Gheorghe Dumitraºcu

Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

În lumea asta se petrec lucruri hilare, cinice ºi nu se petrec lucruri normale. De pildã, hilarã ºi cinicã ar fi ideea prezentãrii miercuri Ñ am înþeles Ñ a raportului de guvernare a ceea ce s-a întâmplat, a acelora care, între 1996Ñ2000, au condus þara aceasta. Recunosc cã

este destulã hilaritate ºi destul cinism într-un asemenea raport. Dar între lucrurile foarte serioase care nu ºi-au gãsit loc în zece ani de zile, în zece ani ºi jumãtate de când sunt în aceastã instituþie, este depunerea jurãmântului de parlamentar.

Doamnelor ºi domnilor,

Instituþia jurãmântului existã în Spania, în Marea Britanie, în Canada Ñ desigur, acestea nu sunt europene Ñ, Belgia, Elveþia ºi aºa mai departe. Existã depunerea jurãmântului. Noi am spus, cetãþeni, ºi eu am spus, de la acest strung la care lucrez, am spus, de mai mulþi ani, cã noi acþionãm în ilegalitate, ca parlamentari. Iatã ce spun belgienii: ”Senatorii declaraþi aleºi, care nu au depus jurmãmântul de credinþã, nu pot lua parte nici la deliberãri, nici la votãri, în afarã de cele referitoare la validarea legilor ºi verificarea mandatelorÒ. Atât. Fiecare parlamentar, înainte de intrarea în funcþie, este obligat sã depunã jurãmântul în ºedinþa plenarã ºi publicã.

Am propus, la discutarea Constituþiei, alãturi de Ioan Alexandru Ñ fie-i þãrâna uºoarã, acolo unde este! Ñ, un mare român, fãrã îndoialã, deºi se afla pe o poziþie politicã cu totul alta decât mine, ne-am bãtut amândoi pe ideea de a depune jurãmântul, de a depune jurãmântul nu doar de cãtre niºte instituþii. Adicã depun jurãmânt pe Constituþie ºi pe Biblie consiliile de administraþie ale Societãþii de Radio ºi de Televiziune, iar Parlamentul, nu! De ce? Întrebarea cere urmãtorul rãspuns: pentru cã atât celor care au guvernat pânã în 1996 ºi cãrora le era teamã de un partid etnic, cât ºi celor care au guvernat dupã 1996 ºi cãrora le bâþâie ”genunchii inimiiÒ ºi ”genunchii sufletuluiÒ de teama cã acest partid etnic ar putea sã nu voteze nici pe Constituþie, sã nu jure nici pe Constituþie, nici pe Biblie, iar tare mã tem cã cei care vor veni dupã 2000 vor avea aceeaºi atitudine ultraconciliantã. ªi eu sunt de pãrere cã este bine sã avem o atitudine pozitivã, de discriminare pozitivã, dar nu într-atât încât sã fie jignitoare pentru majoritatea acestui popor care este neamul românesc.

Eu consider Parlamentul ca fiind, în acest moment ºi pânã acum, nelegitim, atâta vreme cât nu depune jurãmânt de credinþã cãtre þarã, pe Biblie ºi pe Constituþie. Pe Constituþie! Iatã o formulã interesantã în Spania. Senatorii se apropie succesiv de scaunul preºedintelui de ºedinþã ºi rãspund la întrebarea: ”Juri sau promiþi sã respecþi Constituþia?Ò ”Da, jur!Ò sau ”Da, promit!Ò

Eeee! Ce credeþi dumneavoastrã, cã aceia care au votat împotriva Constituþiei vor jura pe Constituþie? Sau vor promite cã vor respecta Constituþia? Ce credeþi dumneavoastrã? Acest grup care îºi urmeazã, acest grup care îºi zice partid sau care nu este partid, care îºi urmeazã fidel programul sãu nu antiromânesc, ci nonromânesc, ºi pe care îl respectã atât cei care guverneazã pânã azi ºi îl vor respecta, pentru cã dateazã mai demult, acest grup a introdus teama în rândurile celor de la putere cã nu vor putea fi europeni dacã nu le vor face toate mendrele.