Nistor Bãdiceanu

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor senatori,

În calitate de membru al unui partid care a depus eforturi pentru unificarea þãrii, pentru crearea României Mari, mã simt dator sã þin ºi eu o cuvântare, un lucru destul de greu dupã ce atâþi distinºi colegi ºi-au spus punctele de vedere, uºurându-mi în parte sarcini sau îngreunându-mi-o, pe de altã parte, luându-mi din ideile pe care vroiam sã le spun.

Înainte de 1918 aceste meleaguri care formeazã România au avut norocul sã aibã un mãnunchi de oameni politici pe care, din pãcate, astãzi nu îi avem.

Ei aveau un ideal. Au ºtiut sã lupte pentru acel ideal, iar 1 Decembrie 1918 a fost împlinirea lui.

Din pãcate, dupã acel moment clasa politicã, beneficiara acestei Uniri, nu s-a dovedit la înãlþimea fãuritorilor României Mari. Au urmat disensiunile, certurile ºi toate celelalte care au dus în 1938 la dizolvarea partidelor ºi întronarea, dacã vreþi, a dictaturii regale, a partidului unic Frontul Renaºterii Naþionale. Deci, iatã cã, a apãrut Frontul care se va dezvolta pe parcurs.

Ce s-a întâmplat ºi ce s-ar fi putut întâmpla dacã atunci, în 1938, ar fi venit la putere Goga ºi Cuza?! hai sã punem o ipotezã de lucru!

Am fi avut un tratat economic ºi de alianþã, dacã vreþi, cu Germania lui Hitler, care ne-ar fi pus în postura ca atunci când a avut loc Tratatul RibenttropÐ Molotov sã nu fie puse în discuþie fruntariile þãrii noastre, pentru cã am fi fost aliaþi ai Germaniei, aliaþi care am devenit exact dupã ce am ajuns la prãbuºirea teritorialã a României.

Iatã cã noi am intrat în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial cu graniþele negarantate de nici una dintre puteri.

O politicã mai deficitarã nici cã se putea închipui! În România, clasa politicã nu s-a ridicat la înãlþimea evenimentelor care au bulversat Europa.

Ce s-ar fi întâmplat dacã noi am fi fost într-o neutralitate în genul celei a Turciei cu Germania?! Sigur, am fi rãmas de cealaltã parte a Cortinei de Fier, am fi astãzi la înãlþimea altor þãri, a Belgiei, a Olandei ºi aºa mai departe, nu ne-am confrunta cu sãrãcia cu care ne confruntãm.

E o ipotezã. Ar fi bine ca istoricii sã se gândeascã ºi la asta.

Iatã cã am avut un nou noroc: valul care a înlãturat puterea comunistã ºi care s-a concretizat ºi la noi în decembrie 1989 ne-a dat posibilitatea sã ne exprimãm din nou liber.

Din pãcate nici clasa politicã contemporanã nu se ridicã la nivelul celei din 1918.

Vorbea un antevorbitor aici despre Alba Iulia, de anul trecut. Eu îmi aduc aminte de întrunirea de la Alba Iulia de acum zece ani, când Corneliu Coposu a fost împiedicat sã-ºi þinã discursul...