Costel Gheorghiu

Domnule preºedinte, doamnelor ºi domnilor senatori, Mulþumindu-vã pentru înþelegere, vã rog sã îmi permiteþi ca astãzi, 9 mai 2000, sã vã aduc în memorie, fãrã multe cuvinte, unul din marile momente ale istoriei noastre naþionale.

Cu 123 de ani în urmã, în Parlamentul României, Mihail Kogãlniceanu rostea aceste cuvinte, (citez): ”Domnilor deputaþi, nu am cea mai micã îndoialã sau fricã de a declara, în faþa reprezentanþei naþionale, cã noi suntem o naþiune liberã ºi independentãÒ. Aceste rostiri au marcat, împreunã cu loviturile de tun ale bateriilor româneºti de la Dunãre, începutul uneia dintre marile ºi eroicele epopei ale românilor. Fervoarea patrioticã ºi speranþa întregului neam, ce au urmat zilei de 9 mai 1877, s- au mai nãscut, de puþine ori, în deceniile urmãtoare ºi nu s-au nãscut niciodatã, încã, în România ultimilor 10 ani.

Mã întreb, doamnelor ºi domnilor senatori, ce ne lipseºte azi, nouã, pentru a reînvia speranþa ºi fervoarea patrioticã a românilor, loviturile de tun sau, poate, Mihail Kogãlniceanu?

Vã mulþumesc.