Nicolae Paul Anton Pãcuraru

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Intervenþia mea de astãzi are ca temã un subiect încã de mare actualitate Ñ ”Raportul de þarãÒ prezentat la Bruxelles pe 13 noiembrie anul acesta.

Întâmplarea a fãcut ca, în acea zi, sã fiu la Bruxelles, participând la o reuniune a senatelor europene ºi regretul imediat pe care l-am avut, din audierea, seara, a posturilor de televiziune europene, dupã prezentarea raportului, inclusiv a declaraþiei domnului Verheugen, a fost cã existã doar douã þãri în Europa care sunt departe de a întruni condiþiile de aderare Ñ este vorba de România ºi de Bulgaria, ºi asta a fost citat de toate televiziunile europene Ñ, exceptând Turcia care nu a început încã negocierile de aderare.

Sigur cã de la aceastã informaþie lapidarã apãrutã pe televiziunile occidentale, care are însã impactul ei la nivelul opiniei publice europene, la analiza tehnicã pe care noi trebuie s-o facem distanþa este mare. Noi va trebui, într-adevãr, sã vedem cum trebuie privit acest raport ºi care sunt misiunile care revin tuturor partidelor parlamentare pentru ca misiunea de aderare, pe care o împãrtãºesc toate partidele parlamentare, sã fie mai uºor dusã la capãt.

Este cunoscut faptul cã, din 1998, Comisia Europeanã întocmeºte un set de documente privind situaþia negocierilor de aderare cu fiecare þarã candidatã. Existã acest raport de evaluare, primul, pe care l-am comentat, care se întocmeºte prin discuþiile pe care comisarii europeni le au, pe fiecare capitol în parte, cu Guvernul ºi cu instituþiile abilitate, ºi existã un al doilea document intitulat ”Parteneriatul de aderareÒ. Acest document nu se negociazã. El reprezintã un fel de sintezã a raportului ºi se înmâneazã direct guvernelor pentru îndeplinire.

Raportul sigur cã permite o dublã lecturã. Dacã eºti domnul Adrian Nãstase, doamna Puwak sau domnul Puºcas, ai o coloanã de progrese ºi vorbeºti doar despre ea. Dacã eºti o persoanã care eºti cumva mai avizatã ºi la curent cu lucrurile care se întâmplã în þarã, poþi sã vorbeºti doar despre coloana de recomandãri ºi Ñ har Domnului! Ñ sunt suficiente recomandãri, dintre care unele privesc chiar Parlamentul, pentru cã la criterii

politice, deci la acelea care ar fi, la prima vedere, cel mai uºor de îndeplinit, constatãm cã existã mari neajunsuri, dintre care una din recomandãri ne priveºte direct. Textual, citez: ”Parlamentul este încã departe de a-ºi îndeplini funcþia sa esenþialã de legiferareÒ. Asta înseamnã cã Guvernul pãstreazã, în continuare, prin instrumentul ordonanþelor de urgenþã, citate ºi de Comisia Europeanã, drept un instrument nu întotdeauna clar ºi suficient de confuz, pãstreazã monopolul legislativ în România.

Cu siguranþã cã aceastã problemã ne priveºte ºi va trebui sã gãsim cãile Ñ ºi cred cã este o problemã care priveºte ºi partidul de guvernãmânt ºi, în egalã mãsurã, partidele de opoziþie Ñ prin care acest monopol sã înceteze ºi Parlamentul sã-ºi reintre în drepturi.