecia distinsul nostru coleg, domnul Dan Lãzãrescu, ar putea fi trecutã printre cele 12 munci ale lui Hercule, motiv pentru care ura membrilor Guvernului: ”munca spornicã, inteligentã ºi conºtiinþa cã sunteþi niºte vedete ale unui proces de remodernizare inteligentã a României ºi cã ochii opiniei publice româneºti ºi europene sunt în permanenþã þintiþi asupra dumneavoastrãÒ.

Desigur, astãzi, dupã 10 ani de experienþã, se pot face multe comentarii asupra vremurilor trãite atunci, pot fi lãudaþi sau criticaþi unii sau alþii, dar cred cã sunt în asentimentul dumneavoastrã când afirm cã Declaraþia-program din 26 iunie 1990 rãspundea în totalitate, printr-o gândire modernã ºi revoluþionarã, nevoilor României, dând soluþii acelor vremuri tensionate din istoria noastrã ºi rãmâne ca un document de mare însemnãtate pentru evoluþia europeanã.