Alexandru Ioan Mortun

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Din ce în ce mai des, mai ferm, omul de pe stradã, înºelat în aºteptãri, a ajuns sã punã sub semnul întrebãrii

valorile democraþiei în România. Deja 67% dintre români considerã cã sistemul comunist a fost bun, în fond.

La acest periculos fenomen, cea mai importantã contribuþie ºi-o aduc, din pãcate, unii politicieni, deprimanta lor succesiune de certuri ºi, nu în ultimul rând, politicianismul, care este profund steril atâta timp cât un vizibil progres economic în planul fiecãruia nu s-a produs.

În plus, clasa politicã, de prestaþia cãreia depinde, în fapt, salvarea þãrii, este perceputã ca ruptã de interesele imediate ale populaþiei pe care o reprezintã, deplin incapabilã sã-ºi depãºeascã interesele personale sau de partid pentru interesul naþional.

Lipsa de interes care întâmpinã orice eveniment politic dovedeºte cã nimeni nu mai crede astãzi în vorbe ºi discursuri. În acest moment, trãim cu toþii în România falimentul unui anumit mod de a face politicã, politica vorbelor ºi a promisiunilor fãrã acoperire.

## Doamnelor ºi domnilor,

Recent, un sondaj de opinie evidenþia faptul cã 70% dintre români, în opoziþie cu doar 8%, doresc o rapidã ºi fundamentalã schimbare a Legii electorale, a clasei politice, prin alegerea parlamentarilor prin candidaturã uninominalã. Cetãþenii României au pornit de la premisa cã nu democraþia în sine este de vinã pentru starea de crizã în care ne aflãm, ci incompetenþa unora din politicienii ajunºi la decizie pe baza unui vot pe listã sau datoritã redistribuirii votului.

Împãrtãºind aceleaºi idealuri, în urmã cu doi ani, atât eu, cât ºi un numãr important de senatori ºi deputaþi, am înaintat comisiilor juridice numeroase proiecte de lege care, într-o formã sau alta, cereau introducerea de urgenþã a candidaturii uninominale în alegerea Parlamentului. Cu toþii am fãcut aceste propuneri cu convingerea cã electoratul român doreºte sã voteze oameni în carne ºi oase, ºi nu ficþiuni politice ascunse în spatele unei liste de partid. Am fãcut-o cu speranþa cã viitorul parlamentar îºi va muta responsabilitatea votului ºi chiar prezenþa la acesta de la o ierarhie de partid cãtre cetãþenii pe care-i reprezintã. Am fãcut-o cu dorinþa de a oferi electoratului posibilitatea de a vota omul care face partidul în România, ºi nu invers.

Nu în ultimul rând, am dorit sã responsabilizãm viitorul parlamentar, astfel încât el, printr-o prestaþie exemplarã, sã înlãture inerþia sclerozant istericã care dominã politica actualã.

Din pãcate pentru prestigiul Parlamentului, formula sã votãm, în primul rând, omul a primit o loviturã chiar în Comisiile juridice ale celor douã Camere care, cu o majoritate zdrobitoare, s-au fãcut exponentele altor interese. Un astfel de gest este, din punctul meu de vedere, de o gravitate fãrã seamãn, cu atât mai mult cu cât, cel puþin în declaraþii, motivaþia respingerii ar fi: poporul român nu este pregãtit pentru un astfel de sistem de vot. Nu cred cã tocmai clasa politicã actualã a României este cea chematã sã acorde calificative de inteligenþã, de cunoºtinþe politice poporului român, care a ºtiut în decursul istoriei sale sã aleagã întotdeauna calea cea mai bunã pentru el ºi urmaºii lui.