Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·20 iunie 2002
Dezbatere proiect de lege · adoptat
Constantin Gãucan
Discurs
## Domnule preºedinte,
## Doamnelor ºi domnilor senatori,
Nemulþumirile populaþiei ºi ale corpului medical nu pleacã numai de la pulverizarea banilor asiguraþilor Ñ ºi despre acest lucru s-a vorbit de nenumãrate ori ºi în Senatul României Ñ dar, aºa cum am arãtat rândul trecut, pleacã ºi de la nemulþumirile faþã de Colegiul Medicilor, care acordã cu foarte mare uºurinþã licenþe de deschidere a cabinetelor, fãrã a le controla calitatea actului medical. Faptul cã numai atunci când ajung la urechile presei mari catastrofe medicale sau mari întâmplãri care denotã lipsa de rãspundere a corpului medical, ºi, în ultima perioadã, asistãm la aceste epidemii declanºate în serie, ceea ce ne duce în zona Bangladesh-ului, cum spun eu, aratã cã ºi din acest punct de vedere Colegiul Medicilor nu îºi îndeplineºte atribuþiile cu care a fost învestit, ºi anume calitatea actului medical, el ocupându-se ºi atribuindu-ºi ºi alte lucruri care nu intrã, de fapt, în competenþele Colegiului Medicilor.
Al treilea fapt care duce la criza sistemului de sãnãtate þine de fapt de formarea cadrelor medicale. Numai cine nu este atent, în ultimii ani, la modul în care se face învãþãmântul medical în þara româneascã nu realizeazã dezastrul viitor care aºteaptã populaþia României în urma scãderii catastrofale a calitãþii pregãtirii studenþilor.
Nu este nevoie sã amintesc cã, pe lângã facultãþile de tradiþie, s-au mai înfiinþat încã 5 facultãþi de stat ºi încã nu ºtiu câte particulare. Opinia publicã este foarte atentã la fenomen ºi la calitatea produselor, pentru cã contribuabilul, cel care a întreþinut copilul în învãþãmântul medical, descoperã cã acest copil devine un ºomer cu diplomã, negãsindu-ºi un loc, datoritã slabei pregãtiri fãcute în facultãþile acestea supradimensionate atât numeric, cât ºi din punct de vedere al numãrului studenþilor.
O altã nemulþumire care contribuie la starea de crizã deja instalatã, legatã de pregãtirea medicilor, este nemulþumirea în legãturã cu promovarea medicilor dupã absolvire. Astãzi, se ºtie în rândul absolvenþilor ºi nu numai, chiar ºi al ziariºtilor, cât costã un examen la o anumitã disciplinã medicalã, cât costã o diplomã de licenþã, cât costã un doctorat, ºi un doctorat se poate face ºi în câteva luni cu o anumitã sumã.
Iatã cã aceste sisteme de cumpãrare a examenelor ºi, în final, a diplomelor de medic face ca ºi Occidentul sã fie foarte atent la produsul nostru care ajunge în Occident, ºi, de fapt, din pãcate, absolvenþii de foarte bunã calitate, nemulþumiþi de lipsa de ºanse de promovare a lor datoritã faptului cã cei mai slabi îºi cumpãrã, cu mare uºurinþã, diplomele, fãrã sã înveþe, îi determinã pe studenþii de foarte bunã calitate sã ia drumul exilului. Acolo îºi gãsesc foarte uºor, datoritã ambiþiei lor, locuri de muncã, ºi noi ne vom afla în pericol ca, în câþiva ani de zile, sã de ducem sã ne tratãm în strãinãtate, la medicii români aflaþi pe diverse meridiane, cunoscând noi, în sinea noastrã Ñ cum se ºtia ºi înainte de 1989 Ñ, cã nu mergeam sã ne tratãm la ”EliasÒ sau la Policlinica nr. 10, întrucât acolo sunt niºte copii care au ajuns ºi ºi-au finalizat studiile pe anumite criterii. Dacã doreai sã mori sau sã ai niºte accidente te duceai la ”EliasÒ sau la Policlina nr. 10.