Ion Sârbulescu

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Pe lângã cele 5 bãnci aflate în procedura de reorganizare ºi faliment judiciar la data de 31 decembrie 2000 Ñ

**Bankcoop, Banca Internaþionalã a Religiilor, Banca Albina, Credit Bank** ºi **Dacia Felix,** la aceeaºi datã, dintre bãncile ºi sucursalele bãncilor strãine ce funcþionau în România, 14 au raportat în bilanþul contabil pierderi însumând peste 3.600 miliarde lei.

De asemenea, bilanþul agregat al acestora, la 31 decembrie 2000, evidenþiazã, în termeni comparabili, o îngrijorãtoare diminuare a creditului neguvernamental.

La 31 decembrie 2000 bilanþul contabil al B.N.R., care nu a mai refinanþat economia naþionalã prin bãnci, înregistreazã o reducere a profitului brut, în condiþiile existenþei unor active imobilizate de circa 3% din produsul intern brut, dar ºi a unor pasive constând din obligaþii

în valutã, îndeosebi, fãrã rezultate pozitive ºi generatoare de costuri substanþiale, în final, în defavoarea bugetului de stat.

Datele privind exerciþiul financiar curent al bãncilor ºi al Bãncii Centrale nu au nici o siguranþã în ceea ce priveºte stabilizarea sistemului bancar, nicidecum viabilizarea acestuia.

Totodatã asistãm neputincioºi la cãderea continuã a monedei naþionale, fenomen fãrã precedent în istoria României ºi care se perpetueazã din anul 1990, fãrã alte motivaþii decât cele formale, prezentate în rapoartele Bãncii Naþionale, ce are prin lege obligaþia asigurãrii stabilitãþii leului.

Cele prezentate reflectã o slãbire accentuatã a sistemului bancar românesc, devenit, evident, foarte fragil, precum ºi un aport scãzut al acestuia la stabilitatea ºi dezvoltarea economicã.

Potrivit practicii internaþionale, în cazul falimentelor bancare ºi a pierderilor înregistrate de bãnci, populaþia ºi oamenii politici considerã cã Banca Centralã nu ºi-a îndeplinit corespunzãtor funcþiile sale de control ºi supraveghere.

În România B.N.R. este cea abilitatã prin lege ºi, deci, responsabilã sã asigure stabilitatea sistemului bancar ºi a monedei naþionale.

Din pãcate, atitudinea B.N.R. pare a fi aceea de spectator la dramele aproape cotidiene, ai cãror actori sunt cetãþenii acestei þãri, îndemnaþi, de altfel, sã aibã încredere în bãnci, sã devinã depunãtori, pentru ca apoi când îºi pierd economiile cu greu agonisite, sã le fie oferite explicaþii formale prin intermediul unor comunicate seci.

Principala obligaþie a B.N.R. faþã de cetãþenii României este asigurarea stabilitãþii sistemului bancar.

Nu este B.N.R. conºtientã de responsabilitatea sa ºi de rolul pe care trebuie sã-l aibã în prevenirea situaþiilor de crizã din acest sistem?

La rândul sãu, Guvernul se dovedeºte incapabil sã ia hotãrârile necesare pentru eliminarea acestei grave situaþii.

Nici Parlamentul nu a demonstrat pânã acum cã este un real instrument de control, capabil sã asigure echilibrul ºi stabilitatea sistemului bancar din România.