Maria Petre

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor senatori,

Declaraþia mea este bazatã pe faptul cã întreprinzãtorii adevãraþi ale cãror firme ºi-au plãtit ºi îºi plãtesc corect

obligaþiile faþã de proprii angajaþi, cât ºi faþã de toate categoriile de buget se plâng din ce în ce mai des de faptul cã actuala politicã fiscalã îi descurajeazã. Este bazatã, de asemenea, pe faptul cã în acelaºi timp câteva zeci de mii de îmbogãþiþi ai tranziþiei afiºeazã o opulenþã stridentã ºi un consum de lux frivol în peisajul sãrãciei generalizate ºi în ochii a milioane de foºti membri C.A.P. care primesc azi pensii umilitoare pentru cã bugetul pe care l-au alimentat muncind din greu zeci de ani, nu a avut ºi nu are bani pentru ei.

Pentru prima categorie pe care am menþionat-o, a întreprinzãtorilor adevãraþi supuºi acestei presiuni descurajante, am efectuat o analizã simplã, plecând de la premisa cã ei trebuie sã asigure, spre exemplu, unui angajat salariul mediu brut actual pe economie.

Potrivit datelor statistice oficiale, salariul mediu brut pe economie, în luna aprilie a acestui an fiscal, a fost de 4.321.748 lei, iar salariul net echivalent acestuia, de 3.025.138 lei.

Am calculat pe aceastã bazã toate contribuþiile pe care angajatorul corect le plãteºte bugetului consolidat pentru a asigura salariul net menþionat mai sus ºi rezultatul este, în mod real, descurajant.

Costul final al acestui salariu net este de 6.097.121 lei. Mai simplu spus, pentru a putea plãti angajatului sãu 3.025.000 lei, angajatorul plãteºte în plus suma de 3.072.000 lei.

Dacã adãugãm la aceasta restul obligaþiilor fiscale de natura impozitului pe profit, T.V.A. ºi altele, vedem clar o singurã concluzie: în acest moment, în România, munca este supraimpozitatã ºi acest fapt stã în miezul unei nedreptãþi sociale grave, adãugându-se altor cauze în subminarea pieþei interne de consum, de producþie a forþei de muncã.

Pe de altã parte, instrumentele de naturã fiscalã aflate la dispoziþia Guvernului nu au fost folosite întotdeauna corect din punct de vedere economic. Sute agenþi economici au beneficiat de scutiri sau reeºalonãri ale datoriilor cãtre buget numai pe baza unor criterii subiective ºi îndoielnice.

Mii de miliarde de lei care a fi trebuit sã finanþeze proiecte ºi programe guvernamentale de reformã ºi de dezvoltare au rãmas în conturi prietenoase ºi confidenþiale, deschise prin paradisuri fiscale.

Politica de redistribuire a veniturilor nu este nici ea mai echitabilã dacã avem în vedere, spre exemplu, nivelul umilitor de scãzut al pensiilor agricultorilor de care am vorbit deja, ºi nu numai.

Noi credem cã întregul ansamblu de legi care genereazã aceste consecinþe trebuie urgent revizuit pentru ca imperativele echilibrului social sã fie respectate atât în politica de impozitare, cât ºi în politica de redistribuire.